21 Ianuarie

Matei 4

1 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. 2 Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă I s-a făcut foame. 3 Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” 4 Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’” 5 Diavolul L-a dus apoi într-o cetate sfântă, L-a pus pe streaşina Templului, 6 şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ‘El va da îngerilor Săi porunci cu privire la Tine; şi ei Te vor duce pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’” 7 Isus i-a zis: „De asemenea este scris: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.’” 8 Diavolul L-a dus iarăşi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor, 9 şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” 10 Atunci Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.’” 11 Atunci diavolul I-a lăsat; şi iată că au venit nişte îngeri de L-au slujit.

12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, 14 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: 15 „Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, drumul mării, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor, 16 poporul acesta, care stătea în întuneric, a văzut o lumină mare; şi peste cei ce stăteau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.” 17 De atunci Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” 18 Pe când umbla Isus pe marginea mării Galileii, a văzut doi fraţi: pe Simon, zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau undiţa în mare; căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” 20 Îndată au lăsat undiţele şi au mers după El. 21 De acolo a mers mai departe şi a văzut alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedeu, şi îşi dregeau undiţele; şi i-a chemat. 22 Îndată au lăsat corabia şi pe tatăl lor şi au mers după El.

23 Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care erau în popor. 24 I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce se simţeau rău, căci erau cuprinşi de felurite boli şi chinuri: îndrăciţi, lunatici, slăbănogi; şi-i tămăduia. 25 După El au mers mulţimi mari de oameni din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.

Psalmul 91

1 Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic 2 zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” 3 Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. 4 El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! 5 Nu trebuie să te temi nici de groaza nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, 6 nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua-n amiază. 7 O mie vor cădea alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. 8 Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi. 9 Pentru că zici: „Domnul este adăpostul meu!” şi faci din Cel Preaînalt un turn întărit de scăpare, 10 de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. 11 Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; 12 şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să te loveşti cu piciorul de vreo piatră. 13 Vei călca peste lei şi peste năpârci şi vei zdrobi sub picioare pui de lei şi balauri. 14 „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. 15 Mă va chema, şi-i voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. 16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”

Isaia 9

1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. 2 Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. 3 Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii. 4 Căci Tu ai sfărâmat jugul care apăsa pe umerii lui, toiagul care-i bătea spatele, nuiaua celui ce-l asuprea, ca în ziua lui Madian. 5 Căci orice încălţăminte purtată în luptă cu zgomot şi orice mantie mânjită de sânge vor fi aruncate în foc, ca hrană focului. 6 Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” 7 El va face ca domnia Lui să crească, şi pacea Lui să nu aibă sfârşit, pe tronul şi în împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin neprihănire, de acum şi în veci. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

8 Domnul a trimis un cuvânt împotriva lui Israel, şi cuvântul a căzut asupra lui Efraim. 9 Tot poporul va afla, Efraim şi locuitorii Samariei, care zic cu mândrie şi semeţie de inimă: 10 „Cărămizile au căzut, dar vom zidi din pietre cioplite; dudul a fost tăiat, dar îl vom înlocui cu cedri.” 11 Domnul însă va ridica împotriva lui pe Reţin, pe vrăjmaşii lui îi va aţâţa, 12 pe sirieni de la răsărit şi pe filisteni de la apus; şi vor mânca pe Israel cu gura deschisă. Şi cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit, şi mâna Lui este întinsă în continuare. 13 Poporul nu s-a întors la Cel ce-l lovea, şi nu s-a căutat pe Domnul oştirilor. 14 De aceea, Domnul va nimici într-o zi pe bătrânii şi pe bătrânele lui Israel, pe prooroci şi pe proorociţele lui. 15 Proorocii care prooroceau minciuni sunt capul, şi cei ce se lasă înşelaţi sunt coada. 16 Căci cei ce călăuzesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, şi cei ce sunt călăuziţi se pierd. 17 De aceea Domnul nu se va bucura de tinerii lor, nici nu va avea milă de orfanii şi de văduvele lor; căci toţi sunt nişte făţarnici şi nişte răufăcători, şi orice gură spune lucruri nebuneşti. Şi cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit, şi mâna Lui este întinsă în continuare. 18 Căci nelegiuirea arde ca un foc, care mistuie mărăcini şi spini; aprinde desişul pădurii, şi se înalţă un stâlp gros de fum. 19 De mânia Domnului oştirilor s-a aprins ţara, şi poporul a ajuns ca o hrană a focului; nimeni nu cruţă pe fratele său. 20 Taie în dreapta şi tot îi e foame; mănâncă în stânga şi nu se satură; fiecare mănâncă carnea braţului său: 21 Manase pe Efraim, şi Efraim pe Manase, şi împreună sunt împotriva lui Iuda. Şi cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit, şi mâna Lui este întinsă în continuare.

1 Cronici 21

1 Satana s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel. 2 Şi David a zis lui Ioab şi căpeteniilor poporului: „Duceţi-vă de număraţi pe Israel, de la Beer-Şeba până la Dan, şi spuneţi-mi, ca să ştiu la cât se ridică numărul lor.” 3 Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Său de o sută de ori mai mare! Împărate, domnul meu, nu sunt ei toţi slujitori ai domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?” 4 Împăratul a stăruit în porunca dată lui Ioab. Şi Ioab a plecat, a străbătut tot Israelul, a venit la Ierusalim, 5 şi a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau un milion şi o sută de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia, şi în Iuda patru sute şaptezeci de mii care scoteau sabia. 6 Între ei n-a numărat pe Leviţi şi pe Beniamini, căci porunca împăratului i se părea o urâciune. 7 Lucrul acesta n-a plăcut lui Dumnezeu, şi a lovit pe Israel. 8 Atunci David a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat făcând lucrul acesta! Iartă acum nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” 9 Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: 10 „Du-te şi spune lui David: ‘Aşa vorbeşte Domnul: Îţi pun înainte trei pedepse; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.’” 11 Gad s-a dus la David şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: 12 ‘Primeşte: sau trei ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de vrăjmaşii tăi şi atins de sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi urgia să fie în ţară, şi Îngerul Domnului să nimicească în tot ţinutul lui Israel.’ Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.” 13 David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare. Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!” 14 Domnul a trimis ciuma în Israel, şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel. 15 Dumnezeu a trimis un înger la Ierusalim ca să-l nimicească; şi, pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat şi I-a părut rău de răul acesta; a zis Îngerului care nimicea: „Destul! Acum trage-ţi mâna înapoi!” Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan iebusitul. 16 David a ridicat ochii şi a văzut pe Îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi ţinând în mână sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătrânii, înveliţi în sac, au căzut cu faţa la pământ. 17 Şi David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu să se facă numărătoarea? Eu am păcătuit şi am făcut răul acesta; dar oile acestea, ce au făcut? Doamne Dumnezeul meu, mâna Ta să fie dar peste mine şi peste casa tatălui meu, şi nu peste poporul Tău, ca să-l nimicească!” 18 Îngerul Domnului a poruncit lui Gad să spună lui David să se suie şi să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan iebusitul. 19 David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. 20 Ornan s-a întors, a văzut pe Înger, şi cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el. 21 Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi l-a văzut; a ieşit din arie şi s-a închinat înaintea lui David, cu faţa la pământ. 22 David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei, ca să zidesc pe el un altar Domnului; dă-mi-l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia deasupra poporului.” 23 Ornan a răspuns lui David: „Ia-l, şi domnul meu împăratul să facă ce va crede; iată, dau boii pentru arderea de tot, carele de treierat pentru lemne, şi grâul pentru darul de mâncare: dau toate acestea.” 24 Împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint; căci nu voi da Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic.” 25 Şi David a dat lui Ornan şase sute de sicli de aur pentru locul ariei. 26 David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. A chemat pe Domnul, şi Domnul i-a răspuns prin foc care s-a coborât din cer pe altarul arderii de tot. 27 Atunci Domnul a vorbit Îngerului, care şi-a vârât sabia înapoi în teacă. 28 În vremea aceea, văzând David că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan iebusitul, aducea jertfe acolo. 29 Dar Locaşul întâlnirii Domnului, făcut de Moise în pustie, şi altarul arderilor de tot erau atunci pe înălţimea Gabaon. 30 David nu putea să se ducă înaintea acestui Locaş să caute pe Dumnezeu, pentru că era înspăimântat de sabia Îngerului Domnului.