1 Petru 4

1Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmați-vă și voi cu același fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup a sfârșit-o cu păcatul; 2pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. 3Ajunge, în adevăr, că în trecut ați făcut voia neamurilor și ați trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite. 4De aceea se miră ei că nu alergați împreună cu ei la același potop de desfrâu și vă batjocoresc. 5Dar au să dea socoteală înaintea Celui ce este gata să judece viii și morții. 6Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia și celor morți, pentru ca să fie judecați ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh. 7Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii. 8Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. 9Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire. 10Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. 11Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, ale căruia sunt slava și puterea în vecii vecilor! Amin. 12Preaiubiților, nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi, 13dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui. 14Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihnește peste voi. 15Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaș sau ca hoț sau ca făcător de rele sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. 16Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta. 17Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Și, dacă începe cu noi, care va fi sfârșitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 18Și, dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit și cel păcătos? 19Așa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu să-și încredințeze sufletele credinciosului Ziditor și să facă ce este bine.

Proverbele 11

1Cumpăna înșelătoare este urâtă Domnului,

dar cântăreala dreaptă Îi este plăcută.

2Când vine mândria, vine și rușinea,

dar înțelepciunea este cu cei smeriți.

3Neprihănirea oamenilor cinstiți îi cârmuiește fără teamă,

dar vicleniile celor stricați le aduc pieirea.

4În ziua mâniei, bogăția nu slujește la nimic,

dar neprihănirea izbăvește de la moarte.

5Nevinovăția omului fără prihană îi netezește calea,

dar cel rău cade prin însăși răutatea lui.

6Nevinovăția oamenilor fără prihană îi scapă,

dar cei răi sunt prinși de răutatea lor.

7La moartea celui rău, îi piere nădejdea,

și așteptarea oamenilor nelegiuiți este nimicită.

8Cel neprihănit este scăpat din strâmtorare,

și cel rău îi ia locul.

9Cu gura lui, omul nelegiuit pierde pe aproapele său,

dar cei neprihăniți sunt scăpați prin știință.

10Când le merge bine celor neprihăniți, toată cetatea se bucură

și, când pier cei răi, toți strigă de veselie.

11Cetatea se înalță prin binecuvântarea oamenilor fără prihană,

dar este surpată prin gura celor răi.

12Cine defaimă pe aproapele său este fără minte,

dar omul cu pricepere primește și tace.

13Cine umblă cu bârfeli dă pe față lucruri ascunse,

dar sufletul credincios ține ce i s-a încredințat.

14Când nu este chibzuință, poporul cade,

dar biruința vine prin marele număr de sfetnici.

15Cui se pune chezaș pentru altul, îi merge rău,

dar cine se teme să se pună chezaș este liniștit.

16O femeie plăcută capătă cinste,

și cei asupritori capătă bogăție.

17Omul milostiv își face bine sufletului său,

dar omul fără milă își tulbură însăși carnea lui.

18Cel rău dobândește un câștig înșelător,

dar cel ce seamănă neprihănirea are o adevărată plată.

19Adevărata neprihănire duce la viață,

dar cel ce urmărește răul găsește moartea.

20Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului,

dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuți.

21Hotărât: cel rău nu va rămâne nepedepsit,

dar sămânța celor neprihăniți va fi scăpată.

22Femeia frumoasă și fără minte este

ca un inel de aur pus în râtul unui porc.

23Dorința celor neprihăniți este numai bine,

dar așteptarea celor răi este numai mânie.

24Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat;

și altul care economisește prea mult nu face decât să sărăcească.

25Sufletul binefăcător va fi săturat,

și cel ce udă pe alții va fi udat și el.

26Cine oprește grâul este blestemat de popor,

dar pe capul celui ce-l vinde vine binecuvântarea.

27Cine urmărește binele își câștigă bunăvoință,

dar cine urmărește răul este atins de el.

28Cine se încrede în bogății va cădea,

dar cei neprihăniți vor înverzi ca frunzișul.

29Cine își tulbură casa va moșteni vânt,

și nebunul va fi robul omului înțelept!

30Rodul celui neprihănit este un pom de viață,

și cel înțelept câștigă suflete.

31Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pământ;

cu cât mai mult cel rău și păcătos!

Ieremia 25

Cei șaptezeci de ani de robie. Pedepsirea Babilonului și a tuturor neamurilor

1Cuvântul care a fost spus lui Ieremia despre tot poporul lui Iuda în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda – acesta era cel dintâi an al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului –, 2cuvânt pe care l-a rostit Ieremia înaintea întregului popor al lui Iuda și înaintea tuturor locuitorilor Ierusalimului, zicând: 3„De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci și trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineață, și n-ați ascultat. 4Domnul v-a trimis pe toți slujitorii Săi prorocii, i-a trimis dis-de-dimineață, și n-ați ascultat, n-ați plecat urechea să ascultați. 5Ei au zis: ‘Întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea și de la răutatea faptelor voastre, și veți rămâne în țara pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri, din veșnicie în veșnicie; 6nu vă duceți după alți dumnezei, ca să le slujiți și să vă închinați înaintea lor, nu Mă mâniați prin lucrarea mâinilor voastre, și nu vă voi face niciun rău!’ 7‘Dar nu M-ați ascultat’, zice Domnul, ‘ci M-ați mâniat prin lucrarea mâinilor voastre, spre nenorocirea voastră.’ 8De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Pentru că n-ați ascultat cuvintele Mele, 9iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte’, zice Domnul, ‘și voi trimite la robul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei țări și împotriva locuitorilor ei, și împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârșire și să facă din ele un pustiu și o pricină de batjocură, niște dărâmături veșnice. 10Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, huruitul morii și lumina lămpii. 11Toată țara aceasta va fi o paragină, un pustiu, și neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani. 12Dar, când se vor împlini acești șaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela’, zice Domnul, ‘pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi țara haldeenilor și o voi preface în niște dărâmături veșnice. 13Voi aduce peste țara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile. 14Căci neamuri puternice și împărați mari le vor supune și pe ele, și le voi răsplăti după faptele și lucrarea mâinilor lor.’” 15Căci așa mi-a vorbit Domnul Dumnezeul lui Israel: „Ia din mâna Mea acest potir plin cu vinul mâniei Mele și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. 16Vor bea și se vor ameți și vor fi ca niște nebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul lor!” 17Eu am luat potirul din mâna Domnului și l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: 18Ierusalimului și cetăților lui Iuda, împăraților și căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărâmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură și de blestem, cum se vede lucrul acesta astăzi; 19lui Faraon, împăratul Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui și tot poporului lui; 20la toată Arabia, tuturor împăraților țării Uț, tuturor împăraților țării filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului și celor ce au mai rămas din Asdod; 21Edomului, Moabului și copiilor lui Amon; 22tuturor împăraților Tirului, tuturor împăraților Sidonului și împăraților ostroavelor care sunt dincolo de mare; 23Dedanului, Temei, Buzului și tuturor celor ce își rad colțurile bărbii, 24tuturor împăraților Arabiei și tuturor împăraților arabilor care locuiesc în pustie; 25tuturor împăraților Zimrei, tuturor împăraților Elamului și tuturor împăraților Mediei; 26tuturor împăraților de la miazănoapte, de aproape sau de departe, și unora, și altora, și tuturor împărățiilor lumii care sunt pe fața pământului. Iar împăratul Șeșacului va bea după ei. 27„Să le spui: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Beți, îmbătați-vă și vărsați și cădeți fără să vă mai ridicați la vederea sabiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru!»’ 28Și, dacă nu vor vrea să ia din mâna ta potirul ca să bea, spune-le: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Beți! 29Căci iată că, în cetatea peste care se cheamă Numele Meu, încep să fac rău. Și voi să rămâneți nepedepsiți? Nu veți rămâne nepedepsiți, căci voi chema sabia peste toți locuitorii pământului», zice Domnul oștirilor.’ 30Și tu să le prorocești toate aceste lucruri și să le spui: ‘Domnul va răcni de sus; din Locașul Lui cel Sfânt, va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinței Lui; va striga, precum cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului. 31Vuietul ajunge până la marginea pământului, căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi și dă pe cei răi pradă sabiei’”, zice Domnul. 32Așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, nenorocirea merge din popor în popor și o mare furtună se ridică de la marginile pământului. 33Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor fi un gunoi de pământ. 34Gemeți, păstori, și strigați! Tăvăliți-vă în cenușă, povățuitori ai turmelor! Căci au venit zilele înjunghierii voastre. Vă voi zdrobi, și veți cădea la pământ ca un vas de preț. 35Nu mai este niciun loc de adăpost pentru păstori! Nu mai este nicio scăpare pentru povățuitorii turmelor! 36Se aud strigătele păstorilor și gemetele povățuitorilor turmelor, căci Domnul le pustiește locul de pășune 37și colibele cele liniștite sunt nimicite de mânia aprinsă a Domnului. 38El Și-a părăsit locuința, ca un pui de leu vizuina; așa că țara le este prefăcută în pustie de urgia nimicitorului și de mânia lui aprinsă.”

Amos 3

Mustrări și amenințări

1Ascultați cuvântul acesta pe care-l rostește Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din țara Egiptului: 2„Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului, de aceea vă voi și pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.” 3Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiți? 4Răcnește leul în pădure dacă n-are pradă? Zbiară puiul de leu din fundul vizuinii lui dacă n-a prins nimic? 5Cade pasărea în lațul de pe pământ dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică lațul de la pământ fără să se fi prins ceva în el? 6Sau sună cineva cu trâmbița într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul? 7Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii. 8Leul răcnește: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbește: cine nu va proroci? 9Strigați de pe acoperișul palatelor Asdodului și de pe palatele țării Egiptului și spuneți: „Strângeți-vă pe munții Samariei și vedeți ce neorânduială mare este în mijlocul ei, ce asupriri sunt în ea! 10Nu sunt în stare să lucreze cu neprihănire”, zice Domnul, „ci își grămădesc în palate comori câștigate prin silnicie și răpire.” 11De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Vrăjmașul va împresura țara, îți va doborî tăria și palatele tale vor fi jefuite!” 12Așa vorbește Domnul: „După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăți de picioare sau un vârf de ureche, așa vor scăpa copiii lui Israel care stau în Samaria în colțul unui pat și pe covoare de Damasc! 13Ascultați și spuneți lucrul acesta casei lui Iacov”, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul oștirilor: 14„În ziua când voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi și altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărâmate și vor cădea la pământ. 15Voi surpa casele de iarnă și casele de vară; palatele de fildeș se vor duce și casele cele multe se vor nimici”, zice Domnul.