Isaia 32

Împărăția dreptății

1Iată, un rege va domni cu dreptate

și niște conducători vor stăpâni drept.

2Fiecare om va fi atunci ca un adăpost împotriva vântului

și ca un refugiu în fața furtunii,

ca niște pârâuri de apă într-un loc uscat

și ca umbra unei stânci mari într-o regiune aridă.

3Atunci ochii celor ce văd nu vor mai fi tulburi,

iar urechile celor ce aud vor asculta cu atenție.

4Inima celor pripiți va judeca sănătos,

iar limba celor bâlbâiți va vorbi repede și clar.

5Nebunul nu va mai fi numit ales la suflet

și ticălosului nu i se va mai spune că este distins.

6Căci nebunul spune nebunii

și inima lui se gândește la nelegiuire:

este lipsit de evlavie

și spune neadevăruri cu privire la Domnul;

îl lasă fără hrană pe cel flămând

și fără apă pe cel însetat.

7Armele celui ticălos sunt rele;

el face planuri mișelești

ca să-l distrugă pe cel sărac cu minciuni,

chiar și atunci când cauza nevoiașului este dreaptă.

8Dar cel nobil plănuiește lucruri nobile

și prin lucruri nobile va sta drept.

9Femei fără grijă, ridicați-vă

și ascultați glasul meu!

Fiice încrezătoare,

ascultați cu atenție vorbirea mea!

10Într-un an și câteva zile

vă veți înfiora, încrezătoarelor!

Căci culesul viilor se va opri,

iar culesul fructelor va înceta să mai vină.

11Tremurați, femei pline de liniște!

Înfiorați-vă, fete încrezătoare!

Dezbrăcați-vă! Aruncați-vă hainele

și îmbrăcați-vă cu haine de jale!

12 Bateți-vă peste piept și plângeți

pentru câmpurile plăcute,

pentru vița roditoare

13 și pentru pământul poporului meu

pe care cresc spini și mărăcini!

Plângeți pentru toate casele de petrecere

și pentru această cetate plină de bucurie!

14Căci fortăreața va fi abandonată,

cetatea zgomotoasă va fi părăsită,

citadela și turnul de veghe

vor deveni vizuini pentru totdeauna,

o bucurie pentru măgarii sălbatici

și o pășune pentru turme,

15până va fi turnat peste noi Duhul de sus

și deșertul va deveni o livadă,

iar livada va fi considerată drept o pădure.

16Atunci judecata va locui în deșert

și dreptatea va locui în livadă.

17Rodul dreptății va fi pacea,

iar urmările dreptății vor fi liniștea și siguranța pentru totdeauna.

18Poporul meu va locui într-o locuință a păcii,

în lăcașuri sigure

și în locuri de odihnă liniștite.

19Chiar dacă pădurea va cădea sub grindină

și cetatea va fi făcută una cu pământul,

20ferice de voi, care semănați de-a lungul oricărei ape,

care lăsați boul și măgarul să pască liberi.

Apocalipsa 4

Tronul din Cer

1După acestea, m-am uitat și iată că în Cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l-am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă-te aici și-ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea“. 2Imediat am fost în Duhul și iată că în Cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva. 3Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului. 4De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur. 5Din tron ieșeau fulgere, sunete și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, 6și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.

În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline cu ochi în față și în spate. 7Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară. 8Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină cu ochi de jur împrejur și pe interior. Zi și noapte ele spuneau fără încetare:

„Sfânt, sfânt, sfânt

este Domnul Dumnezeu,

Cel Atotputernic,

Cel Care era, Care este

și Care vine!“.

9Ori de câte ori ființele vii Îi aduceau glorie, onoare și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:

11„Demn ești Tu, Domnul și Dumnezeul nostru,

să primești gloria, onoarea și puterea,

pentru că Tu le-ai creat pe toate

și prin voia Ta ele erau și au fost create!“.