
Iov, Romani 7
Iov 1
Prolog
1Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. 2I s-au născut șapte fii și trei fete. 3El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Estului. 4Fiii lui obișnuiau să meargă unii la alții și să țină, pe rând, câte un ospăț în casa fiecăruia. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. 5Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea. El se scula dimineață devreme și aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor“. Așa făcea Iov în fiecare zi.
Primul necaz al lui Iov
6Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan a venit și el în mijlocul lor.
7 Domnul l-a întrebat pe Satan:
‒ De unde vii?
Satan i-a răspuns Domnului și a zis:
‒ De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe întinsul lui.
8 Domnul l-a întrebat pe Satan:
‒ Te-ai uitat la slujitorul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.
9Atunci Satan I-a răspuns Domnului și a zis:
‒ Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s-au înmulțit în țară. 11Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.
12 Domnul i-a zis lui Satan:
‒ Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ți întinzi mâna!
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.
13Într-o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, 14a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, 15niște șabeeni s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 16În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i-a nimicit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 17În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Niște caldeeni, împărțiți în trei cete, au năvălit, ți-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 18În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre deșert, a izbit în cele patru colțuri ale casei și, astfel, casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“.
20Atunci Iov s-a ridicat, și-a sfâșiat mantia și și-a ras capul. Apoi s-a aruncat la pământ, s-a închinat 21și a zis:
„Gol am ieșit din pântecul mamei mele
și gol mă voi întoarce în pământ!
Domnul a dat, Domnul a luat,
fie Numele Domnului binecuvântat!“.
22În toate acestea Iov n-a păcătuit și n-a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.
Romani 7
Creștinul – mort față de Lege, înnoit prin Duhul
1Sau nu știți, fraților – căci le vorbesc unora care cunosc Legea – că Legea domnește peste un om atât timp cât trăiește el? 2O femeie măritată este legată prin Lege de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, însă, dacă soțul ei moare, ea este eliberată de legea soțului. 3Deci, dacă ea devine soția unui alt bărbat în timp ce soțul ei este încă în viață, se va numi adulteră, dar dacă soțul ei moare, ea este liberă față de Lege și nu este adulteră dacă devine soția unui alt bărbat.
4Tot astfel și voi, frații mei, ați murit față de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiți ai Altuia, ai Celui Ce a fost înviat dintre cei morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5Căci, în timp ce trăiam potrivit firii pământești, patimile păcatelor, stârnite de Lege, erau la lucru în părțile trupului nostru, aducând roade pentru moarte. 6Dar acum am fost eliberați de Lege, murind față de ceea ce ne ținea captivi, astfel încât să slujim înnoiți de Duhul, și nu după vechea literă a Legii.
Legea și păcatul
7Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În niciun caz! Totuși, eu n-aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aș fi știut ce este pofta, dacă Legea nu ar fi spus: „Să nu poftești!“. 8Dar păcatul, profitând de oportunitatea oferită prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort. 9Cândva, fără Lege, eu eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață, 10iar eu am murit. Astfel, am aflat că însăși porunca, ea, care era pentru viață, a fost pentru moarte. 11Căci păcatul, prinzând ocazia prin poruncă, m-a înșelat și, prin ea, m-a omorât. 12Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.
13Atunci, ceea ce este bun mi-a adus moarte? În niciun caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.
14Noi știm că Legea este spirituală, însă eu sunt firesc, vândut ca sclav păcatului. 15Căci nu știu ce fac, întrucât nu fac ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac! 16Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună. 17Prin urmare, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. 18Eu știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, întrucât voința este prezentă în mine, dar nu și puterea de a face ce este bine. 19Căci nu fac binele pe care vreau să-l fac, ci chiar răul pe care nu vreau să-l fac! 20Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine.
21Găsesc deci următoarea lege: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. 22Fiindcă, în omul lăuntric, mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23dar, în părțile trupului meu, văd o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care se află în părțile trupului meu. 24O, nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup supus morții? 25Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru!
Astfel, eu însumi slujesc, cu mintea mea, Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea pământească slujesc legii păcatului.
Comments