2 Corinteni 11

Apostolii mincinoși

1O, de ați putea suferi puțintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiți-mă! 2Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. 3Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos. 4În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiți un alt duh pe care nu l-ați primit, sau o altă evanghelie, pe care n-ați primit-o, o, cum îl îngăduiți de bine! 5Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceștia „nespus de aleși”! 6Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă și în cunoștință, și am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul și în toate privințele. 7Sau am făcut un păcat când m-am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi și v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? 8Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. 9Și când eram la voi și m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui, căci de nevoile mele au îngrijit frații, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit și mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva. 10Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ținuturile Ahaiei! 11Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Știe Dumnezeu! 12Dar lucrez și voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej ca să poată fi găsiți deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă. 13Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. 14Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. 15Nu este mare lucru dar dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.

Necazurile apostolului

16Iarăși spun: Să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiți-mă măcar ca nebun, ca să mă laud și eu puțintel. 17Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca și cum aș spune din nebunie. 18De vreme ce mulți se laudă după firea pământească, mă voi lăuda și eu. 19Doar voi suferiți cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteți înțelepți! 20Dacă vă robește cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă privește cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiți! 21Spre rușinea mea o spun că am fost slabi! Totuși, orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune și eu înainte. 22Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt! 23Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieșit din minți. – Eu sunt și mai mult. În osteneli, și mai mult; în temnițe, și mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! 24De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; 25de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adâncul mării. 26Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații mincinoși, 27în osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte! 28Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. 29Cine este slab și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat și eu să nu ard? 30Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea. 31Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, știe că nu mint!… 32În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă. 33Dar am fost dat jos pe o fereastră într-o coșniță, prin zid, și am scăpat din mâinile lor.

Geneza 3

1Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină’?” 2Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. 3Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.’” 4Atunci, șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri, 5dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” 6Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.

Păcatul lui Adam

7Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele. 8Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei, și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 9Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?” 10El a răspuns: „Ți-am auzit glasul în grădină și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.” 11Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?” 12Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” 13Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.” 14Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale, să te târăști pe pântece și să mănânci țărână. 15Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” 16Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult suferința și însărcinarea ta; cu durere vei naște copii, și dorințele tale se vor ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” 17Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: ‘Să nu mănânci deloc din el’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate zilele vieții tale; 18spini și pălămidă să-ți dea și să mănânci iarba de pe câmp. 19În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.” 20Adam a pus nevestei sale numele Eva, căci ea a fost mama tuturor celor vii. 21Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele. 22Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci.” 23De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat. 24Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții.

Eclesiastul 10

1Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruiește înțelepciunea și slava. 2Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului, la stânga lui. 3Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea și spune tuturor că este un nebun! 4Când izbucnește împotriva ta mânia celui ce stăpânește, nu-ți părăsi locul, căci sângele rece te păzește de mari păcate. 5Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală care vine de la cel ce cârmuiește: 6nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. 7Am văzut robi călări și voievozi mergând pe jos, ca niște robi. 8Cine sapă groapa altuia cade el în ea și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe. 9Cine sfărâmă pietre este rănit de ele și cine despică lemne este în primejdie. 10Când se tocește fierul și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înțelepciune. 11Când mușcă șarpele fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câștig din meșteșugul lui. 12Cuvintele unui înțelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. 13Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. 14Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla. Și cine-i va spune ce va fi după el? 15Truda nebunului obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate. 16Vai de tine, țară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineață! 17Ferice de tine, țară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! 18Când mâinile sunt leneșe, se lasă grinda, și când se lenevesc mâinile, plouă în casă. 19Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. 20Nu blestema pe împărat nici chiar în gând și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci, căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele.