Maleahi 2

Avertismente pentru preoți

1Iar acum, această poruncă este pentru voi, preoților! 2Dacă nu veți asculta și dacă nu vă veți hotărî în inima voastră să glorificați Numele Meu“, zice Domnul Oștirilor, „voi trimite blestemul asupra voastră și voi blestema binecuvântările voastre. Deja le-am și blestemat, pentru că nu v-ați hotărât în inima voastră să Mă onorați.

3Iată, îi voi mustra pe urmașii voștri, vă voi împrăștia bălegarul pe față, bălegarul de la sărbătorile voastre, și veți fi duși împreună cu el. 4Veți ști atunci că Eu v-am trimis această poruncă, pentru ca legământul Meu cu Levi să continue“, zice Domnul Oștirilor. 5„Legământul Meu cu el a fost un legământ al vieții și al păcii. I l-am dat ca să-i fie teamă, iar el s-a temut de Mine și s-a înspăimântat de Numele Meu. 6Legea adevărului a fost în gura lui și nicio nedreptate n-a fost găsită pe buzele lui. El a umblat cu Mine în pace și în dreptate și i-a întors pe mulți de la nelegiuire.

7Căci buzele unui preot trebuie să păzească cunoștința și din gura lui se așteaptă învățătură, pentru că el este un mesager al Domnului Oștirilor. 8Dar voi v-ați abătut de la cale, i-ați făcut pe mulți să se împiedice de Lege și ați distrus legământul lui Levi“, zice Domnul Oștirilor. 9„De aceea și Eu v-am făcut să fiți disprețuiți și v-am umilit înaintea întregului popor, tot așa cum și voi n-ați păzit căile Mele și n-ați fost imparțiali în ce privește Legea“.

Încălcarea legământului prin divorț

10N-avem toți un singur Tată? Nu ne-a creat un singur Dumnezeu? Atunci de ce suntem necredincioși unul față de altul, pângărind legământul strămoșilor noștri?

11Iuda a fost necredincios; în Israel și în Ierusalim s-a comis o urâciune. Căci Iuda a întinat Lăcașul Domnului, pe care El îl iubește, și s-a căsătorit cu fata unui dumnezeu străin. 12Domnul să-l nimicească din corturile lui Iacov pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează și pe cel ce răspunde, chiar dacă aduce un dar de mâncare Domnului Oștirilor.

13Un al doilea lucru pe care-l faceți este acesta: acoperiți altarul Domnului cu lacrimi, cu plânsete și cu gemete, pentru că El nu mai ține seama de darurile de mâncare și nu le mai primește cu plăcere din mâinile voastre. 14Și vă întrebați: „De ce?“. Pentru că Domnul a fost martor între tine și soția tinereții tale, față de care ai fost necredincios, deși ea este consoarta ta, soția ta prin legământ.

15Nu i-a făcut El una? În trup și în duh sunt ai Lui. De ce una? Pentru că El caută o sămânță dumnezeiască. Deci păziți-vă în duhul vostru și niciunul dintre voi să nu fie necredincios soției din tinerețea lui.

16„Căci Eu urăsc divorțul“, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, „și pe cel ce își acoperă haina cu violență“, zice Domnul Oștirilor. Deci, păziți-vă în duhul vostru și nu fiți necredincioși!

Încălcarea legământului prin injustiție

(2:17–4:6)

17L-ați obosit pe Domnul prin cuvintele voastre.

Și totuși întrebați: „Cum L-am obosit?“.

L-ați obosit zicând: „Toți cei care fac răul sunt buni în ochii Domnului și în ei Își găsește El plăcerea!“. Sau zicând: „Unde este Dumnezeul judecății?“.

Ioan 19

Condamnarea lui Isus

1Atunci Pilat L-a luat pe Isus și a pus să-L biciuiască. 2Soldații au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap și L-au îmbrăcat într-o mantie vișinie. 3Ei veneau la El și-I ziceau: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. Și-I dădeau palme.

4Pilat a ieșit iarăși afară și le-a zis:

‒ Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.

5Isus a ieșit, deci, afară, purtând coroana de spini și mantia vișinie.

Pilat le-a zis:

‒ Iată Omul!

6Când L-au văzut, conducătorii preoților și gărzile au strigat:

‒ Răstignește-L! Răstignește-L!

Pilat le-a zis:

‒ Luați-L voi și răstigniți-L, pentru că eu nu găsesc niciun motiv de acuzare în El.

7Iudeii i-au răspuns:

‒ Noi avem o Lege și, potrivit cu Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.

8Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s-a temut și mai tare.

9A intrat din nou în pretoriu și L-a întrebat pe Isus:

‒ De unde ești?

Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.

10Atunci Pilat I-a zis:

‒ Nu vorbești cu mine? Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc?

11Isus i-a răspuns:

‒ N-ai avea nicio autoritate asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel ce Mă dă pe mâna ta are un mai mare păcat.

12De atunci Pilat încerca să-L elibereze, însă iudeii strigau, zicând:

‒ Dacă-L eliberezi, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva Cezarului.

13Când a auzit Pilat aceste cuvinte, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pavajul de piatră“, iar în ebraică, Gabbatha. 14Era Ziua Pregătirii Paștelui, cam pe la ceasul al șaselea.

Pilat le-a zis iudeilor:

‒ Iată-L pe Împăratul vostru!

15Ei au strigat:

‒ Ia-L! Ia-L! Răstignește-L!

Pilat i-a întrebat:

‒ Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?

Conducătorii preoților au răspuns:

‒ Noi n-avem alt împărat decât pe Cezar.

16Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor ca să fie răstignit.

Răstignirea

(Mt. 27:32‑44; Mc. 15:21‑32; Lc. 23:26‑43)

L-au luat deci pe Isus, 17iar El, ducându-Și crucea, S-a îndreptat spre locul numit „al Craniului“, care în ebraică se numește „Golgota“. 18L-au răstignit acolo, iar împreună cu El au răstignit alți doi, unul într-o parte, iar altul în cealaltă parte, cu Isus la mijloc. 19Pilat a scris și un titlu și l-a pus pe cruce. Era scris:

„Isus nazarineanul, Împăratul iudeilor“.

20Mulți dintre iudei au citit acest titlu, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate. Era scris în ebraică, latină și greacă.

21Atunci conducătorii preoților iudeilor i-au zis lui Pilat:

‒ Nu scrie „Împăratul iudeilor“, ci: „Acesta a zis: «Eu sunt Împăratul iudeilor!»“.

22Pilat a răspuns:

‒ Ce-am scris, am scris!

23Când soldații L-au răstignit pe Isus, I-au luat hainele și le-au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat. De asemenea, I-au luat și cămașa. Aceasta nu avea nicio cusătură, fiind țesută dintr-o singură bucată de sus până jos. 24Atunci și-au zis unii altora: „Să n-o sfâșiem, ci să alegem prin sorți a cui să fie!“. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice:

„Și-au împărțit hainele Mele între ei

și au tras la sorți pentru cămașa Mea“.

Soldații sunt deci cei ce au făcut aceste lucruri.

25Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria – soția lui Clopa – și Maria Magdalena. 26Când a văzut-o Isus pe mama Lui și pe ucenicul pe care-l iubea stând lângă ea, i-a zis mamei Sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!“. 27Apoi i-a zis ucenicului: „Iat-o pe mama ta!“. Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.

Moartea lui Isus

(Mt. 27:45‑56; Mc. 15:33‑41; Lc. 23:44‑49)

28După aceea, Isus, Care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să se împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete!“. 29Acolo era pus un vas plin cu oțet de vin. Au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oțet de vin și I l-au dus la gură. 30Când a primit vinul, Isus a zis: „S-a sfârșit!“. Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.

31Fiindcă era Ziua Pregătirii, iudeii, ca să nu rămână trupurile pe cruce în timpul sabatului – căci ziua aceea de sabat era o zi mare – i-au cerut lui Pilat să fie zdrobite picioarele celor răstigniți și să fie luați de pe cruce. 32Soldații au venit, deci, și i-au zdrobit picioarele primului, apoi și ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. 33Însă, când au venit la Isus, au văzut că deja murise și nu I-au mai zdrobit picioarele. 34În schimb, unul dintre soldați I-a străpuns coasta cu sulița. Și imediat a ieșit sânge și apă. 35Cel ce a văzut lucrul acesta a depus mărturie, și mărturia lui este adevărată. Și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. 36Căci aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul dintre oasele Lui nu va fi zdrobit“. 37Și, din nou, Scriptura mai zice în altă parte: „Vor privi la Cel pe Care L-au străpuns“.

Înmormântarea lui Isus

(Mt. 27:57‑61; Mc. 15:42‑47; Lc. 23:50‑56)

38După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să-l lase să ia trupul lui Isus. Pilat i-a dat voie. Prin urmare, el a venit și a luat trupul lui Isus. 39A venit și Nicodim, cel care, la început, se dusese la Isus noaptea, și a adus un amestec de aproape o sută de litre de smirnă și aloe. 40Au luat trupul lui Isus și L-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, așa cum este obiceiul de înmormântare la iudei. 41În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42Pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor și pentru că mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.