08 Iulie
- betaniaoradea
- 8 iul.
- 6 min de citit
Ieremia 4
Dacă te vei întoarce, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine. Dacă vei lepăda urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
Dacă vei jura: „Viu este Domnul!” cu adevăr, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile se vor binecuvânta în El și se vor lăuda cu El.
Căci așa vorbește Domnul către oamenii lui Iuda și către Ierusalim: „Desțeleniți-vă un ogor nou și nu semănați între spini!
Tăiați-vă împrejur pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oameni ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva mânia Mea să izbucnească ca focul și să se aprindă, fără să se stingă, din pricina răutății faptelor voastre!”
Vestiți în Iuda, faceți cunoscut la Ierusalim, sunați cu trâmbița în țară, strigați tare și ziceți: „Strângeți-vă și haidem să ne retragem în cetățile întărite!”
Ridicați steagul spre Sion! Fugiți, nu zăboviți! Căci aduc nenorocirea de la miazănoapte și un mare prăpăd.
Un leu s-a ridicat din tufișul lui, nimicitorul neamurilor a pornit, a ieșit din locul lui ca să-ți pustiască țara; cetățile tale vor fi nimicite și vor rămâne fără locuitori.
De aceea, încingeți-vă cu saci, plângeți și văitați-vă! Căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și mai-marii vor pieri de curaj, preoții vor fi uimiți și prorocii vor fi plini de spaimă.
Eu zic: „Ah! Doamne Dumnezeule! Cu adevărat ai înșelat poporul acesta și Ierusalimul, zicând: «Veți avea pace», măcar că sabia ajunge până în suflet!”
În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt fierbinte de pe înălțimile pustiei suflă asupra fiicei poporului Meu, nu ca să vânture sau să curețe grâul,
ci un vânt năprasnic vine din partea Mea; acum voi rosti judecățile Mele împotriva lor.”
Iată, dușmanul înaintează ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai iuți decât vulturii. „Vai de noi, căci suntem nimiciți!”
Curăță-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
Căci un glas vestește o nenorocire de la Dan și o face cunoscută de pe muntele lui Efraim.
Spuneți-le neamurilor! Iată, faceți cunoscut Ierusalimului că vin împresurători dintr-o țară depărtată și își ridică glasul împotriva cetăților lui Iuda.
Ca niște paznici de câmp îl înconjoară, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
Faptele tale și faptele nelegiuite îți aduc aceste lucruri; aceasta este pedeapsa ta, și este amară! Lovește până în inima ta.
Mă doare inima, mă doare! Mă zvârcolesc! Ah! Pereții inimii mele! Inima îmi bate tare! Nu pot să tac, căci aud sunetul trâmbiței, strigătul de război.
Se vestește nenorocire după nenorocire, căci toată țara este pustiită; deodată mi-au fost nimicite corturile, într-o clipă, colibele.
Până când voi vedea steagul și voi auzi sunetul trâmbiței?
„Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște, sunt copii fără minte, nu sunt pricepuți deloc; sunt înțelepți doar ca să facă rău, dar să facă bine nu știu.”
Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!
Mă uit la munți, și iată că se clatină, și toate dealurile se zguduie!
Mă uit, și iată că nu este nici un om, și toate păsările cerului au fugit!
Mă uit, și iată că pământul roditor este un pustiu, și toate cetățile sunt nimicite dinaintea Domnului, dinaintea mâniei Lui aprinse.
Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustită, dar nu o voi nimici de tot.
De aceea, se va jeli pământul și se vor întuneca cerurile sus, pentru că Eu am spus, Eu am hotărât și nu Mă voi căi, nici nu Mă voi întoarce de la hotărârea Mea.”
La strigătul de cavalerie și de arcaș, toată cetatea fuge; intră în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, și nici un om nu mai locuiește în ele.
Și tu, prăpădito, ce ai să mai faci? Cu haine cărămizii te îmbraci, te împodobești cu podoabe de aur, îți lărgești ochii cu farduri – dar degeaba! Iubiții tăi te disprețuiesc, îți vor viața.
Căci aud un glas ca al unei femei în durerile nașterii, un țipăt ca al uneia care naște întâiul copil; este glasul fiicei Sionului care suspină și-și întinde mâinile: „Vai de mine! Căci sufletul mi se prăpădește înaintea ucigașilor!”
Matei 18
În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?”
Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor
și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu veți deveni ca niște copilași, nicidecum nu veți intra în Împărăția cerurilor.
De aceea, oricine se smerește ca acest copilaș este cel mai mare în Împărăția cerurilor.
Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu, pe Mine Mă primește.
Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie înecat în adâncul mării.
Vai de lume din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă este cu neputință să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul!
Acum, dacă mâna sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul cel veșnic.
Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri cu un singur ochi în viață decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei.
Luați seama să nu disprețuiți pe vreunul din acești micuți, căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi fața Tatălui Meu care este în ceruri.
Căci Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
Ce vi se pare? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se duce să caute pe cea rătăcită?
Și, dacă îi se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie pentru ea decât pentru cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră.
Tot așa, nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri să piară unul măcar din acești micuți.
Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.
Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca „orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”
Dacă nu vrea să-i asculte, spune-l Bisericii. Și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș.
Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer, și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.
Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”
Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?”
Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
A început să facă socoteala și i-a fost adus unul care-i datora zece mii de talanți.
Fiindcă n-avea cu ce plăti, stăpânul a poruncit să fie vândut el, nevasta lui, copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria.
Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: «Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot.»
Stăpânul robului aceluiuia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria.
Robul acela, când a ieșit, a găsit pe unul din tovarășii lui de slujbă care-i datora o sută de dinari. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: «Plătește-mi ce-mi ești dator!»
Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: «Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti.»
Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, până va plăti datoria.
Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acela și i-a zis: «Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
Nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău cum am avut eu milă de tine?»
Și stăpânul, mâniat, l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.
Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Comentarii