Isaia1, Evrei 9

Isaia 1

1Vedenia pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

O națiune răzvrătită

2Ascultați, ceruri! Ascultă cu atenție, pământule,

căci Domnul a vorbit:

„Am îngrijit copii și i-am crescut,

dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.

3Boul își cunoaște stăpânul,

iar măgarul știe ieslea stăpânului său,

însă Israel nu Mă cunoaște,

poporul Meu nu înțelege!“.

4Vai, națiune păcătoasă,

popor încărcat cu nelegiuire,

sămânță de răufăcători,

copii pervertiți!

Ei L-au părăsit pe Domnul,

L-au disprețuit pe Sfântul lui Israel

și I-au întors spatele.

5Ce folos să mai fiți loviți,

de vreme ce stăruiți în apostazie?

Tot capul este bolnav

și toată inima suferă!

6Din tălpi și până-n creștet,

nimic nu este sănătos,

doar răni și vânătăi,

tăieturi sângerânde,

care nu s-au uscat și care n-au fost legate

sau alinate cu ulei.

7Țara voastră este o pustietate;

cetățile voastre sunt arse de foc.

Străinii vă devorează pământul,

chiar sub privirea voastră;

a ajuns o pustietate,

deoarece a fost distrus de străini.

8Fiica Sionului este părăsită,

ca o colibă în vie,

ca un adăpost pe un teren cu castraveți,

ca o cetate asediată.

9Dacă Domnul Oștirilor

nu ne-ar fi lăsat o mică rămășiță,

am fi ajuns ca Sodoma

și ne-am fi asemănat cu Gomora.

10Ascultați Cuvântul Domnului,

voi, conducători ai Sodomei!

Fiți atenți la Legea Dumnezeului nostru,

voi, popor al Gomorei!

11„Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?“,

zice Domnul.

„Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor

și de grăsimea vițeilor îngrășați!

Nu-Mi place deloc

sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.

12Cine v-a cerut să vă înfățișați înaintea Mea,

pângărindu-Mi curțile?

13Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost!

Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea!

Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:

lunile noi, Sabaturile și adunările voastre.

14Sufletul Meu urăște lunile voastre noi

și sărbătorile voastre.

Ele au devenit o povară pentru Mine;

am obosit să le mai port.

15Când vă veți întinde mâinile,

Îmi voi ascunde ochii de voi.

Chiar dacă veți face multe rugăciuni,

nu le voi asculta.

Mâinile vă sunt pline de sânge;

16spălați-vă și curățiți-vă!

Îndepărtați faptele voastre rele

dinaintea ochilor Mei!

Încetați să faceți ce este rău

17și învățați să faceți ce este bine!

Căutați dreptatea,

scăpați pe cel asuprit!

Faceți dreptate orfanului

și vorbiți în apărarea văduvei!

18Veniți acum să ne judecăm!“,

zice Domnul.

„Deși păcatele voastre sunt precum haina stacojie,

ele se vor face albe ca zăpada;

deși sunt roșii ca purpura,

ele se vor face ca lâna.

19Dacă veți vrea și veți asculta,

veți mânca roadele bune ale țării,

20dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti,

veți fi devorați de sabie“,

căci gura Domnului a vorbit.

O cetate necredincioasă

21Vezi cum orașul credincios

a devenit o prostituată!

Era plin de judecată;

dreptatea locuia în el,

dar acum este plin de ucigași!

22Argintul vostru s-a făcut zgură,

și băutura voastră este amestecată cu apă.

23Conducătorii voștri sunt răzvrătiți

și sunt prieteni cu tâlharii.

Toți iubesc mita

și aleargă după daruri!

Nu-l apără pe cel orfan,

iar cauza văduvei n-ajunge înaintea lor.

24De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,

Puternicul lui Israel, zice:

„Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei,

Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!

25Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,

voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia

și voi îndepărta toate impuritățile tale.

26Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,

iar pe sfetnicii tăi ca la început.

După aceea, ți se va zice:

«Cetate a dreptății»,

«Orașul credincios!»“.

27Sionul va fi răscumpărat prin judecată,

și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate.

28Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi zdrobiți împreună

și cei ce-L părăsesc pe Domnul vor pieri.

29„Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri

în care vă găseați plăcerea;

veți roși din cauza grădinilor,

pe care le-ați ales.

30Căci veți fi ca un terebint

ale cărui frunze se veștejesc,

ca o grădină fără apă.

31Cel puternic va fi ca un câlț,

iar lucrarea sa ca o scânteie.

El și lucrarea lui vor arde împreună,

și nimeni nu-i va stinge“.

Evrei 9

Închinarea în Cort

1Acum, chiar și primul legământ avea reguli pentru închinare și pentru un Loc Sfânt pământesc. 2Căci a fost pregătită prima încăpere a Cortului, în care erau sfeșnicul, masa și pâinile prezentării; această încăpere a fost numită „Locul Sfânt“. 3Însă, după cea de-a doua draperie, se afla a doua încăpere a Cortului, numită „Locul Preasfânt“. 4Acesta avea un altar de aur pentru tămâie și Chivotul legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului. 5Deasupra erau heruvimii slavei, umbrind locul ispășirii. Nu este vremea acum să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.

6Așadar, după ce au fost pregătite astfel lucrurile acestea, preoții intrau mereu în prima încăpere a Cortului pentru a-și îndeplini slujbele, 7însă în a doua încăpere intra numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului. 8Prin aceasta, Duhul Sfânt arată că încă nu era dezvăluită calea către Locul Preasfânt, atât timp cât prima încăpere a Cortului stătea încă în picioare. 9Aceasta este o ilustrație pentru vremea de acum, arătând că darurile și jertfele care sunt aduse nu pot desăvârși conștiința celui ce se închină. 10Ele au de-a face doar cu mâncărurile, băuturile și diferitele ritualuri de spălare; sunt reguli pentru trup, impuse până la vremea reformării lucrurilor.

Sângele lui Cristos

11Dar când Cristos S-a arătat ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit deja, trecând prin Cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creația aceasta, 12a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Lui sânge, obținând astfel o răscumpărare veșnică. 13Căci, dacă sângele țapilor și al boilor și stropirea celor întinați cu cenușa unei juninci sfințește în vederea curățirii trupului, 14cu cât mai mult sângele lui Cristos, Care, prin Duhul cel veșnic, S-a dat pe Sine fără cusur lui Dumnezeu, ne va curăți conștiința de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu?

15Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui nou legământ, sau testament, pentru ca, prin moartea care a avut loc pentru răscumpărarea abaterilor comise sub primul testament, cei ce au fost chemați, să primească promisiunea moștenirii veșnice.

16Căci unde este un testament, este nevoie să se dovedească moartea celui care l-a făcut. 17Fiindcă un testament este valid numai după moarte, de vreme ce nu are nicio putere cât timp trăiește cel care l-a făcut. 18De aceea nici chiar primul testament n-a fost sfințit fără sânge, 19pentru că, după ce fiecare poruncă a Legii le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, a luat sânge de viței și de țapi, cu apă, cu lână vopsită în roșu și cu isop, și a stropit sulul însuși și tot poporul, 20zicând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu“. 21În același fel a stropit cu sânge Cortul și toate obiectele pentru slujbă. 22Potrivit Legii, aproape totul este curățit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.

23Prin urmare, de vreme ce a fost nevoie să fie curățite cu aceste jertfe copiile lucrurilor din Ceruri, trebuia ca lucrurile cerești înseși să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24Căci Cristos n-a intrat într-un loc sfânt făcut de mâini omenești – loc care este oglindirea celui adevărat – ci El a intrat chiar în Cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, în prezența lui Dumnezeu, 25și nu ca să Se jertfească pe Sine din nou și din nou, după felul în care marele preot intră în Locul Preasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui, 26pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou și din nou de la întemeierea lumii. Însă El S-a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârșitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui. 27Și, așa cum le este dat oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea urmează judecata, 28tot astfel și Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna, pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară celor care-L așteaptă cu nerăbdare, nu în legătură cu păcatul, ci spre mântuire.