1 Samuel 27, 1 Corinteni 8
1 Samuel 27
David, în țara filistenilor; șederea lui la Țiclag
1David și-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ținutul lui Israel; așa voi scăpa de mâna lui.” 2Și David s-a sculat, el și cei șase sute de oameni care erau împreună cu el, și au trecut la Achiș, fiul lui Maoc, împăratul Gatului. 3David și oamenii lui au rămas în Gat, la Achiș; își avea fiecare familia lui și David își avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. 4Saul, când a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute. 5David a zis lui Achiș: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetățile țării un loc unde să pot locui, căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?” 6Și chiar în ziua aceea, Achiș i-a dat Țiclagul. De aceea, Țiclagul a fost al împăraților lui Iuda până în ziua de azi. 7Timpul cât a locuit David în țara filistenilor a fost de un an și patru luni. 8David și oamenii lui se suiau și năvăleau asupra gheșuriților, ghirziților și amaleciților, căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ținutul acela până la Șur și până în țara Egiptului. 9David pustia ținutul acesta; nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele și apoi se întorcea și se ducea la Achiș. 10Achiș zicea: „Unde ați năvălit azi?” Și David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de ierahmeeliți și spre miazăzi de cheniți.” 11David nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, „căci”, se gândea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră și să zică: ‘Așa a făcut David’”. Și acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în țara filistenilor. 12Achiș se încredea în David și zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel și va rămâne în slujba mea pe vecie.”
1 Corinteni 8
Carnea rămasă de la jertfe
1În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință.
Dar cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește. 2Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu. 4Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, știm că în lume un idol este tot una cu nimic și că nu este decât un singur Dumnezeu. 5Căci chiar dacă ar fi așa-numiții „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum și sunt în adevăr mulți „dumnezei” și mulți „domni”), 6totuși, pentru noi, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi. 7Dar nu toți au cunoștința aceasta. Ci unii, fiind obișnuiți până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; și cugetul lor, care este slab, este întinat. 8Dar nu carnea ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu: nu câștigăm nimic dacă mâncăm din ea și nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. 9Luați seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoștință, că șezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? 11Și astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoștințe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! 12Dacă păcătuiți astfel împotriva fraților și le răniți cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. 13De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.
Kommentare