05 August

Judecatori 20, Fapte 24

JUDECĂTORII 20

Poporul la Mițpa

1Toți copiii lui Israel au ieșit de la Dan până la Beer-Șeba și țara Galaadului și adunarea s-a strâns ca un singur om înaintea Domnului la Mițpa. 2Căpeteniile întregului popor, toate semințiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeștri, care scoteau sabia. 3Și fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Mițpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneți cum s-a întâmplat această nelegiuire?” 4Atunci, levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul și a zis: „Ajunsesem împreună cu țiitoarea mea la Ghibea lui Beniamin ca să rămânem peste noapte acolo. 5Locuitorii din Ghibea s-au sculat împotriva mea și au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gând să mă omoare, au siluit pe țiitoarea mea, până când a murit. 6Mi-am luat țiitoarea și am tăiat-o în bucăți, pe care le-am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israel, căci au săvârșit o nelegiuire și o mișelie în Israel. 7Iată-vă pe toți, copii ai lui Israel, sfătuiți-vă și luați o hotărâre aici!” 8Tot poporul s-a sculat ca un singur om și a zis: „Niciunul din noi să nu se ducă în cortul lui și nimeni să nu se întoarcă acasă. 9Iată acum ce vom face cetății Ghibea: să mergem împotriva ei după cum vom ieși la sorți. 10Să luăm din toate semințiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr-o mie și o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentru ca, la întoarcerea lor, să facem cetății Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mișelia pe care a făcut-o ea în Israel.” 11Astfel, toți bărbații lui Israel s-au strâns împotriva cetății, uniți ca un singur om. 12Semințiile lui Israel au trimis niște oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s-a făcut între voi? 13Scoateți afară acum pe oamenii aceia stricați din Ghibea ca să-i omorâm și să curățăm răul din mijlocul lui Israel.” Dar beniamiții n-au vrut să asculte glasul fraților lor, copiii lui Israel. 14Beniamiții au ieșit din cetățile lor și s-au strâns la Ghibea ca să lupte împotriva copiilor lui Israel. 15Numărul beniamiților ieșiți în ziua aceea din cetăți a fost de douăzeci și șase de mii de oameni care scoteau sabia, fără să se mai socotească și locuitorii din Ghibea, care alcătuiau șapte sute de oameni aleși. 16În tot poporul acesta, erau șapte sute de oameni aleși care nu se slujeau de mâna dreaptă; toți aceștia, aruncând o piatră cu praștia, puteau să ochească un fir de păr și nu dădeau greș. 17S-a făcut și numărătoarea bărbaților lui Israel, afară de ai lui Beniamin, și s-au găsit patru sute de mii care scoteau sabia, toți bărbați de război. 18Și copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit la Betel și au întrebat pe Dumnezeu, zicând: „Cine din noi să se suie întâi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?” Domnul a răspuns: „Iuda să se suie întâi.”

Seminția lui Beniamin este aproape nimicită

19Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineață și au tăbărât la Ghibea. 20Și bărbații lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaților lui Beniamin și s-au așezat în linie de bătaie împotriva lor înaintea cetății Ghibea. 21Fiii lui Beniamin au ieșit din Ghibea și în ziua aceea au culcat la pământ douăzeci și două de mii de oameni din Israel. 22Poporul, bărbații lui Israel, s-a îmbărbătat și s-a așezat din nou în linie de bătaie în locul unde se așezase în ziua întâi. 23Și copiii lui Israel s-au suit și au plâns înaintea Domnului până seara; au întrebat pe Domnul și au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?” Domnul a răspuns: „Suiți-vă împotriva lui.” 24Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin în ziua a doua. 25Și în aceeași zi, beniamiții le-au ieșit înainte din Ghibea și iarăși au culcat la pământ optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toți în stare să poarte armele. 26Toți copiii lui Israel și tot poporul s-au suit și au venit la Betel; au plâns și au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea până seara și au adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire înaintea Domnului. 27Și copiii lui Israel au întrebat pe Domnul – acolo se găsea atunci chivotul legământului lui Dumnezeu, 28și Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu – și au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să mă las?” Domnul a răspuns: „Suiți-vă, căci mâine îi voi da în mâinile voastre.” 29Atunci, Israel a pus niște oameni la pândă în jurul cetății Ghibea. 30Copiii lui Israel s-au suit împotriva fiilor lui Beniamin a treia zi și s-au așezat în linie de bătaie înaintea cetății Ghibea, ca și în celelalte dăți. 31Și fiii lui Beniamin au ieșit înaintea poporului și au fost trași departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca și în celelalte dăți, pe drumurile cele mari, care suie unul la Betel și altul la Ghibea prin câmpie, și au ucis aproape treizeci de bărbați din Israel. 32Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuți înaintea noastră ca și mai înainte!” Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim și să-i tragem departe de cetate, la drumul mare.” 33Toți bărbații lui Israel și-au părăsit locurile și s-au înșiruit de bătaie la Baal-Tamar; și oamenii lui Israel care stăteau la pândă s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea. 34Zece mii de oameni aleși din tot Israelul au ajuns înaintea cetății Ghibea. Lupta a fost aprigă, și beniamiții nu-și închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă. 35Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, și copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci și cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toți în stare să poarte armele. 36Fiii lui Beniamin credeau că bărbații lui Israel sunt bătuți, căci aceștia făceau loc beniamiților și se bizuiau pe oamenii pe care-i puseseră la pândă împotriva cetății Ghibea. 37Oamenii de la pândă s-au aruncat repede asupra cetății Ghibea, au pornit înainte și au trecut toată cetatea prin ascuțișul sabiei. 38După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbații lui Israel, cei de la pândă aveau să facă să se înalțe din cetate un fum gros. 39Atunci, bărbații lui Israel s-au întors în luptă. Beniamiții le omorâseră aproape treizeci de oameni și ziceau: „Negreșit, iată-i bătuți înaintea noastră, ca în cea dintâi luptă!” 40Dar un fum gros începea să se înalțe atunci din cetate. Beniamiții s-au uitat înapoi și iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer. 41Bărbații lui Israel se întorseseră; și bărbații lui Beniamin s-au înspăimântat, văzând prăpădul care avea să-i ajungă. 42Au dat dosul înaintea bărbaților lui Israel și au fugit pe calea care duce în pustie. Dar năvălitorii s-au luat după ei, iar pe cei ce ieșiseră din cetate i-au culcat la pământ, căci îi prinseseră la mijloc. 43Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit și l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, până în fața cetății Ghibea înspre soare-răsare. 44Optsprezece mii de bărbați au căzut din Beniamin, toți voinici. 45Din cei ce au dat dosul ca să fugă spre pustie la stânca Rimon, bărbații lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit până la Ghideom și au ucis din ei două mii. 46Întreg numărul beniamiților care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci și cinci de mii de oameni în stare să poarte armele, toți voinici. 47Șase sute de oameni erau cei ce dăduseră dosul și fugiseră spre pustie la stânca Rimon; acolo au rămas patru luni. 48Bărbații lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin și i-au trecut prin ascuțișul sabiei, de la oamenii din cetăți până la dobitoace și tot ce au găsit. Au pus, de asemenea, foc tuturor cetăților pe care le-au găsit în cale.

FAPTELE APOSTOLILOR 24

Pavel la Cezareea

1După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. 2Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare și neamul acesta a căpătat îmbunătățiri sănătoase prin îngrijirile tale. 3Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulțumirea, în toată vremea și în tot locul. 4Dar, ca să nu te țin prea mult, te rog să asculți, în bunătatea ta, câteva cuvinte. 5Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor 6și a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră, 7dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, 8și a poruncit pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” 9Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile.

Apărarea lui Pavel

10După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. 11Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poți încredința de lucrul acesta – de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. 12Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. 13Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. 14Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Proroci 15și am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17După o lipsă de mai mulți ani, am venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. 18Tocmai atunci niște iudei din Asia m-au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19Ei înșiși ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. 20Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, 21afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru învierea morților sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’” 22Felix, care știa destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul Lisias.” 23Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod și să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

Pavel stă de vorbă cu Felix

24După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” 26Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani, de aceea trimitea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

Pavel înaintea lui Festus

27Doi ani au trecut astfel; și în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor și a lăsat pe Pavel în temniță.