Judecatori 18, Fapte 22
JUDECĂTORII 18
Fiii lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica
1În vremea aceea, nu era împărat în Israel; și seminția daniților își căuta o moșie ca să se așeze în ea, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorți nicio moștenire în mijlocul semințiilor lui Israel. 2Fiii lui Dan au luat dintre ei toți, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Țorea și din Eștaol să iscodească țara și s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceți-vă și cercetați țara.” Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, și au rămas peste noapte acolo. 3Când erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului levit, s-au apropiat și i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?” 4El le-a răspuns: „Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie și eu îi sunt preot.” 5Ei i-au zis: „Întreabă pe Dumnezeu, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră.” 6Și preotul le-a răspuns: „Duceți-vă în pace; călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului.” 7Cei cinci oameni au plecat și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpânind peste ei; erau departe de sidoniți și n-aveau nicio legătură cu alți oameni. 8S-au întors la frații lor în Țorea și Eștaol, și frații lor le-au zis: „Ce veste ne aduceți?” 9„Haidem”, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor, căci am văzut țara și iată că era foarte bună. Ce stați și nu ziceți nimic? Nu fiți leneși și porniți să puneți stăpânire pe țara aceasta. 10Când veți intra în ea, veți da peste un popor care stă fără frică. Țara este mare, și Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ.” 11Șase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Țorea și Eștaol încinși cu armele lor de război. 12S-au suit și au tăbărât la Chiriat-Iearim în Iuda, de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat până în ziua de azi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). 13Au trecut de acolo în muntele lui Efraim și au ajuns până la casa lui Mica. 14Atunci, cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara Lais au luat cuvântul și au zis fraților lor: „Știți că în casele acestea sunt un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeți acum ce aveți de făcut.” 15Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! 16Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan încinși cu armele lor de război stăteau la intrarea porții. 17Și cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara s-au suit și au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni încinși cu armele lor de război. 18Când au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceți?” 19Ei au răspuns: „Taci, pune-ți mâna la gură și vino cu noi să ne fii părinte și preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminții și al unei familii din Israel?” 20Preotul s-a bucurat în inima lui, a luat efodul, terafimii și chipul cioplit și s-a unit cu ceata poporului. 21Au pornit iarăși la drum și au plecat punând înaintea lor copiii, vitele și calabalâcurile. 22După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica s-au strâns și au urmărit pe fiii lui Dan. 23Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors și au zis lui Mica: „Ce ai și ce înseamnă gloata aceasta de oameni?” 24El a răspuns: „Dumnezeii mei pe care mi-i făcusem mi i-ați luat împreună cu preotul și ați plecat. Ce-mi mai rămâne? Cum puteți dar să-mi spuneți: ‘Ce ai?’” 25Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ți auzim glasul; căci, altfel, niște oameni amărâți se vor arunca asupra voastră și te vei pierde și pe tine, și pe cei din casa ta.” 26Și fiii lui Dan și-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors și a venit acasă.
Cucerirea cetății Lais
27Au ridicat dar ce făcuse Mica și au luat pe preotul care era în slujba lui și s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au ars cetatea. 28Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe de Sidon și locuitorii ei n-aveau nicio legătură cu alți oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea și au locuit în ea. 29Au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel, dar cetatea se chema mai înainte Lais. 30Au înălțat pentru ei chipul cioplit; și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției daniților până pe vremea robirii țării. 31Au așezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cât a fost Casa lui Dumnezeu la Silo.
FAPTELE APOSTOLILOR 22
Cuvântarea lui Pavel
1„Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” 2Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: 3„Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi. 4Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei: 5marele preot și tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. 6Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’ 8‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’ 9Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.’ 11Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. 12Și a venit la mine un om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine. 13El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. 14El mi-a zis: ‘Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui; 15căci Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. 16Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’ 17Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18și am văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’ 19Și am zis: ‘Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ 21Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’”
Pavel, cetățean roman
22Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!” 23Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu țărână în văzduh. 24Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un roman care nu este osândit?” 26La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” 27Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el. 28Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” 29Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.
Pavel înaintea Sinedriului
30A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.
Comments