Ieremia 30

Restaurarea lui Israel

1Cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului: 2„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Scrie într-un sul toate cuvintele pe care ți le-am spus. 3Căci iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel și Iuda. Îi voi aduce înapoi în țara pe care le-am dat-o strămoșilor lor și o vor stăpâni»“.

4Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu privire la Israel și Iuda: 5„Da, așa vorbește Domnul:

«Auzim un strigăt de spaimă,

de groază și nu de pace.

6Întrebați și uitați-vă bine!

Poate un bărbat să nască?

Atunci de ce-i văd pe toți bărbații

cu mâinile pe coapse,

ca o femeie în durerile nașterii?

De ce au pălit?

7Vai, ce îngrozitoare va fi ziua aceea!

N-a mai fost niciodată vreuna ca ea!

Va fi o vreme de necaz pentru Iacov,

dar Iacov va fi salvat din ea.

8În ziua aceea, zice Domnul Oștirilor,

voi sfărâma jugul de pe gâtul lor,

le voi rupe legăturile

și străinii nu îi vor mai înrobi.

9În schimb, vor sluji Domnului, Dumnezeul lor,

și împăratului lor David

pe care li-l voi ridica.

10Dar tu, slujitorul Meu Iacov, nu te teme,

zice Domnul,

nu te înspăimânta, Israel!

Căci iată, te voi salva din teritoriul îndepărtat

și-ți voi elibera urmașii din țara în care sunt captivi.

Iacov se va întoarce, va avea odihnă și liniște

și nimeni nu-l va mai îngrozi,

11căci Eu sunt cu tine ca să te salvez,

zice Domnul.

Voi distruge toate națiunile

printre care te-am risipit,

dar pe tine nu te voi distruge complet.

Te voi disciplina însă cu dreptate;

nu pot să te las nepedepsit»“.

12Așa vorbește Domnul:

„Lovitura ta este de nevindecat

și rana ta este incurabilă.

13Nu este nimeni care să-ți apere cauza;

nu este niciun medicament pentru rana ta

și niciun mijloc de vindecare.

14Toți iubiții tăi te-au uitat

și niciunuia nu-i mai pasă de tine.

Te-am lovit așa cum lovește un dușman

și te-am disciplinat ca un om nemilos

pentru că nelegiuirea ta este așa de mare,

iar păcatele tale atât de numeroase.

15De ce te plângi de rana ta,

de durerea ta care nu are vindecare?

Ți-am făcut aceste lucruri

din cauză că nelegiuirea ta este atât de mare,

iar păcatele tale atât de numeroase.

16Totuși, toți cei ce te devorează vor fi devorați;

toți dușmanii tăi,

toți, vor fi duși în captivitate.

Cei ce te jefuiesc vor fi jefuiți

și pe toți cei ce te prădează îi voi da Eu ca pradă.

17Pe tine însă te voi vindeca

și-ți voi lega rănile, zice Domnul,

pentru că ești numit «Cel alungat»,

«Sionul de care nimănui nu-i pas㻓.

18Așa vorbește Domnul:

„Iată, îi voi aduce înapoi pe exilații corturilor lui Iacov

și voi avea milă de locuințele lui.

Fiecare cetate va fi reconstruită pe ruinele ei

și fiecare citadelă va sta din nou

în locul ei de odinioară.

19Din mijlocul lor se vor înălța mulțumiri

și strigăte de bucurie.

Îi voi înmulți

și nu se vor împuțina;

îi voi face să fie onorați,

și nu vor fi lipsiți de importanță.

20Fiii lor vor fi ca în vremurile de odinioară

și comunitatea lor va fi restabilită înaintea Mea;

îi voi pedepsi pe toți asupritorii lor.

21Liderul lor va fi unul de-al lor

și conducătorul lor va ieși din mijlocul lor.

Îl voi apropia Eu de Mine și-Mi va fi aproape,

căci altfel cine și-ar putea dărui inima

pentru a fi aproape de Mine?“, zice Domnul.

22„Voi veți fi poporul Meu,

iar Eu voi fi Dumnezeul vostru“.

23Iată furtuna Domnului!

Furia izbucnește!

Vijelia se așază;

ea se năpustește asupra capului celor răi.

24Mânia Domnului nu se va retrage

până când El nu-Și va duce la îndeplinire

planurile inimii Lui.

În zilele de pe urmă,

veți înțelege lucrul acesta.

Marcu 13

Semnele sfârșitului

(Mt. 24:1-22; Lc. 21:5-24)

1În timp ce ieșea Isus din Templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:

‒ Învățătorule, iată ce pietre și ce clădiri!

2Isus i-a zis:

‒ Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

3Apoi S-a așezat pe Muntele Măslinilor, de cealaltă parte a Templului, și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte:

4‒ Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?

5Isus a început să le vorbească astfel:

‒ Aveți grijă să nu vă ducă în rătăcire cineva! 6Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“, și-i vor duce în rătăcire pe mulți. 7Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă tulburați! Acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 8Căci o națiune se va ridica împotriva altei națiuni, și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, în diverse locuri, și vor fi tulburări și foamete. Acestea vor fi începutul durerilor nașterii.

9Fiți atenți la voi înșivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor și veți fi bătuți în sinagogi. Și veți fi puși să stați înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei. 10Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie proclamată tuturor națiunilor. 11Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți vorbi, ci spuneți ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12Fratele îl va da la moarte pe fratele său, iar tatăl pe copilul său. Copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor omorî. 13Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

14Când veți vedea „urâciunea pustiirii“ stând acolo unde n-ar trebui (cine citește să înțeleagă!), atunci cei din Iudeea să fugă în munți. 15Cel ce va fi pe acoperișul casei să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să-și ia ceva din ea, 16iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 17Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18Rugați-vă să nu se întâmple iarna. 19Căci în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n-a mai fost de la începutul creației, pe care a creat-o Dumnezeu, și până acum, și nici nu va mai fi!

20Iar dacă Domnul n-ar fi scurtat zilele acelea, niciun om n-ar fi fost salvat. Dar, de dragul celor aleși, pe care El i-a ales, Domnul a scurtat zilele acelea.

Isus vorbește despre revenirea Sa

(Mt. 24:23-35; Lc. 21:25-33)

21Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, acolo este!“, să nu-l credeți. 22Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne și minuni, pentru a-i duce în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleși. 23Fiți atenți la voi înșivă! V-am spus mai dinainte toate lucrurile!

24Dar în zilele acelea, după necazul acela,

„soarele se va întuneca,

luna nu-și va mai da lumina,

25stelele vor cădea din cer

și puterile din ceruri vor fi clătinate“.

26Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu mare putere și glorie. 27Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru direcții, de la marginea pământului până la marginea cerului.

28Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape. 29Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că El este aproape, este chiar la uși. 30Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 31Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

(Mt. 24:36-51; Lc. 21:34-36)

32Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii în Cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33Fiți atenți! Fiți treji și rugați-vă! Căci nu știți când va sosi vremea.

34Este ca atunci când un om, plecat într-o călătorie, își lasă casa, le dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia slujba lui, și îi poruncește portarului să vegheze.

35Vegheați, deci, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața – 36și nu cumva ca, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind! 37Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!