Cântarea Cântărilor 8, Evrei 8

Cântarea Cântărilor 8

1O, dacă ai fi fost frate cu mine

și dacă ai fi fost alăptat de mama mea!

Atunci te-aș fi găsit afară, te-aș fi sărutat,

și nimeni nu m-ar fi disprețuit!

2Te-aș fi luat și te-aș fi condus în casa mamei mele,

care m-a învățat.

Ți-aș fi dat să bei vin aromat,

nectar din rodiile mele.

3Mâna lui stângă să fie sub capul meu

și cu mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze!

4Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului:

de ce stârniți și de ce treziți iubirea

până nu-i face ei plăcere?

Corul

5Cine este aceea care vine din deșert,

sprijinindu-se de iubitul ei?

Șulamita

Te-am trezit sub măr,

acolo unde mama ta te-a conceput,

acolo unde a suferit durerile pentru a te naște.

6Așază-mă ca un sigiliu pe inima ta

și ca un semn pe brațul tău.

Fiindcă dragostea este puternică, precum moartea,

iar gelozia, ca Locuința Morților.

Flăcările ei sunt flăcări de foc,

flăcări mistuitoare.

7Apele mari nu pot să stingă dragostea,

râurile nu sunt în stare s-o înece.

Dacă un om ar da toate bogățiile din casa lui pentru iubire,

acestea a fi profund disprețuite.

Corul

8Avem o soră tânără

căreia nu i-au crescut încă sânii.

Ce vom face pentru sora noastră

în ziua când va fi pețită?

9Dacă este un zid,

vom construi pe ea un șir de pietre de argint,

iar dacă este o ușă,

o vom închide cu scânduri de cedru.

Șulamita

10Eu sunt un zid,

iar sânii mei sunt ca niște turnuri.

Și, astfel, am devenit în ochii lui

o femeie care i-a adus împlinire.

11Solomon avea o vie în Baal-Hamon;

a încredințat-o unor îngrijitori

și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei

o mie de șecheli de argint.

12Via mea este a mea și numai a mea!

Cei o mie de șecheli să-ți revină ție, Solomon,

iar două sute să le revină celor ce-i îngrijesc rodul.

Iubitul

13Tu, cea care locuiești în grădini,

niște prieteni ascultă cu atenție glasul tău.

Lasă-mă să-l aud și eu!

Șulamita

14Aleargă, iubitul meu,

fii asemenea unei gazele

sau asemenea unui pui de cerb

peste munții plăcut mirositori.

Evrei 8

Isus, Marele Preot al Noului Legământ

1Partea cea mai importantă a celor spuse de noi este că avem un astfel de Mare Preot, Care S-a așezat la dreapta tronului Măreției, în Ceruri, 2slujitor al Locului Preasfânt și al adevăratului Cort, pe care l-a ridicat Domnul, nu omul.

3Căci fiecare mare preot este pus responsabil să aducă atât daruri, cât și jertfe. De aceea a trebuit ca și Acesta să aibă ceva de adus. 4Prin urmare, dacă ar fi pe pământ, nu ar mai fi Preot, deoarece există preoți care aduc daruri conform Legii. 5Ei slujesc într-un loc care este o copie și o umbră a lucrurilor cerești, așa cum se poate observa în avertismentul primit de Moise atunci când urma să ridice Cortul. Căci El i-a zis: „Vezi să faci totul după modelul care ți-a fost arătat pe munte!“. 6Însă acum Isus a obținut o slujbă mult mai bună, de vreme ce El este și Mijlocitorul unui legământ mai bun, care a fost legiferat pe baza unor promisiuni mai bune.

7Dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, atunci nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea. 8Dar El, găsindu-i cusur, le zice:

„Iată, vin zile, zice Domnul,

când voi încheia cu Casa lui Israel

și cu Casa lui Iuda

un legământ nou,

9nu ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoșii lor,

în ziua când i-am luat de mână

ca să-i scot din țara Egiptului.

Pentru că n-au rămas în legământul Meu,

nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.

10Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,

după acele zile, zice Domnul:

voi pune legile Mele în mintea lor

și le voi scrie în inimile lor.

Eu voi fi Dumnezeul lor,

iar ei vor fi poporul Meu.

11Și nimeni nu-l va mai învăța pe semenul

sau pe fratele său, zicând: «Cunoaște-L pe Domnul!»,

pentru că toți Mă vor cunoaște,

de la cel mai mic până la cel mai mare,

12căci voi fi îndurător în ce privește nelegiuirile lor

și nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor“.

13Vorbind despre „un nou legământ“, El l-a declarat pe primul învechit, iar ceea ce este învechit și îmbătrânit urmează să dispară.