2 Corinteni 10

Pavel își apără slujba lui

1Eu, Pavel, vă rog, prin blândețea și bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de față în mijlocul vostru și plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” – 2vă rog dar să nu mă faceți ca, atunci când voi fi de față, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuințez împotriva unora care își închipuie că noi suntem mânați de firea pământească. 3Măcar că trăim în firea pământească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pământească. 4Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. 5Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. 6Îndată ce se va săvârși ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. 7La înfățișare vă uitați? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi. 8Și chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi rușine. 9Zic așa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoșez prin epistolele mele. 10„De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate și pline de putere, dar când este de față el însuși, este moale, și cuvântul lui n-are nicio greutate.” 11Cine judecă așa să fie încredințat că, așa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de față, tot așa vom fi și în faptă, când vom fi de față!

Pavel și potrivnicii lui

12Negreșit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere. 13Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi. 14Nu ne întindem prea mult, ca și când n-am fi ajuns până la voi, căci, în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos. 15Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credința voastră crește, va crește și câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră. 16Așa că vom putea propovădui Evanghelia și în ținuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata. 17Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul”. 18Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.

Ieremia 9

1O, de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plânge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu! 2O, dac-aș avea un han de călători în pustie, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toți sunt niște preacurvari și o ceată de mișei. 3„Au limba întinsă ca un arc și aruncă minciuna, și nu prin adevăr sunt ei puternici în țară, căci merg din răutate în răutate și nu Mă cunosc”, zice Domnul. 4„Fiecare să se păzească de prietenul lui și să nu se încreadă în niciunul din frații săi, căci orice frate caută să înșele și orice prieten umblă cu bârfeli. 5Se trag pe sfoară unii pe alții și nu spun adevărul; își deprind limba să mintă și se trudesc să facă rău. 6Locuința ta este în mijlocul fățărniciei și, de fățarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască”, zice Domnul. 7De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi topi în cuptor și îi voi încerca. Căci cum aș putea să mă port altfel cu fiica poporului Meu? 8Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni; cu gura vorbesc aproapelui lor de pace, și în fundul inimii îi întind curse. 9Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri”, zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?” 10Munții vreau să-i plâng și să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului și dobitoacele au fugit și au pierit. 11„Voi face și Ierusalimul un morman de pietre, o vizuină de șacali, și cetățile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori.” 12Unde este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului: pentru ce este nimicită țara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni? 13Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu și nu l-au urmat, 14ci au umblat după aplecările inimii lor și au mers după baali, cum i-au învățat părinții lor.” 15De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și-i voi da să bea ape otrăvite. 16Îi voi risipi printre niște neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinții lor și voi trimite sabia în urma lor până-i voi nimici.” 17Așa vorbește Domnul oștirilor: „Căutați și chemați plângătoarele să vină! Trimiteți la femeile iscusite ca să vină! 18Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din ochi și să curgă apa din pleoapele noastre! 19Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiți! Cât de jalnic suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!’” 20Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului și să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învățați pe copiii voștri cântece de jale, învățați-vă plângeri unele pe altele! 21Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărătești; a nimicit pe copii pe uliță și pe tineri, în piețe. 22„Spune: ‘Așa vorbește Domnul: «Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!»’” 23Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. 24Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul. 25„Iată, vin zilele”, zice Domnul, „când voi pedepsi pe toți cei tăiați împrejur, care nu sunt tăiați împrejur cu inima, 26pe egipteni, pe iudei, pe edomiți, pe amoniți, pe moabiți, pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel are inima netăiată împrejur.”

1 Cronici 12

Războinicii lui David în timpul lui Saul

1Iată cei ce s-au dus la David, la Țiclag, pe când se ținea el departe de fața lui Saul, fiul lui Chis. Ei făceau parte din vitejii care i-au dat ajutor în timpul războiului. 2Erau arcași, cu mâna dreaptă și cu mâna stângă aruncau pietre, iar cu arcul trăgeau săgeți. Erau din Beniamin, din numărul fraților lui Saul. 3Căpetenia Ahiezer și Ioas, fiii lui Șemaa, din Ghibea; Ieziel și Pelet, fiii lui Azmavet; Beraca; Iehu din Anatot; 4Ișmaia din Gabaon, viteaz între cei treizeci și căpetenie peste treizeci; Ieremia; Iahaziel; Iohanan; Iozabad din Ghedera; 5Eluzai; Ierimot; Bealia; Șemaria; Șefatia din Harof; 6Elcana, Ișia, Azareel, Ioezer și Iașobeam, coreiți; 7Ioela și Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor. 8Dintre gadiți, niște viteji au plecat să se ducă la David, în cetățuia din pustie, ostași deprinși la război, înarmați cu scut și cu suliță ca niște lei și iuți ca niște căprioare de pe munți. 9Ezer, căpetenia; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea; 10Mișmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea; 11Atai, al șaselea; Eliel, al șaptelea; 12Iohanan, al optulea; Elzabad, al nouălea; 13Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea. 14Aceștia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oștirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni și cel mai mare, cu o mie. 15Aceștia au trecut Iordanul în luna întâi, când ieșea din matcă pe tot cursul lui și ei sunt aceia care au pus pe fugă pe toți locuitorii din văi, la răsărit și la apus. 16Și din fiii lui Beniamin și ai lui Iuda au fost unii care s-au dus la David în cetățuie. 17David le-a ieșit înainte și le-a vorbit astfel: „Dacă veniți la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutați, inima mea se va uni cu voi, dar, dacă veniți să mă înșelați, în folosul vrăjmașilor mei, când nu fac nicio silnicie, Dumnezeul părinților noștri să vadă și să judece!” 18Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul și a zis: „Suntem cu tine, Davide, și cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ție și pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ți-a ajutat!” Și David i-a primit și i-a pus între căpeteniile oștirii. 19Niște oameni din Manase s-au unit cu David când a pornit cu război împotriva lui Saul cu filistenii. Dar n-au fost de ajutor filistenilor, căci, după ce s-au sfătuit, domnii filistenilor au trimis înapoi pe David, zicând: „S-ar putea ca el să treacă de partea stăpânului său Saul și să ne pună astfel în primejdie capetele noastre.” 20Când s-a întors la Țiclag, iată cei ce s-au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu și Țiltai, căpetenia miilor lui Manase. 21Au dat ajutor lui David împotriva cetei (jefuitorilor amaleciți), căci toți erau oameni viteji și au ajuns căpetenii în oștire. 22Și din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, până ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu.

Războinicii celor douăsprezece seminții

23Iată numărul oamenilor înarmați pentru război care s-au dus la David, în Hebron, ca să treacă asupra lui domnia lui Saul, după porunca Domnului: 24Fiii lui Iuda care purtau scutul și sulița, șase mii opt sute, înarmați pentru război. 25Din fiii lui Simeon, oameni viteji la război, șapte mii o sută. 26Din fiii lui Levi, patru mii șase sute 27și Iehoiada, mai-marele aaroniților, și cu el trei mii șapte sute; 28și Țadoc, tânăr viteaz, și casa tatălui său, douăzeci și două de căpetenii. 29Din fiii lui Beniamin, frații lui Saul, trei mii, căci până atunci cea mai mare parte dintre ei rămăseseră credincioși casei lui Saul. 30Din fiii lui Efraim, douăzeci de mii opt sute, oameni viteji, oameni cu faimă, după casele părinților lor. 31Din jumătatea seminției lui Manase, optsprezece mii, care au fost numiți pe nume să se ducă să pună împărat pe David. 32Din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înțelegerea vremurilor și știau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii și toți frații lor erau puși sub porunca lor. 33Din Zabulon, cincizeci de mii în stare să meargă la oștire, înarmați pentru luptă cu toate armele de război și gata să se lupte cu o inimă hotărâtă. 34Din Neftali, o mie de căpetenii și cu ei treizeci și șapte de mii, care purtau scutul și sulița. 35Din daniți, înarmați pentru război, douăzeci și opt de mii șase sute. 36Din Așer, în stare să meargă la oaste și gata de luptă, patruzeci de mii. 37Și de cealaltă parte a Iordanului, din rubeniți, din gadiți și din jumătatea seminției lui Manase, cu toate armele de război, o sută douăzeci de mii. 38Toți acești bărbați, oameni de război, gata de luptă, au venit la Hebron cu inima neprefăcută ca să pună pe David împărat peste tot Israelul. Și toți ceilalți din Israel erau tot cu un gând să facă împărat pe David. 39Au stat acolo trei zile cu David, mâncând și bând, căci frații lor le pregătiseră de mâncare. 40Și chiar cei ce locuiau lângă ei până la Isahar, la Zabulon și Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catâri și pe boi: aluaturi, turte de smochine și de stafide, vin, untdelemn, boi și oi din belșug, căci era bucurie în Israel.

1 Cronici 14

Casa lui David și copiii lui

1Hiram, împăratul Tirului, a trimis soli lui David și lemn de cedru și cioplitori de piatră și tâmplari, să-i zidească o casă. 2David a cunoscut că Domnul îl întărea ca împărat al lui Israel și că împărăția lui s-a înălțat foarte mult din pricina poporului Său Israel. 3David a mai luat neveste și la Ierusalim și a mai născut fii și fiice. 4Iată numele celor ce i s-au născut la Ierusalim: Șamua, Șobab, Natan, Solomon, 5Ibhar, Elișua, Elfelet, 6Noga, Nefeg, Iafia, 7Elișama, Beeliada și Elifelet.

Biruințele lui David asupra filistenilor

8Filistenii au auzit că David fusese uns împărat peste tot Israelul și s-au suit cu toții să-l caute. David a fost înștiințat de acest lucru și le-a ieșit înainte. 9Filistenii au venit și s-au răspândit în valea refaimiților. 10David a întrebat pe Dumnezeu zicând: „Să mă sui împotriva filistenilor, și îi vei da în mâinile mele?” Și Domnul i-a zis: „Suie-te și-i voi da în mâinile tale.” 11S-au suit la Baal-Perațim, unde David i-a bătut. Apoi a zis: „Dumnezeu a risipit pe vrăjmașii mei prin mâna mea ca pe niște ape care se scurg.” De aceea s-a dat locului acestuia numele Baal-Perațim. 12Ei și-au lăsat acolo dumnezeii, care au fost arși în foc, după porunca lui David. 13Filistenii s-au răspândit din nou în vale. 14David a întrebat iarăși pe Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a zis: „Să nu te sui după ei; întoarce-te de la ei și mergi asupra lor prin fața duzilor. 15Când vei auzi un vuiet de pași în vârfurile duzilor, atunci să ieși la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta, ca să bată oastea filistenilor.” 16David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, și oastea filistenilor a fost bătută de la Gabaon până la Ghezer. 17Faima lui David s-a răspândit în toată țara și Domnul l-a făcut de temut pentru toate neamurile.