Marcu 12

Pilda viticultorilor

(Mt. 21:33-46; Lc. 20:9-19)

1Apoi a început să le vorbească în pilde:

‒ Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat o presă de struguri și a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. 2La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei. 3Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4Stăpânul a trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l-au lovit peste cap și l-au umilit. 5A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.

6Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“. 7Dar viticultorii aceia și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!“. 8Și l-au apucat, l-au omorât și l-au scos afară din vie.

9Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10N-ați citit cuvântul acesta în Scriptură:

„Piatra pe care au respins-o zidarii

a devenit Piatra din capul unghiului.

11Domnul a făcut acest lucru

și este minunat în ochii noștri!“?

12Ei căutau să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L-au lăsat și au plecat.

Tributul datorat Cezarului

(Mt. 22:15-22; Lc. 20:20-26)

13I-au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni ca să-L prindă în cursă cu vorba.

14Ei au venit și I-au zis:

‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om, ci-i înveți pe toți calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu? Să plătim sau să nu plătim?

15El însă, înțelegând ipocrizia lor, le-a zis:

‒ De ce Mă puneți la încercare? Aduceți-Mi un denar, ca să Mă uit la el.

16Ei I-au adus.

Isus le-a zis:

‒ Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?

Ei I-au zis:

‒ Ale Cezarului.

17Isus le-a zis:

‒ Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

Ei erau foarte uimiți de El.

Despre înviere

(Mt. 22:23-33; Lc. 20:27-40)

18Apoi au venit la El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:

19‒ Învățătorule, Moise ne-a scris: „Dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar fără să lase vreun copil, fratele lui s-o ia de soție pe văduvă și să-i ridice un urmaș fratelui său“. 20Erau deci șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar, când a murit, n-a lăsat niciun urmaș. 21Al doilea a luat-o pe văduvă de soție, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s-a întâmplat și cu al treilea. 22Și niciunul dintre cei șapte n-a lăsat un urmaș. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 23La înviere, când vor învia, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de soție!

24Isus le-a zis:

‒ Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci atunci când învie dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din Ceruri. 26Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n-ați citit în Cartea lui Moise, acolo unde scrie despre rug, cum i-a vorbit Dumnezeu, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“? 27El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!

Cea mai mare poruncă

(Mt. 22:34-40; Lc. 10:25-28)

28Unul dintre cărturari venise și-i auzise discutând.

Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat:

‒ Care este cea dintâi poruncă dintre toate?

29Isus a răspuns:

‒ Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. 30Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta“. Aceasta este cea dintâi poruncă. 31A doua este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.

32Cărturarul I-a zis:

‒ Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El 33și că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.

34Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i-a zis:

‒ Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.

Și nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe nimic.

Al Cui Fiu este Cristos?

(Mt. 22:41-46; Lc. 20:41-44)

35În timp ce îi învăța pe oameni în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? 36David însuși, prin Duhul Sfânt, a spus:

«Domnul I-a zis Domnului meu:

‘Șezi la dreapta Mea,

până-i voi pune pe dușmanii Tăi

la picioarele Tale!’».

37David însuși Îl numește «Domn». Deci, cum este El fiul lui?“.

Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.

Modul de viață ipocrit al cărturarilor

(Mt. 23:1-7; Lc. 11:43-46; 20:45-47)

38În învățătura Lui spunea: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, le plac saluturile în piețe, 39scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 40Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare“.

Văduva săracă și dărnicia ei

(Lc. 21:1-4)

41S-a așezat în fața vistieriei Templului și Se uita cum mulțimea punea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni, care fac împreună un codrant.

43 Isus i-a chemat pe ucenicii Lui și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie, 44pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai“.

Ieremia 29

Scrisorile lui Ieremia către exilați

1Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis-o din Ierusalim rămășiței bătrânilor din exil, preoților, profeților și întregului popor pe care Nebucadnețar îl dusese în exil din Ierusalim în Babilon, 2după ce regele Iehoiachin, regina-mamă, demnitarii, conducătorii lui Iuda și ai Ierusalimului, tâmplarii și fierarii au părăsit Ierusalimul. 3Le-a trimis-o prin mâna lui Elasa, fiul lui Șafan, și prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Zedechia, regele lui Iuda, îi trimisese la Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Scrisoarea cuprindea următoarele:

4Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, către toți exilații pe care i-am dus în captivitate din Ierusalim în Babilon: 5„Construiți case și locuiți-le! Plantați grădini și mâncați-le roadele! 6Luați-vă soții și faceți fii și fiice! Găsiți soții pentru fiii voștri și dați-vă fetele în căsătorie, ca și ele să poată avea fii și fiice! Înmulțiți-vă în locul unde sunteți și nu vă împuținați! 7Căutați pacea pentru cetatea în care v-am dus în captivitate și rugați-vă Domnului pentru ea, căci de bunăstarea ei depinde și bunăstarea voastră!“. 8Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Să nu vă lăsați înșelați de profeții voștri, care sunt în mijlocul vostru, și de cei care practică divinația, și să nu ascultați de visătorii voștri, pe care voi îi încurajați să viseze. 9Ei vă profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis“, zice Domnul.

10Așa vorbește Domnul: „Când se vor împlini șaptezeci de ani ai Babilonului, voi veni la voi și Îmi voi împlini față de voi promisiunea Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. 11Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi“, zice Domnul, „planuri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță. 12Mă veți chema și veți veni să vă rugați Mie, iar Eu vă voi asculta. 13Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima. 14Mă voi lăsa găsit de voi“, zice Domnul, „și-i voi aduce înapoi pe captivii voștri. Vă voi aduna dintre toate națiunile și din toate locurile în care v-am alungat“, zice Domnul, „și vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în captivitate“.

15Pentru că ziceți: „Domnul ne-a ridicat profeți în Babilon!“, 16așa vorbește Domnul despre regele care stă pe tronul lui David, despre tot poporul care locuiește în cetatea aceasta, despre frații voștri care nu au mers cu voi în exil. 17Așa vorbește Domnul Oștirilor: „Iată, voi trimite peste ei sabia, foametea și molima, și-i voi preface în niște smochine stricate care, de rele ce sunt, nu pot fi mâncate. 18Îi voi urmări cu sabia, cu foametea și cu molima și îi voi face un motiv de groază pentru toate regatele pământului, un motiv de blestem, de pustiire, de fluierat și de dispreț printre toate națiunile unde îi voi alunga, 19pentru că n-au ascultat de cuvintele Mele“, zice Domnul, „cuvinte pe care li le-am trimis mereu dimineața prin slujitorii Mei, profeții. Și nici voi n-ați ascultat“, zice Domnul.

20Prin urmare, ascultați Cuvântul Domnului, voi, toți exilații, pe care v-am alungat din Ierusalim în Babilon! 21Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Kolaia, și despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă profețesc minciuni în Numele Meu: „Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, care îi va ucide înaintea ochilor voștri. 22Din cauza lor, toți exilații lui Iuda care sunt în Babilon, vor folosi următorul blestem: «Să-ți facă Domnul ca lui Zedechia și ca lui Ahab, pe care împăratul Babilonului i-a fript în foc!», 23căci au comis spurcăciuni în Israel: au comis adulter cu soțiile semenilor lor și au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le poruncisem nimic. Știu lucrul acesta și sunt martor“, zice Domnul.

Scrisoarea lui Șemaia

24„Spune-i nehelamitului Șemaia că 25așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Tu ai trimis scrisori în numele tău întregului popor din Ierusalim, preotului Țefania, fiul lui Maaseia, și tuturor celorlalți preoți și le-ai zis:

26‘Domnul te-a desemnat preot în locul preotului Iehoiada, ca să supraveghezi în Casa Domnului pe orice nebun care se dă drept profet și să-l arunci în butuci și în fiare. 27Acum, de ce nu-l pedepsești pe Ieremia din Anatot, care profețește printre voi? 28Ba încă a trimis aici, în Babilon, să ni se spună că vom sta mult în captivitate și că este bine să ne construim case, ca să le locuim, și să ne plantăm grădini, ca să le mâncăm roadele’»“.

29Preotul Țefania a citit această scrisoare în auzul profetului Ieremia.

30Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Ieremia, zicând: 31„Trimite să li se spună tuturor celor exilați: «Așa vorbește Domnul despre nehelamitul Șemaia: ‘Pentru că Șemaia vă profețește fără ca Eu să-l fi trimis și vă face să vă încredeți într-o minciună, 32iată ce zice Domnul: îi voi pedepsi pe nehelamitul Șemaia și pe urmașii lui. Niciunul dintre ai lui nu va mai locui în mijlocul acestui popor și nu va mai vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul, căci a vorbit de apostazie împotriva Domnului’»“.