Mica 5

Profeția despre Conducătorul din Betleem

1Acum, strânge-ți ceata,

fiică a cetei.

S-a pornit un asediu împotriva noastră!

Ei îl vor lovi cu un toiag peste obraz

pe judecătorul lui Israel!

2„Dar tu, Betleeme Efrata,

deși ești neînsemnat printre miile lui Iuda,

totuși din tine Îmi va ieși

Cel Ce va fi Conducător în Israel,

Cel ale Cărui origini sunt din vechime,

din zilele veșniciei“.

3De aceea El îi va abandona

până la vremea când cea care trebuie să nască va naște.

Apoi, rămășița fraților Săi se va întoarce

la fiii lui Israel.

4El se va înfățișa și va păstori poporul

în puterea Domnului,

în toată maiestatea Numelui Domnului, Dumnezeul Său.

Și ei vor locui liniștiți,

căci atunci El va fi măreț până la marginile pământului!

5El va fi pacea lor!

Când va veni asirianul în țara noastră

și va pătrunde în citadelele noastre,

vom ridica împotriva lui șapte păstori,

chiar opt conducători.

6Ei vor păstori țara Asiriei cu sabia,

iar țara lui Nimrod – cu sabia scoasă din teacă.

El ne va scăpa de asirian,

când acesta va invada țara noastră

și va pătrunde în teritoriul nostru.

Rămășița lui Iacov, restaurată și purificată

7Atunci rămășița lui Iacov va fi,

în mijlocul multor popoare,

ca roua de la Domnul,

ca aversele de pe iarbă,

care nu așteaptă pe nimeni

și care nu stă după fiii omului.

8Atunci rămășița lui Iacov va fi printre națiuni,

în mijlocul multor popoare,

ca leul între animalele pădurii,

ca un leu tânăr printre turmele de oi,

care trece și calcă în picioare,

care sfâșie, și nu este nimeni care să elibereze.

9Mâna îți va fi ridicată peste vrăjmașii tăi,

și toți dușmanii tăi vor fi nimiciți!

10„În ziua aceea“, zice Domnul,

„îți voi nimici caii din mijlocul tău

și-ți voi distruge carele,

11îți voi nimici cetățile din țară

și-ți voi dărâma toate fortificațiile,

12îți voi nimici vrăjitoriile din mână

și nu se vor mai găsi la tine cei care prezic,

13îți voi nimici chipurile cioplite

și stâlpii sacri din mijlocul tău

și nu te vei mai închina

la lucrarea mâinilor tale,

14îți voi dezrădăcina așerele din mijlocul tău

și-ți voi nimici cetățile.

15Apoi, Mă voi răzbuna cu mânie și furie

pe națiunile care nu M-au ascultat“.

Luca 14

Isus vindecă un om bolnav de dropică

1Într-o zi de sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. 2Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică.

3Isus i-a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei:

‒ Este voie să vindeci în ziua de sabat sau nu?

4Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână, l-a vindecat și l-a lăsat să plece.

5Apoi le-a zis:

‒ Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într-o fântână, nu-l va scoate imediat afară în ziua de sabat?

6Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste cuvinte.

Smerenie și ospitalitate

7Când i-a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:

8‒ Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai demn de cinste decât tine, 9iar cel ce v-a invitat, și pe tine și pe el, să vină să-ți spună: „Dă locul tău acestui om!“. Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. 10Ci tu, când ești invitat, du-te și așază-te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca, atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ți spună: „Prietene, mută-te mai în față!“. Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine. 11Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.

12Apoi i-a zis și celui ce-L invitase:

‒ Când dai un prânz sau o cină, nu-ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. 13Ci tu, când dai un ospăț, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, 14și vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.

Pilda celor invitați la cină

(Mt. 22:1‑14)

15Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I-a zis:

‒ Fericit este oricine va mânca în Împărăția lui Dumnezeu!

16Dar Isus i-a răspuns:

‒ Un om a dat o cină mare și i-a invitat pe mulți. 17La ora cinei, și-a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“. 18Dar toți, unul după altul, au început să se scuze. Primul i-a zis: „Am cumpărat un teren și am nevoie să mă duc să-l văd. Te rog să mă scuzi!“. 19Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“. 20Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat și de aceea nu pot să vin!“.

21Când sclavul s-a întors, i-a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“. 22La urmă, sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“. 23Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“.

Prețul uceniciei

(Mt. 10:37‑38; 5:13; Mc. 9:50)

25Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni. El S-a întors și le-a zis: 26„Dacă vine cineva la Mine și nu-și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27Oricine nu-și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.

28Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să-și bată joc de el 30și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n-a putut să termine!».

31Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Dacă nu poate, atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. 33Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.

34Sarea este bună. Dar dacă sarea și-a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată? 35Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă!“.