Isaia 33

Necaz și eliberare

1Vai de tine, nimicitorule,

tu, care încă n-ai fost nimicit!

Vai de tine, trădătorule,

tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni!

Când vei înceta să mai distrugi,

vei fi distrus

și când te vei opri din a mai trăda,

vei fi trădat.

2 Doamne, arată-Ți bunăvoința față de noi!

Noi ne punem speranța în Tine.

Fii brațul lor în fiecare dimineață!

Fii ajutorul nostru în vreme de necaz!

3Când răsună glasul Tău, popoarele fug;

când Te ridici Tu, națiunile se împrăștie.

4Prada voastră, națiunilor, este adunată așa cum o adună lăcustele;

ca un roi de lăcuste, așa se aruncă oamenii asupra ei.

5 Domnul este înălțat, căci locuiește în înălțimi.

El umple Sionul cu judecată și dreptate.

6El va fi stabilitate pentru vremurile tale,

belșug de eliberări, înțelepciune și cunoaștere,

iar teama de Domnul,

aceasta va fi comoara lui.

7Iată, vitejii lor strigă pe stradă,

iar solii păcii plâng amarnic.

8Drumurile sunt părăsite,

niciun călător nu se mai află pe uliță.

Legământul este rupt, martorii sunt disprețuiți,

nimeni nu mai este respectat.

9Țara se veștejește și se ofilește;

Libanul este făcut de rușine și se usucă;

Șaronul este ca deșertul,

iar Bașanul și Carmelul își scutură frunzele.

10„Acum Mă voi ridica“, zice Domnul,

„acum Mă voi înălța, acum voi fi înălțat!

11Voi dați naștere la iarbă uscată, nașteți paie;

suflarea voastră este un foc care vă va nimici.

12Popoarele vor arde ca varul nestins,

ca mărăcinii tăiați care ard în foc.

13Voi, cei de departe, auziți ce am făcut!

Voi, cei de aproape, recunoașteți-Mi puterea!

14Păcătoșilor le este frică în Sion;

cutremurul i-a cuprins pe cei lipsiți de evlavie:

«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor?

Care dintre noi poate trăi lângă niște flăcări veșnice?».

15Cel ce umblă în dreptate

și vorbește ce este drept,

cel ce disprețuiește câștigul adunat din asuprire,

cel ce își ferește mâna de mită,

cel ce își astupă urechea când aude despre vărsări de sânge

și își închide ochii ca să nu-l ademenească răul.

16Acela va locui pe înălțimi;

refugiul lui vor fi fortărețele din munți,

pâinea îi va fi dată și apa îi va fi asigurată.

17Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa;

vor vedea o țară care se întinde până departe.

18Inima ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând:

«Unde este scribul?

Unde este cel ce cântărește tributul?

Unde este cel ce numără turnurile?».

19Nu vei mai vedea poporul acela arogant,

poporul cu vorbirea necunoscută,

cu limba sa ciudată și de neînțeles“.

20Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!

Ochii tăi vor vedea Ierusalimul:

o locuință liniștită, un cort ce nu se va mai muta.

Țărușii săi nu vor mai fi scoși vreodată

și niciuna dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.

21Căci acolo Domnul va fi măreț pentru noi.

Va fi un loc cu râuri și canale largi,

unde nu vor veni corăbii cu vâsle

și prin care nu vor trece vase mărețe.

22Căci Domnul este Judecătorul nostru,

Domnul este Legiuitorul nostru,

Domnul este Împăratul nostru;

El ne va salva.

23Funiile tale slăbesc;

ele nu mai pot sprijini catargul

și nu mai pot întinde pânzele.

Atunci se va împărți prada care va fi atât de multă,

încât până și ologii vor duce din ea.

24Niciun locuitor nu va zice: „Sunt bolnav!“.

Poporului care locuiește acolo îi va fi iertată nelegiuirea.

Apocalipsa 6

Cele șapte sigilii

1Am văzut când a deschis Mielul unul dintre cele șapte sigilii și am auzit-o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“. 2M-am uitat și iată că a ieșit un cal alb, iar cel care-l călărea avea un arc. I-a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a ieșit să cucerească.

3Și când a deschis Mielul al doilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a doua ființă vie zicând: „Vino!“. 4Și a ieșit un alt cal, unul roșu, iar celui ce-l călărea i s-a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i-a fost dată o sabie mare.

5Când a deschis Mielul al treilea sigiliu, am auzit-o pe cea de-a treia ființă vie zicând: „Vino!“. M-am uitat și iată că a ieșit un cal negru, iar cel care-l călărea avea în mână o balanță. 6Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „O măsură de grâu pentru un denar! Trei măsuri de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“.

7Când a deschis Mielul al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de-a patra ființe vii zicând: „Vino!“. 8M-am uitat și iată că a ieșit un cal verzui, iar numele celui ce-l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându-l, era Locuința Morților. Le-a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și cu ajutorul animalelor sălbatice de pe pământ.

9Când a deschis Mielul al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră. 10Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat, întârzii să judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“. 11Fiecăruia i s-a dat câte o robă albă și li s-a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până când numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.

12Apoi am văzut când a deschis Mielul al șaselea sigiliu; și a avut loc un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, 13iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târzii când este scuturat de un vânt puternic. 14Cerul a fost strâns ca un sul care este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor. 15Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s-au ascuns în peșteri și printre stâncile munților. 16Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului, 17pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?“.