2 Împărați 20, Evrei 1
2 Împăraţilor 20
Boala și însănătoșirea lui Ezechia
1În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Rânduiește ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, și nu vei mai trăi.’” 2Ezechia s-a întors cu fața la perete și a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3„Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea Feței Tale cu credincioșie și curăție de inimă și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi. 4Isaia, care ieșise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc când cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 5„Întoarce-te și spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul tatălui tău David: «Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. 6Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi ocroti cetatea aceasta din pricina Mea și din pricina robului Meu David.»’” 7Isaia a zis: „Luați o turtă de smochine!” Au luat-o și au pus-o pe umflătură. Și Ezechia s-a vindecat. 8Ezechia zisese lui Isaia: „După care semn voi cunoaște că mă va vindeca Domnul și că mă voi sui a treia zi la Casa Domnului?” 9Și Isaia a zis: „Iată din partea Domnului semnul după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit. Cum vrei: să treacă umbra peste zece trepte înainte sau să dea înapoi cu zece trepte?” 10Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte, ci mai bine să se dea înapoi cu zece trepte.” 11Atunci, Isaia, prorocul, s-a rugat Domnului, și Domnul a dat cu zece trepte înapoi umbra din locul în care se coborâse pe cadranul soarelui lui Ahaz.
Fudulia lui Ezechia
12În același timp, Berodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, căci auzise de boala lui Ezechia. 13Ezechia a ascultat pe soli și le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul cel scump, casa lui cu arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia în casa lui și în toate moșiile lui. 14Prorocul Isaia a venit în urmă la împăratul Ezechia și i-a zis: „Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o țară depărtată, din Babilon.” 15Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea; n-a fost nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.” 16Atunci, Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului: 17‘Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta și ce au strâns părinții tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic, zice Domnul. 18Și vor lua din fiii tăi, care vor ieși din tine, pe care-i vei naște, și-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.’” 19Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.” Și a adăugat: „Căci va fi pace și liniște în timpul vieții mele!” 20Celelalte fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui și cum a făcut iazul și canalul de apă și a adus apele în cetate nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 21Ezechia a adormit cu părinții săi. Și în locul lui a domnit fiul său Manase.
Evrei 1
1După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, 2la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile. 3El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, 4ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor. 5Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut”? Și iarăși: „Eu Îi voi fi Tată, și El Îmi va fi Fiu”? 6Și, când duce iarăși în lume pe Cel Întâi Născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” 7Și despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui, și dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”; 8pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. 9Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi.” 10Și iarăși: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 11Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; 12le vei face sul ca pe o manta și vor fi schimbate, dar Tu ești același și anii Tăi nu se vor sfârși.” 13Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale”? 14Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?
Comments