Ezechiel 2

1El mi-a zis: „Fiul omului, stai în picioare și-ți voi vorbi!“. 2În timp ce-mi vorbea, Duhul a intrat în mine și m-a făcut să stau în picioare. Și am început să-L ascult pe Cel Ce-mi vorbea.

3El mi-a zis: „Fiul omului, Eu te trimit la fiii lui Israel, la națiuni răzvrătite care s-au răzvrătit împotriva Mea! Atât ei, cât și strămoșii lor, s-au răzvrătit împotriva Mea până în ziua aceasta. 4Fiii la care te trimit Eu au fețe aspre și inimi împietrite. Tu, dar să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn!». 5Atunci, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt o Casă răzvrătită, vor ști totuși că în mijlocul lor se află un profet.

6Cât despre tine, fiul omului, să nu te temi de ei și nici de cuvintele lor să nu-ți fie teamă! Chiar dacă spinii și mărăcinii cresc lângă tine și chiar dacă locuiești printre scorpioni, să nu te temi de cuvintele lor și să nu te înspăimânți de fețele lor, căci ei sunt o Casă răzvrătită. 7Să le vorbești cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta – căci ei sunt niște răzvrătiți. 8Totodată, fiul omului, ascultă ce am să-ți spun! Nu fi răzvrătit ca această Casă răzvrătită! Deschide gura și mănâncă ceea ce-ți voi da!“

9M-am uitat și iată că o mână era întinsă spre mine, iar în ea am văzut sulul unei cărți. 10El l-a desfășurat înaintea mea. Sulul era scris pe ambele părți, fiind plin de plângeri, bocete și vaiete.

Psalmii 38

Un psalm al lui David, spre aducere-aminte.

1 Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta

și nu mă mai disciplina în furia Ta!

2Căci săgețile Tale m-au străpuns,

mâna Ta a coborât asupra mea.

3Din cauza mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,

niciun os nu mai este întreg din cauza păcatului meu.

4Căci nelegiuirile mele mă copleșesc ca o povară grea;

sunt prea grele pentru mine.

5Rănile mele duhnesc, putrezesc,

din cauza nebuniei mele.

6Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.

Toată ziua umblu bocind.

7Coapsele-mi sunt pline de arsuri,

nu mai este nimic sănătos în trupul meu.

8Sunt atât de slăbit și de zdrobit!

Sufăr din cauza suspinelor inimii mele.

9Stăpâne, Tu știi toate dorințele mele,

iar suspinele mele nu-ți sunt ascunse.

10Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,

nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am.

11Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,

cei apropiați mie stau deoparte.

12Cei ce încearcă să-mi ia viața îmi întind curse;

cei ce-mi doresc răul vorbesc cu răutate

și toată ziua se gândesc numai la înșelătorii.

13Eu însă nu aud, întocmai ca un surd,

ca un mut care nu-și deschide gura!

14Am ajuns ca omul care nu aude

și a cărui gură nu mai are răspuns.

15Totuși, îmi pun speranța în Tine, Doamne!

Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!

16Căci am zis: „Să nu se bucure din cauza mea,

atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“.

17Chiar acum sunt aproape să cad,

iar durerea mă însoțește întotdeauna.

18Îmi mărturisesc nelegiuirea;

sunt tulburat din cauza păcatului meu.

19Dușmanii mei sunt mulți și plini de viață,

și cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.

20Cei ce răsplătesc binele cu rău

mi se opun, când eu urmăresc binele.

21Nu mă părăsi, Doamne!

Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!

22Vino degrabă în ajutorul meu,

Stăpâne, Mântuirea mea!