1 Corinteni 1

Urare

1Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, și fratele Sosten, 2către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți, și către toți cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor și al nostru: 3Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!

Mulțumiri și îndemn la unire

4Mulțumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. 5Căci în El ați fost îmbogățiți în toate privințele, cu orice vorbire și cu orice cunoștință. 6În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; 7așa că nu duceți lipsă de niciun fel de dar în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. 8El vă va întări până la sfârșit, în așa fel ca să fiți fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. 9Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru. 10Vă îndemn, fraților, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveți toți același fel de vorbire, să n-aveți dezbinări între voi, ci să fiți uniți în chip desăvârșit într-un gând și o simțire. 11Căci, fraților, am aflat despre voi, de la ai Cloei, că între voi sunt certuri. 12Vreau să spun că fiecare din voi zice: „Eu sunt al lui Pavel!” „Și eu al lui Apolo!” „Și eu al lui Chifa!” „Și eu al lui Hristos!” 13Hristos a fost împărțit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel ați fost voi botezați? 14Mulțumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul din voi, afară de Crisp și Gaius, 15pentru ca nimeni să nu poată spune că ați fost botezați în numele meu. 16Da, am mai botezat și casa lui Stefana, încolo, nu știu să mai fi botezat pe altcineva.

Înțelepciunea lumii și înțelepciunea lui Dumnezeu

17De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. 18Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. 19Căci este scris: „Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți.” 20Unde este înțeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? 21Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. 22Iudeii, într-adevăr, cer minuni, și grecii caută înțelepciune, 23dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri o nebunie, 24dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. 25Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii, și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. 26De pildă, fraților, uitați-vă la voi, care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. 27Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. 28Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, 29pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. 30Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, 31pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”

Isaia 29

1Vai de Ariel (Leul lui Dumnezeu), de Ariel, cetatea în care a tăbărât David! „Adăugați an la an și lăsați sărbătorile să-și facă ocolul lor! 2Apoi, voi împresura pe Ariel; plânsete și gemete vor fi în ea și cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. 3Căci te voi împresura din toate părțile, te voi înconjura cu cete de străjeri și voi ridica întărituri de șanțuri împotriva ta. 4Vei fi doborât la pământ și de acolo vei vorbi și din țărână ți se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieși din pământ ca al unei năluci și din țărână îți vei șopti cuvintele. 5Dar mulțimea vrăjmașilor tăi va fi ca o pulbere măruntă și mulțimea asupritorilor va fi ca pleava care zboară, și aceasta deodată, într-o clipă.” 6De la Domnul oștirilor va veni pedeapsa, cu tunete, cutremure de pământ și pocnet puternic, cu vijelie și furtună și cu flacăra unui foc mistuitor. 7Și, ca un vis, ca o vedenie de noapte, așa va fi mulțimea neamurilor care vor lupta împotriva lui Ariel, așa vor fi cei ce se vor bate împotriva lui și cetățuiei lui, strângându-l de aproape. 8După cum cel flămând visează că mănâncă și se trezește cu stomacul gol și după cum cel însetat visează că bea și se trezește stors de puteri și cu setea neastâmpărată, tot așa va fi și cu mulțimea neamurilor care vor veni să lupte împotriva muntelui Sionului. 9Rămâneți încremeniți și uimiți! Închideți ochii și fiți orbi! Ei sunt beți, dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari. 10Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis ochii, prorocilor, și v-a acoperit capetele, văzătorilor. 11De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărți pecetluite. Dacă o dai cuiva care știe să citească și-i zici: „Ia citește!”, el răspunde: „Nu pot, căci este pecetluită!” 12Sau dacă dai cartea unuia care nu știe să citească și-i zici: „Ia citește!”, el răspunde: „Nu știu să citesc.” 13Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură de datină omenească. 14De aceea voi lovi iarăși pe poporul acesta cu semne și minuni din ce în ce mai minunate, așa că înțelepciunea înțelepților lui va pieri și priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevăzută.” 15Vai de cei ce își ascund planurile dinaintea Domnului, care își fac faptele în întuneric și zic: „Cine ne vede și cine ne știe?” 16Stricați ce sunteți! Oare olarul trebuie privit ca lutul sau poate lucrarea să zică despre lucrător: „Nu m-a făcut el”? Sau poate vasul să zică despre olar: „El nu se pricepe”? 17Peste puțină vreme, Libanul se va preface în pomet, și pometul va fi socotit ca o pădure! 18În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărții și ochii orbilor, izbăviți de negură și întuneric, vor vedea. 19Cei nenorociți se vor bucura tot mai mult în Domnul și săracii se vor veseli de Sfântul lui Israel. 20Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri și toți cei ce pândeau nelegiuirea vor fi nimiciți: 21cei ce osândeau pe alții la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetății și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. 22De aceea așa vorbește Domnul către casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: „Acum Iacov nu va mai roși de rușine și nu i se va mai îngălbeni fața acum. 23Căci, când vor vedea ei, când vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mâinilor Mele, Îmi vor sfinți Numele; vor sfinți pe Sfântul lui Iacov și se vor teme de Dumnezeul lui Israel. 24Cei rătăciți cu duhul vor căpăta pricepere și cei ce cârteau vor lua învățătură.”

Deuteronomul 7

Nimicirea canaaniților și a idolilor lor

1Când Domnul Dumnezeul tău te va aduce în țara în care vei intra și o vei lua în stăpânire și va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe hetiți, pe ghirgasiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe fereziți, pe heviți și pe iebusiți, șapte neamuri mai mari la număr și mai puternice decât tine, 2când Domnul Dumnezeul tău ți le va da în mâini și le vei bate, să le nimicești cu desăvârșire, să nu închei legământ cu ele și să n-ai milă de ele. 3Să nu te încuscrești cu popoarele acestea, să nu măriți pe fetele tale după fiii lor și să nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tăi, 4căci ar abate de la Mine pe fiii tăi și ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră și te-ar nimici îndată. 5Dimpotrivă, iată cum să vă purtați cu ele: să le surpați altarele, să le sfărâmați stâlpii idolești, să le tăiați pomii închinați dumnezeilor lor și să ardeți în foc chipurile lor cioplite.

Israel este un popor sfânt

6Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. 7Nu pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi și v-a ales, căci voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele. 8Ci pentru că Domnul vă iubește, pentru că a vrut să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică și v-a izbăvit din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului. 9Să știi dar că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui. 10Dar răsplătește îndată pe cei ce-L urăsc și-i pierde; nu dă nicio păsuire celui ce-L urăște, ci-i răsplătește îndată. 11De aceea, păzește poruncile, legile și rânduielile pe care ți le dau azi și împlinește-le.

Noi îndemnuri

12Dacă veți asculta aceste porunci, dacă le veți păzi și împlini, Domnul Dumnezeul tău va ține față de tine legământul și îndurarea cu care S-a jurat părinților tăi. 13El te va iubi, te va binecuvânta și te va înmulți; va binecuvânta rodul trupului tău și rodul pământului tău, grâul tău, mustul și untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite și rodul turmelor tale de oi, în țara pe care a jurat părinților tăi că ți-o va da. 14Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele și la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale. 15Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ți va trimite niciuna din acele molime rele din Egipt pe care le cunoști, ci va lovi cu ele pe toți cei ce te urăsc. 16Să nimicești toate popoarele pe care ți le va da în mână Domnul Dumnezeul tău, să n-arunci nicio privire de milă spre ele și să nu slujești dumnezeilor lor, căci aceasta va fi o cursă pentru tine. 17Poate că vei zice în inima ta: ‘Neamurile acestea sunt mai mari la număr decât mine. Cum voi putea să le izgonesc?’ 18Să nu te temi de ele. Adu-ți aminte ce a făcut Domnul Dumnezeul tău lui Faraon și întregului Egipt; 19adu-ți aminte de marile încercări pe care ți le-au văzut ochii, de minunile și semnele, de mâna tare și de brațul întins cu care te-a scos Domnul Dumnezeul tău. Așa va face Domnul Dumnezeul tău tuturor popoarelor de care te temi. 20Domnul Dumnezeul tău va trimite chiar și viespi bondărești împotriva lor până la deplina nimicire a celor ce vor scăpa și se vor ascunde de tine. 21Să nu te înspăimânți de ei, căci Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare și înfricoșat. 22Și Domnul Dumnezeul tău va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulțească fiarele câmpului împotriva ta. 23Dar Domnul Dumnezeul tău le va da în mâna ta și le va pune cu totul pe fugă, până vor fi nimicite. 24Pe împărații lor îi va da în mâinile tale și le vei șterge numele de sub ceruri; niciunul din aceste popoare nu va putea să stea împotriva ta, până le vei nimici. 25Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeți în foc. Să nu poftești și să nu iei pentru tine argintul și aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă, căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. 26Să nu aduci niciun lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârșire, tu și lucrul acela; să-ți fie groază de el, să-ți fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat.

Ieremia 8

1În vremea aceea”, zice Domnul, „se vor scoate din mormintele lor oasele împăraților lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoților, oasele prorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului. 2Le vor întinde în fața soarelui, în fața lunii și în fața întregii oștiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au căutat și înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi pe pământ. 3Toți cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea decât viața, în toate locurile unde îi voi izgoni”, zice Domnul oștirilor. 4„Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul: «Cine cade și nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăși? 5Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiește în înșelătorie și nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu? 6Căci Eu sunt cu luare aminte și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: ‹Ce am făcut?› Ci toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. 7Chiar și cocostârcul își cunoaște vremea pe ceruri; turtureaua, rândunica și cocorul își păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu nu cunoaște Legea Domnului! 8Cum puteți voi să ziceți: ‹Suntem înțelepți și Legea Domnului este cu noi›? Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. 9Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei? 10De aceea, pe nevestele lor le voi da altora și ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig mârșav, de la proroc până la preot, toți înșală! 11Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‹Pace! Pace!› Și totuși pace nu este. 12Vor fi dați de rușine, căci săvârșesc astfel de urâciuni; nu roșesc și nu știu de rușine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați când îi voi pedepsi», zice Domnul. 13«Vreau să isprăvesc cu ei», zice Domnul. «Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin și frunzele se vor veșteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.»’” 14„Pentru ce ședem jos? Strângeți-vă și haidem în cetățile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul Dumnezeul nostru ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului. 15Așteptam pacea, și nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, și iată groaza! 16Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan și de vuietul nechezatului lor se cutremură toată țara; vin, mănâncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc.” 17„Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basiliști, împotriva cărora nu este niciun descântec, și vă vor mușca”, zice Domnul. 18Aș vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. 19Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară depărtată: „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” – „Pentru ce M-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” – 20„Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți!” – 21Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza. 22Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?