Matei 17

Schimbarea la față

(Mc. 9:2‑13; Lc. 9:28‑36)

1După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i-a dus deoparte, pe un munte înalt. 2Acolo I s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. 3Și iată că li s-au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.

4Petru I-a zis lui Isus:

‒ Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.

5În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit. Și iată că un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultați!“.

6Când au auzit glasul, ucenicii s-au aruncat cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte tare.

7Dar Isus S-a apropiat și i-a atins, zicând:

‒ Ridicați-vă și nu vă temeți!

8Când și-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni în afară de Isus singur.

9În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând:

‒ Să nu spuneți nimănui despre această vedenie, până când va fi înviat Fiul Omului dintre cei morți.

10Ucenicii L-au întrebat, zicând:

‒ Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

11 Isus, răspunzând, a zis:

‒ Într-adevăr, Ilie vine și va reașeza toate lucrurile. 12Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el tot ce-au vrut. Tot așa urmează să sufere și Fiul Omului din cauza lor.

13Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui băiat demonizat

(Mc. 9:14‑29; Lc. 9:37‑43)

14Când au ajuns la mulțime, un om s-a apropiat de El, a îngenuncheat înaintea Lui 15și I-a zis:

‒ Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic și suferă cumplit! Cade adesea în foc și adesea în apă! 16L-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece.

17Isus, răspunzând, a zis:

‒ O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l aici la Mine!

18Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din el. Și băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.

19Atunci ucenicii s-au dus deoparte la Isus și au zis:

‒ Noi de ce n-am putut să-l alungăm?

20El le-a răspuns:

‒ Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta. Nimic nu v-ar fi imposibil! 21Dar acest fel de demoni nu iese decât prin rugăciune și post.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mc. 9:30‑32; Lc. 9:43‑45)

22În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor. 23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat“. Ei s-au întristat foarte tare.

Taxa pentru Templu

24Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau cele două drahme pentru Templu și l-au întrebat:

‒ Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme pentru Templu?

25El le-a răspuns:

‒ Ba da.

Când Petru a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte, zicând:

‒ Ce crezi, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?

26Petru I-a răspuns:

‒ De la străini.

Isus i-a zis:

‒ Așadar, fiii sunt scutiți. 27Totuși, ca să nu-i facem să se împiedice, du-te la mare, aruncă undița și trage afară primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater. Ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.

Exodul 14

1Apoi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 2„Spune-le fiilor lui Israel să se întoarcă și să-și așeze tabăra lângă Pi-Hahirot, între Migdol și mare, față în față cu Baal-Țefon. Să vă așezați tabăra lângă mare, față în față cu Baal-Țefon. 3Faraon va zice despre fiii lui Israel: «Rătăcesc fără țintă prin țară, îi înghite deșertul». 4Eu îi voi împietri inima lui Faraon și el îi va urmări. Însă voi fi glorificat prin Faraon și prin toată armata lui. Egiptenii vor ști astfel că Eu sunt Domnul“. Și ei au făcut întocmai.

5Când i s-a spus regelui Egiptului că poporul a fugit, inima lui Faraon și a slujitorilor săi s-a întors împotriva poporului și au zis: „Ce-am făcut? Cum de l-am lăsat pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?“. 6Faraon și-a pregătit carul și și-a luat cu el poporul. 7A luat șase sute de care alese și toate celelalte care ale Egiptului, fiecare cu propria lui căpetenie. 8Domnul i-a împietrit inima lui Faraon, regele Egiptului, și astfel acesta i-a urmărit pe fiii lui Israel. În acest timp, fiii lui Israel mergeau înainte cu îndrăzneală. 9Egiptenii i-au urmărit cu toți caii și carele lui Faraon, cu călăreții și armata acestuia. I-au ajuns tocmai când aveau tabăra așezată lângă mare, lângă Pi-Hahirot, față în față cu Baal-Țefon. 10În timp ce Faraon se apropia, fiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii mărșăluiau după ei. Atunci fiii lui Israel s-au temut foarte tare și au strigat către Domnul.

11Apoi i-au zis lui Moise:

‒ Pentru că nu mai erau morminte în Egipt ne-ai adus să murim în deșert? Ce ne-ai făcut, scoțându-ne din Egipt? 12Nu tocmai aceasta îți spuneam noi în Egipt, când ziceam: „Lasă-ne să slujim egiptenilor, căci este mai bine pentru noi să slujim egiptenilor decât să murim în deșert“?

13Dar Moise a zis poporului:

‒ Nu vă temeți, stați fermi și veți vedea eliberarea de care vă va face parte Domnul astăzi, pentru că pe egiptenii pe care îi vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. 14Domnul Se va lupta pentru voi; voi însă, să stați liniștiți.

15Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către Mine? Spune-le fiilor lui Israel să meargă înainte. 16Ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, astfel încât fiii lui Israel să treacă prin mijlocul mării ca pe uscat. 17Iar Eu, iată, voi împietri inimile egiptenilor și aceștia vor merge după ei. Astfel, voi fi glorificat prin Faraon și prin toată armata lui, prin carele și călăreții lui. 18Egiptenii vor ști că Eu sunt Domnul, atunci când voi fi glorificat prin Faraon, prin carele și prin călăreții lui“.

19Îngerul lui Dumnezeu, Care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul și a mers în urma lor. Stâlpul de nor s-a ridicat dinaintea lor și a stat în urma lor. 20El a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel. Noaptea, norul era întunecos într-o parte și luminos în cealaltă. Astfel, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă toată noaptea.

21Apoi Moise și-a întins mâna spre mare. Domnul a pus marea în mișcare printr-un vânt puternic dinspre est, care a despărțit apele și a făcut din mare pământ uscat. 22Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor. 23Egiptenii i-au urmărit, și toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui au intrat după ei în mijlocul mării. 24Spre dimineață, Domnul S-a uitat, din stâlpul de foc și de nor, spre tabăra egiptenilor și a adus panică în tabăra egiptenilor. 25Le-a scos roțile de la care și i-a făcut să le mânuiască astfel cu greutate. Atunci egiptenii au zis: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul luptă pentru ei împotriva Egiptului“.

26Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare și apele vor veni înapoi peste egipteni, peste carele și peste călăreții lor“. 27Moise și-a întins mâna spre mare și, înspre dimineață, marea a revenit la adâncimea ei. În timp ce egiptenii fugeau din calea ei, Domnul i-a năpustit pe aceștia în mijlocul mării. 28Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată armata lui Faraon, care intrase după ei în mijlocul mării. N-a mai rămas între ei nici măcar unul. 29Însă fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării ca pe uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor.

30În ziua aceea, Domnul l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor, și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe malul mării. 31Israel a văzut lucrarea măreață pe care a înfăptuit-o Domnul împotriva egiptenilor. Astfel, poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în slujitorul Său Moise.

Exodul 30

Instrucțiuni privind altarul tămâierii

(Ex. 37:25‑28)

1Să faci apoi un altar din lemn de salcâm pe care să arzi tămâie. 2Lungimea lui să fie de un cot, iar lățimea lui să fie tot de un cot. Să fie în formă de pătrat. Înălțimea lui să fie de doi coți, iar coarnele lui să fie dintr-o bucată cu el. 3Să poleiești cu aur pur atât partea superioară și părțile laterale ale altarului, cât și coarnele lui. Să-i faci un chenar de aur de jur împrejur 4și două inele de aur pe care să le fixezi sub chenar, pe ambele părți. Ele vor ține drugii cu care trebuie transportat. 5Să faci drugii din lemn de salcâm și să-i poleiești cu aur. 6Să așezi altarul în fața draperiei care este înaintea Chivotului Mărturiei, în fața Capacului ispășirii care este deasupra Mărturiei, unde mă voi întâlni cu tine.

7Aaron să ardă tămâie mirositoare pe el în fiecare dimineață când pregătește candelele. 8De asemenea, să ardă tămâie pe el și între asfințit și întuneric, când Aaron va aprinde candelele. Astfel, va fi tot timpul tămâie din partea voastră înaintea Domnului, de-a lungul generațiilor voastre. 9Să nu aduceți tămâie străină pe el, nici ardere-de-tot, nici dar de mâncare și să nu turnați nicio jertfă de băutură pe el. 10Doar o dată pe an, Aaron va face ispășire pe coarnele altarului. Această ispășire anuală va trebui făcută cu sângele jertfei pentru ispășirea păcatului. De asemenea, ea va trebui făcută de-a lungul generațiilor voastre. Acesta este un lucru preasfânt înaintea Domnului“.

Instrucțiuni privind prețul răscumpărării

11 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 12„Când vei face numărătoarea fiilor lui Israel, fiecare va trebui să plătească Domnului, atunci când va fi numărat, un preț de răscumpărare pentru viața lui, pentru ca atunci când vei face numărătoarea nicio urgie să nu vină peste ei. 13Fiecare dintre cei ce sunt numărați să dea o jumătate de șechel, după șechelul Lăcașului (un șechel este douăzeci de ghere). Această jumătate de șechel va fi o contribuție pentru Domnul. 14Fiecare dintre cei numărați, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, va oferi o contribuție Domnului. 15Când veți oferi Domnului contribuția ca să faceți ispășire pentru sufletele voastre, cel bogat să nu dea mai mult, iar cel sărac să nu dea mai puțin de jumătate de șechel. 16Să primești de la fiii lui Israel argintul pentru ispășire și să-l folosești pentru slujba din Cortul Întâlnirii. Aceasta va fi pentru fiii lui Israel o aducere-aminte înaintea Domnului a prețului de răscumpărare pentru sufletele lor“.

Instrucțiuni privind vasul pentru spălare

17După aceea, Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 18„Să faci un lighean din bronz pentru spălat, al cărui piedestal să fie făcut tot din bronz. Să-l așezi între Cortul Întâlnirii și altar și să pui apă în el. 19Aaron și fiii lui să-și spele mâinile și picioarele cu apa din el. 20Când vor intra în Cortul Întâlnirii sau când se vor apropia de altar ca să slujească și să aducă Domnului jertfe mistuite de foc, se vor spăla cu apa aceasta ca să nu moară. 21Își vor spăla mâinile și picioarele ca să nu moară. Aceasta să fie o hotărâre veșnică pentru Aaron și urmașii lui de-a lungul generațiilor lor“.

Instrucțiuni privind uleiul pentru ungere și tămâia sacră

22 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 23„Ia cele mai fine mirodenii: cinci sute de șecheli de smirnă lichidă, apoi ia jumătate de cantitate, adică două sute cincizeci de șecheli de scorțișoară mirositoare, două sute cincizeci de șecheli de trestie mirositoare, 24cinci sute de șecheli de casia, măsurați după șechelul Lăcașului, și un hin de ulei de măsline. 25Să faci din acestea un ulei pentru ungerea sfântă, un amestec parfumat, preparat la fel cum se face parfumul. Acesta va fi uleiul pentru ungerea sfântă. 26Cu el să ungi Cortul Întâlnirii, Chivotul Mărturiei, 27masa și obiectele ei, sfeșnicul și obiectele lui, altarul tămâierii, 28altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui și ligheanul cu piedestalul său. 29Să sfințești aceste lucruri pentru ca ele să fie preasfinte. Orice lucru care se va atinge de ele va fi sfânt.

30Să-i ungi pe Aaron și pe fiii săi și să-i sfințești, pentru a-Mi sluji ca preoți. 31Iar fiilor lui Israel să le spui: «Acesta va fi uleiul Meu pentru ungerea sfântă, de-a lungul generațiilor voastre. 32Să nu fie turnat pe trupul vreunui om și să nu faceți altul ca el, după același mod de preparare. El este sfânt, deci să fie sfânt și pentru voi. 33Oricine va face un astfel de ulei și oricine va unge cu el pe cineva, care nu este preot, să fie nimicit din poporul său»“.

34 Domnul i-a zis lui Moise: „Ia niște mirodenii plăcut mirositoare, precum stactele, onicele și galbanul. Combină câte o parte din fiecare mirodenie cu tămâie curată 35și prepară un amestec de tămâie, la fel cum se face parfumul: să fie sărată, curată și sfântă. 36O parte din ea s-o pisezi mărunt și s-o pui înaintea Mărturiei, în Cortul Întâlnirii, unde Mă voi întâlni cu tine. Ea să fie preasfântă pentru voi. 37Când vei face tămâie după acest mod de preparare, să n-o faci pentru voi înșivă, ci s-o privești ca sfântă pentru Domnul. 38Oricine va face o astfel de tămâie, pentru a o folosi ca parfum, să fie nimicit din poporul său“.

Ezra 1

Edictul de repatriere a evreilor

(2 Cron. 36:22‑23)

1În primul an al lui Cirus, împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, și acesta a cerut să se vestească prin viu grai și în scris, în toată împărăția sa, următoarele:

2Așa vorbește Cirus, împăratul Persiei:

„Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă în Ierusalim, în Iuda. 3Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el! Să meargă în Ierusalim, în Iuda, ca să construiască acolo Casa Domnului, Dumnezeul lui Israel. El este Dumnezeul Care locuiește la Ierusalim. 4Fiecare supraviețuitor, în orice loc s-ar afla, să fie ajutat de oamenii din acele locuri cu argint, cu aur, cu diferite bunuri și cu vite, precum și cu daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu din Ierusalim“.

5Atunci căpeteniile familiilor lui Iuda și ale lui Beniamin, preoții, leviții – toți aceia al căror duh l-a trezit Dumnezeu – s-au ridicat ca să meargă să construiască în Ierusalim Casa Domnului. 6Toți cei dimprejurul lor i-au sprijinit cu argint, cu aur, cu bunuri, cu vite și cu lucruri scumpe, pe lângă tot felul de daruri de bunăvoie. 7Împăratul Cirus a adus obiectele Casei Domnului, cele care fuseseră luate de Nebucadnețar de la Ierusalim și puse în casa dumnezeilor săi. 8Cirus, împăratul Persiei, le-a adus prin mâna vistiernicului Mitredat, iar acesta le-a numărat înaintea lui Șeșbațar, prințul iudeilor. 9Iată care este numărul lor:

treizeci de vase de aur,

o mie de vase de argint,

douăzeci și nouă de cuțite,

10treizeci de cupe de aur,

patru sute zece cupe de argint șlefuit,

o mie de alte obiecte.

11Toate obiectele de aur și de argint erau în număr de cinci mii patru sute. Șeșbațar le-a adus pe toate acestea atunci când exilații au venit din Babilon la Ierusalim.