8 Martie

Exod 20, Luca 22

Exod 20

Cele Zece Porunci

1Atunci, Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte și a zis: 2„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. 3Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. 4Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. 5Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 6și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 7Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 8Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. 9Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. 10Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o. 12Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău. 13Să nu ucizi. 14Să nu preacurvești. 15Să nu furi. 16Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 17Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”

Spaima poporului; legea altarului

18Tot poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. 19Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta, dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” 20Moise a zis poporului: „Nu vă înspăimântați, căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.” 21Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu. 22Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Ați văzut că v-am vorbit din ceruri. 23Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneți alături de Mine; să nu vă faceți alți dumnezei. 24Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ți aduci arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, oile și boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta. 25Dacă-Mi vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pângări. 26Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.’

Luca 22

Sfat împotriva lui Isus

1Praznicul Azimilor, numit Paștele, se apropia. 2Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 3Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4Iuda s-a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. 5Ei s-au bucurat și au căzut la învoială să-i dea bani. 6După ce le-a făgăduit că li-L va da în mâini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mâinile lor, fără știrea norodului.

Prăznuirea Paștelor

7Ziua Praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit. 8Și Isus a trimis pe Petru și pe Ioan și le-a zis: „Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm.” 9„Unde voiești să pregătim?”, L-au întrebat ei. 10El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra 11și spuneți stăpânului casei: ‘Învățătorul îți zice: «Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»’ 12Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți Paștele.” 13Ei au plecat și au găsit așa cum le spusese El. Și au pregătit Paștele. 14Când a sosit ceasul, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 15El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea; 16căci vă spun că, de acum încolo, nu le voi mai mânca până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu.” 17Și a luat un pahar, a mulțumit lui Dumnezeu și a zis: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi, 18pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viței, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.” 19Apoi a luat pâine și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 20Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul și li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi.

Descoperirea vânzătorului

21 Dar iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 22Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!” 23Și au început să se întrebe unii pe alții cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Care este cel mai mare?

24Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare. 25Isus le-a zis: „Împărații neamurilor domnesc peste ele și, celor ce le stăpânesc, li se dă numele de binefăcători. 26Voi să nu fiți așa. Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește. 27Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă. 28Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. 29De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, 30ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să ședeți pe scaune de domnie, ca să judecați pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”

Înștiințarea lui Petru

31Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. 32Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta și, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” 33„Doamne”, I-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.” 34Și Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.” 35Apoi, le-a mai zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, I-au răspuns ei. 36Și El le-a zis: „Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia și cine n-are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ‘El a fost pus în numărul celor fărădelege.’ Și lucrurile privitoare la Mine sunt gata să se împlinească.” 38„Doamne”, I-au zis ei, „iată aici două săbii.” Și El le-a zis: „Destul!”

Ghetsimani

39După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 40Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.” 41Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, 42zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” 43Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. 44A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ. 45După ce S-a rugat, S-a sculat și a venit la ucenici; i-a găsit adormiți de întristare 46și le-a zis: „Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

Prinderea lui Isus

47Pe când grăia El încă, iată că a venit o gloată. Și cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” 49Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple și au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51Dar Isus a luat cuvântul și a zis: „Lăsați-i! Până aici!” Și S-a atins de urechea omului aceluia și l-a vindecat. 52Isus a zis apoi preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege? 53În toate zilele eram cu voi în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.”

Tăgăduirea lui Petru

54După ce au pus mâna pe Isus, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. 55Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut jos. Petru s-a așezat și el printre ei. 56O slujnică l-a văzut cum ședea la para focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și omul acesta era cu El.” 57Dar Petru s-a lepădat și a zis: „Femeie, nu-L cunosc.” 58Peste puțin, l-a văzut un altul și a zis: „Și tu ești unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei.” 59Cam după un ceas, un altul întărea același lucru și zicea: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci este galileean.” 60Petru a răspuns: „Omule, nu știu ce zici.” Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. 61Domnul S-a întors și S-a uitat țintă la Petru. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 62Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osândirea

63Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. 64L-au legat la ochi, Îl loveau peste față și-L întrebau, zicând: „Prorocește, cine Te-a lovit?” 65Și rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. 66Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat împreună și au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67„Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veți crede 68și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. 69De acum încolo, Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Toți au zis: „Ești Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Și El le-a răspuns: „Așa cum o spuneți; da, sunt.” 71Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înșine am auzit-o din gura Lui.”