1 Petru 5

1Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită: 2Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; 3nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei. 4Și, când Se va arăta Păstorul cel mare, veți căpăta cununa care nu se poate veșteji, a slavei. 5Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”. 6Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. 7Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi. 8Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. 9Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi. 10Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțină vreme, vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți. 11Ale Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin. 12V-am scris aceste puține rânduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc și să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta de care v-ați alipit. 13Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate. Tot așa și Marcu, fiul meu. 14Spuneți-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste!

Pacea să fie cu voi, cu toți, care sunteți în Hristos Isus! Amin.

Proverbele 3

Folosul temerii de Dumnezeu și al înțelepciunii

1Fiule, nu uita învățăturile mele

și păstrează în inima ta sfaturile mele!

2Căci ele îți vor lungi zilele și anii vieții tale

și-ți vor aduce multă pace.

3Să nu te părăsească bunătatea și credincioșia:

leagă-ți-le la gât,

scrie-le pe tăblița inimii tale!

4Și, astfel, vei căpăta trecere și minte sănătoasă

înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

5Încrede-te în Domnul din toată inima ta

și nu te bizui pe înțelepciunea ta!

6Recunoaște-L în toate căile tale,

și El îți va netezi cărările.

7Nu te socoti singur înțelept;

teme-te de Domnul și abate-te de la rău!

8Aceasta va aduce sănătate trupului tău

și răcorire oaselor tale.

9Cinstește pe Domnul cu averile tale

și cu cele dintâi roade din tot venitul tău,

10căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug

și teascurile tale vor geme de must.

Fericirea și înțelepciunea adevărată

11Fiule, nu disprețui mustrarea Domnului

și nu te mâhni de pedepsele Lui!

12Căci Domnul mustră pe cine iubește,

ca un părinte pe copilul pe care-l iubește!

13Ferice de omul care găsește înțelepciunea

și de omul care capătă pricepere!

14Căci câștigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului,

și venitul adus de ea este mai de preț decât aurul;

15ea este mai de preț decât mărgăritarele

și toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.

16În dreapta ei este o viață lungă;

în stânga ei, bogăție și slavă.

17Căile ei sunt niște căi plăcute

și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice.

18Ea este un pom de viață pentru cei ce o apucă,

și cei ce o au sunt fericiți.

19Prin înțelepciune a întemeiat Domnul pământul

și prin pricepere a întărit El cerurile;

20prin știința Lui s-au deschis adâncurile

și strecoară norii roua.

21Fiule, să nu se depărteze învățăturile acestea de ochii tăi:

păstrează înțelepciunea și chibzuința,

22căci ele vor fi viața sufletului tău

și podoaba gâtului tău!

23Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău,

și piciorul nu ți se va poticni.

24Când te vei culca, vei fi fără teamă,

și când vei dormi, somnul îți va fi dulce.

25Nu te teme nici de spaimă năprasnică,

nici de o năvălire din partea celor răi,

26căci Domnul va fi nădejdea ta

și El îți va păzi piciorul de cădere.

Îndemnuri la o bună viețuire

27Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea,

când poți s-o faci.

28Nu zice aproapelui tău: „Du-te și vino iarăși;

îți voi da mâine”,

când ai de unde să dai!

29Nu gândi rău împotriva aproapelui tău,

când locuiește liniștit lângă tine!

30Nu te certa fără pricină cu cineva,

când nu ți-a făcut niciun rău!

31Nu pizmui pe omul asupritor

și nu alege niciuna din căile lui!

32Căci Domnul urăște pe oamenii stricați,

dar este prieten cu cei fără prihană.

33Blestemul Domnului este în casa celui rău,

dar locuința celor neprihăniți o binecuvântează.

34Când are a face cu cei batjocoritori,

Își bate joc de ei,

dar celor smeriți le dă har.

35Înțelepții vor moșteni slava,

dar partea celor nebuni este rușinea.

Psalmul 13

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David

1Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?

Până când Îți vei ascunde Fața de mine?

2Până când voi avea sufletul plin de griji

și inima plină de necazuri în fiecare zi?

Până când se va ridica vrăjmașul meu împotriva mea?

3Privește, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!

Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morții,

4ca să nu zică vrăjmașul meu: „L-am biruit”

și să nu se bucure potrivnicii mei când mă clatin!

5Eu am încredere în bunătatea Ta,

sunt cu inima veselă din pricina mântuirii Tale:

6cânt Domnului,

căci mi-a făcut bine!

Psalmul 55

Către mai-marele cântăreților.

De cântat pe instrumente cu coarde.

O cântare a lui David

1Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea

și nu Te ascunde de cererile mele!

2Ascultă-mă și răspunde-mi!

Rătăcesc încoace și încolo și mă frământ

3din pricina zarvei vrăjmașului

și din pricina apăsării celui rău.

Căci ei aruncă nenorocirea peste mine

și mă urmăresc cu mânie.

4Îmi tremură inima în mine

și mă cuprinde spaima morții,

5mă apucă frica și groaza

și mă iau fiorii.

6Eu zic: „O, dacă aș avea aripile porumbelului,

aș zbura și aș găsi undeva odihnă!”

7Da, aș fugi departe de tot

și m-aș duce să locuiesc în pustie.(Oprire)

8Aș fugi în grabă la un adăpost

de vântul acesta năprasnic și de furtuna aceasta.

9Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile,

căci în cetate văd silă și certuri;

10zi și noapte ei îi dau ocol pe ziduri:

nelegiuirea și răutatea sunt în sânul ei;

11răutatea este în mijlocul ei

și vicleșugul și înșelătoria nu lipsesc din piețele ei.

12Nu un vrăjmaș mă batjocorește,

căci aș suferi; nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,

căci m-aș ascunde dinaintea lui.

13Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,

tu, frate de cruce și prieten cu mine!

14Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie

și ne duceam împreună cu mulțimea în Casa lui Dumnezeu!

15Să vină moartea peste ei

și să se coboare de vii în Locuința morților,

căci răutatea este în locuința lor, în inima lor!

16Dar eu strig către Dumnezeu,

și Domnul mă va scăpa.

17Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem,

și El va auzi glasul meu.

18Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea și-mi va aduce pacea,

căci mulți mai sunt împotriva mea!

19Dumnezeu va auzi și-i va smeri,

El, care din veșnicie stă pe scaunul Lui de domnie.(Oprire)

Căci în ei nu este nicio nădejde de schimbare

și nu se tem de Dumnezeu.

20Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei

și își calcă legământul.

21Gura lor este dulce ca smântâna,

dar în inimă poartă războiul;

cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

dar, când ies ele din gură, sunt niște săbii.

22Încredințează-ți soarta în mâna Domnului și El te va sprijini!

El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.

23Și Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în fundul gropii.

Oamenii setoși de sânge și de înșelăciune nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.

Eu însă mă încred în Tine!