Evrei 1

1După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu, 2la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile. 3El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, 4ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moștenit un Nume mult mai minunat decât al lor. 5Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut”? Și iarăși: „Eu Îi voi fi Tată, și El Îmi va fi Fiu”? 6Și, când duce iarăși în lume pe Cel Întâi Născut, zice: „Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” 7Și despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui, și dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”; 8pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. 9Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi.” 10Și iarăși: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 11Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; 12le vei face sul ca pe o manta și vor fi schimbate, dar Tu ești același și anii Tăi nu se vor sfârși.” 13Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale”? 14Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea?

1 Cronici 7

Urmașii lui Isahar

1Fiii lui Isahar: Tola, Pua, Iașub și Șimron, patru. 2Fiii lui Tola: Uzi, Refaia, Ieriel, Iahmai, Ibsam și Samuel, căpeteniile caselor părinților lor, anume ai lui Tola, oameni viteji în neamul lor; pe vremea lui David numărul lor era de douăzeci și două de mii șase sute. 3Fiul lui Uzi: Izrahia. Fiii lui Izrahia: Micael, Obadia, Ioel, Ișia, de toți cinci căpetenii; 4aveau cu ei, după neamurile lor, după casele părinților lor, treizeci și șase de mii de oameni, ostași înarmați pentru război, căci aveau multe neveste și fii. 5Frații lor, după toate familiile lui Isahar, oameni viteji, erau de toți optzeci și șapte de mii scriși în spițele de neam.

Urmașii lui Beniamin

6Fiii lui Beniamin: Bela, Becher și Iediael, trei. 7Fiii lui Bela: Ețbon, Uzi, Uziel, Ierimot și Iri, cinci căpetenii ale caselor părinților lor, oamenii viteji și scriși în spițele de neam în număr de douăzeci și două de mii treizeci și patru. 8Fiii lui Becher: Zemira, Ioaș, Eliezer, Elioenai, Omri, Ieremot, Abia, Anatot și Alamet; toți aceștia erau fii ai lui Becher 9și scriși în spițele de neam, după neamurile lor, drept căpetenii ale caselor părinților lor, oameni viteji, în număr de douăzeci de mii două sute. 10Fiul lui Iediael: Bilhan. Fiii lui Bilhan: Ieuș, Beniamin, Ehud, Chenaana, Zetan, Tarsis și Ahișahar; 11toți aceștia erau fii ai lui Iediael, căpetenii ale caselor părinților lor, oameni viteji, în număr de șaptesprezece mii două sute, în stare să poarte armele și să meargă la război. 12Șupim și Hupim, fiii lui Ir; Hușim, fiul lui Aher.

Urmașii lui Neftali

13Fiii lui Neftali: Iahțiel, Guni, Iețer și Șalum, fiii Bilhei.

Urmașii lui Manase

14Fiii lui Manase: Asriel, pe care l-a născut țiitoarea sa siriană; ea a născut pe Machir, tatăl lui Galaad. 15Machir a luat de nevastă pe sora lui Hupim și Șupim. Numele surorii lui era Maaca. Numele celui de al doilea fiu era Țelofhad; și Țelofhad a avut fete. 16Maaca, nevasta lui Machir, a născut un fiu și i-a pus numele Pereș; numele fratelui său era Șereș și fiii săi erau Ulam și Rechem. 17Fiul lui Ulam: Bedan. Aceștia sunt fiii lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase. 18Soră-sa Hamolechet a născut pe Ișhod, pe Abiezer și pe Mahla. 19Fiii lui Șemida erau: Ahian, Sihem, Lichi și Aniam.

Urmașii lui Efraim

20Fiii lui Efraim: Șutelah; Bered, fiul său; Tahat, fiul său; Eleada, fiul său; Tahat, fiul său; 21Zabad, fiul său; Șutelah, fiul său; Ezer și Elead. Oamenii din Gat, născuți în țară, i-au omorât, pentru că se coborâseră să le ia turmele. 22Efraim, tatăl lor, s-a jelit multă vreme, și frații săi au venit să-l mângâie. 23Apoi a intrat la nevastă-sa, și ea a zămislit și a născut un fiu; el i-a pus numele Beria (În nenorocire), pentru că nenorocirea era în casă. 24A avut ca fiică pe Șeera, care a zidit Bet-Horonul de Jos și Bet-Horonul de Sus și pe Uzen-Șeera. 25Refah, fiul său, și Reșef; Telah, fiul său; Tahan, fiul său. 26Laedan, fiul său; Amihud, fiul său; Elișama, fiul său; 27Nun, fiul său; Iosua, fiul său. 28Ei aveau în stăpânire și ca locuință Betelul cu satele lui; la răsărit: Naaranul; la apus: Ghezerul cu satele lui, Sihemul cu satele lui, până la Gaza cu satele ei. 29Fiii lui Manase stăpâneau Bet-Șeanul cu satele lui, Taanacul cu satele lui, Meghidoul cu satele lui, Dorul cu satele lui. În aceste cetăți au locuit fiii lui Iosif, fiul lui Israel.

Urmașii lui Așer

30Fiii lui Așer: Imna, Ișva, Ișvi și Beria, și Serah, sora lor. 31Fiii lui Beria: Eber și Malchiel. 32Malchiel a fost tatăl lui Birzavit. Și Eber a născut pe Iaflet, pe Șomer și pe Hotam, și pe sora lor Șua. 33Fiii lui Iaflet: Pasac, Bimhal și Așvat. Aceștia sunt fiii lui Iaflet. 34Fiii lui Șamer: Ahi, Rohega, Huba și Aram. 35Fiii lui Helem, fratele său: Țofah, Imna, Șeleș și Amal. 36Fiii lui Țofah: Suah, Harnefer, Șual, Beri, Imra, 37Bețer, Hod, Șama, Șilșa, Itran și Beera. 38Fiii lui Ieter: Iefune, Pispa și Ara. 39Fiii lui Ula: Arah, Haniel și Riția. 40Toți aceștia erau fiii lui Așer, căpeteniile caselor părinților lor, oameni aleși și viteji, căpeteniile domnilor, scriși în număr de douăzeci și șase de mii de oameni în stare să poarte armele și să meargă la război.

Psalmul 45

Către mai-marele cântăreților.

De cântat cum se cântă „Crinii”.

Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.

O cântare de dragoste

1Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă

și zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”

Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!

2Tu ești cel mai frumos dintre oameni,

harul este turnat pe buzele tale,

de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.

3Războinic viteaz, încinge-ți sabia

– podoaba și slava,

4da, slava ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă,

apără adevărul, blândețea și neprihănirea,

și dreapta ta să strălucească prin isprăvi minunate!

5Săgețile tale sunt ascuțite:

sub tine vor cădea popoare

și săgețile tale vor străpunge inima vrăjmașilor împăratului.

6Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veșnic;

toiagul de domnie al Împărăției Tale este un toiag de dreptate.

7Tu iubești neprihănirea și urăști răutatea.

De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns

cu un untdelemn de bucurie mai

presus decât pe tovarășii Tăi de slujbă.

8Smirna, aloea și casia îți umplu de miros plăcut toate veșmintele;

în casele tale împărătești de fildeș, te înveselesc instrumentele cu coarde.

9Printre preaiubitele tale sunt fete de împărați;

împărăteasa, mireasa ta, stă la dreapta ta, împodobită cu aur de Ofir.

10Ascultă, fiică, vezi și pleacă-ți urechea;

uită pe poporul tău și casa tatălui tău!

11Și atunci, împăratul îți va pofti frumusețea.

Și fiindcă este domnul tău, adu-i închinăciunile tale!

12Și fiica Tirului, și cele mai bogate din popor vor umbla

cu daruri ca să capete bunăvoința ta.

13Fata împăratului este plină de strălucire înăuntrul casei împărătești;

ea poartă o haină țesută cu aur.

14Este adusă înaintea împăratului îmbrăcată cu haine cusute la gherghef

și urmată de fete, însoțitoarele ei, care sunt aduse la tine.

15Ele sunt duse în mijlocul bucuriei și veseliei

și intră în casa împăratului.

16Copiii tăi vor lua locul părinților tăi;

îi vei pune domni în toată țara.

17Din neam în neam îți voi pomeni numele:

de aceea în veci de veci te vor lăuda popoarele.

Psalmul 102

O rugăciune a unui nenorocit,

când este doborât de întristare

și își varsă plângerea înaintea Domnului

1Doamne, ascultă-mi rugăciunea

și s-ajungă strigătul meu până la Tine!

2Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!

Pleacă-Ți urechea spre mine când strig!

Ascultă-mă degrabă!

3Căci zilele mele pier ca fumul

și oasele îmi ard ca un tăciune.

4Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba;

până și pâinea uit să mi-o mănânc.

5Așa de mari îmi sunt gemetele,

că mi se lipesc oasele de carne.

6Semăn cu pelicanul din pustie,

sunt ca o cucuvea din dărâmături;

7nu mai pot dormi și sunt

ca pasărea singuratică pe un acoperiș.

8În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei

și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.

9Mănânc țărână în loc de pâine

și îmi amestec lacrimile cu băutura

10din pricina mâniei și urgiei Tale,

căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.

11Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă

și mă usuc ca iarba.

12Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie

și pomenirea Ta ține din neam în neam.

13Tu Te vei scula și vei avea milă de Sion;

căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.

14Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului

și le e milă de țărâna lui.

15Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului

și toți împărații pământului de slava Ta.

16Da, Domnul va zidi iarăși Sionul

și Se va arăta în slava Sa.

17El ia aminte la rugăciunea nevoiașului

și nu-i nesocotește rugăciunea.

18Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,

și poporul care se va naște să laude pe Domnul!

19Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui;

Domnul privește din ceruri pe pământ,

20ca să audă gemetele prinșilor de război

și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;

21pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului

și laudele lui în Ierusalim,

22când se vor strânge toate popoarele

și toate împărățiile ca să slujească Domnului.

23El mi-a frânt puterea în drum

și mi-a scurtat zilele.

24Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,

Tu, ai cărui ani țin veșnic!”

25Tu ai întemeiat în vechime pământul

și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

26Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne;

toate se vor învechi ca o haină;

le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.

27Dar Tu rămâi Același

și anii Tăi nu se vor sfârși.

28Fiii robilor Tăi își vor locui țara

și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.

Psalmul 104

1Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!

Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

2Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

3Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;

din nori Îți faci carul

și umbli pe aripile vântului.

4Din vânturi Îți faci soli

și din flăcări de foc, slujitori.

5Tu ai așezat pământul pe temeliile lui

și niciodată nu se va clătina.

6Tu îl acoperiseși cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;

apele stăteau pe munți,

7dar, la amenințarea Ta, au fugit,

la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,

8suindu-se pe munți și coborându-se în văi,

până la locul pe care li-l hotărâseși Tu.

9Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă,

pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.

10Tu faci să țâșnească izvoarele în văi

și ele curg printre munți.

11Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;

în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.

12Păsările cerului locuiesc pe marginile lor

și fac să le răsune glasul printre ramuri.

13Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții

și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.

14Tu faci să crească iarba pentru vite

și verdețuri pentru nevoile omului,

ca pământul să dea hrană:

15vin, care înveselește inima omului,

untdelemn, care-i înfrumusețează fața,

și pâine, care-i întărește inima.

16Se udă copacii Domnului,

cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.

17În ei își fac păsările cuiburi,

iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;

18munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,

iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.

19El a făcut luna ca să arate vremurile;

soarele știe când trebuie să apună.

20Tu aduci întunericul și se face noapte:

atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,

21puii de lei mugesc după pradă

și își cer hrana de la Dumnezeu.

22Când răsare soarele, ele fug înapoi

și se culcă în vizuinile lor.

23Dar omul iese la lucrul său

și la munca lui până seara.

24Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne!

Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune

și pământul este plin de făpturile Tale.

25Iată marea cea întinsă și mare:

în ea se mișcă nenumărate viețuitoare

mici și mari.

26Acolo, pe ea, umblă corăbiile

și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27Toate aceste viețuitoare Te așteaptă,

ca să le dai hrana la vreme.

28Le-o dai Tu, ele o primesc;

Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.

29Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;

le iei Tu suflarea, ele mor

și se întorc în țărâna lor.

30Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite

și înnoiești astfel fața pământului.

31În veci să țină slava Domnului!

Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

32El privește pământul, și pământul se cutremură;

atinge munții, și ei fumegă.

33Voi cânta Domnului cât voi trăi,

voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

34Fie plăcute Lui cuvintele mele!

Mă bucur de Domnul.

35Să piară păcătoșii de pe pământ

și cei răi să nu mai fie!

Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Lăudați pe Domnul!