Ioel 1

1Cuvântul Domnului, care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:

Invazia lăcustelor

2Ascultați lucrul acesta, bătrânilor!

Ascultați cu atenție, toți locuitorii țării!

S-a mai întâmplat așa ceva în zilele voastre

sau în zilele strămoșilor voștri?

3Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta

și copiii voștri să-l spună copiilor lor,

iar copiii lor să-l istorisească generației următoare.

4Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,

a mâncat lăcusta Arbe;

ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,

a mâncat lăcusta Ielek

și ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,

a mâncat lăcusta Hasil.

5Treziți-vă, bețivilor, și plângeți!

Gemeți, voi, toți băutorii de vin,

pentru că vi s-a luat mustul de la gură!

6Căci împotriva țării mele a venit o națiune

puternică și fără număr.

Dinții ei sunt dinți de leu,

iar colții ei sunt colți de leoaică.

7Mi-a pustiit viile

și mi-a făcut bucăți smochinii;

i-a jupuit de coajă și i-a trântit jos,

lăsându-le ramurile descojite.

8Jelește ca o fecioară îmbrăcată cu o pânză de sac,

care îl jelește pe soțul tinereții ei!

9Darurile de mâncare și jertfele de băutură

au fost oprite în Casa Domnului,

iar preoții, slujitorii Domnului, bocesc.

10Terenurile sunt pustiite,

pământul bocește,

căci grânele sunt pustiite.

Mustul a secat

și uleiul s-a terminat.

11Îngroziți-vă, plugari,

gemeți, vieri,

din cauza grâului și a orzului,

căci roadele câmpului sunt distruse.

12Via s-a uscat,

iar smochinul este veștejit;

rodiul, palmierul, mărul,

toți pomii de pe câmp sunt uscați.

Într-adevăr, s-a veștejit bucuria

din mijlocul fiilor omului!

Chemare la pocăință

13Preoților, puneți-vă brâul în jurul mijlocului și jeliți!

Gemeți, slujitori ai altarului!

Veniți și înnoptați îmbrăcați cu pânză de sac,

slujitori ai Dumnezeului meu!

Căci darurile de mâncare și jertfele de băutură

sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.

14Declarați un post sfânt,

vestiți o adunare.

Adunați-i pe bătrâni,

pe toți locuitorii țării,

la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,

și strigați către Domnul.

15Vai, ce zi!

Căci ziua Domnului este aproape;

ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic.

16Nu s-a prăpădit hrana

sub ochii voștri –

adică bucuria și veselia

din Casa Dumnezeului nostru?

17Semințele s-au pârjolit sub bulgări,

hambarele sunt pustii,

grânarele sunt dărâmate,

căci grânele s-au uscat.

18Cum gem animalele!

Cirezile de vite umblă amețite,

pentru că nu mai au pășune;

chiar și turmele de oi suferă pedeapsa.

19Către Tine, Doamne, strig,

căci focul a distrus pășunile deșertului

și flăcările au ars toți copacii câmpiei.

20Chiar și animalele câmpului tânjesc după Tine,

căci albiile s-au uscat,

iar focul a distrus pășunile deșertului.

Psalmii 140

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1Scapă-mă, Doamne, de omul rău,

păzește-mă de omul violent,

2de cei ce plănuiesc lucruri rele în inima lor

și în fiecare zi stârnesc conflicte.

3Ei își fac limba ascuțită ca a unui șarpe

și sub buzele lor este venin de viperă!Selah

4Păzește-mă, Doamne, de mâinile celui rău!

Protejează-mă de oamenii violenți,

de cei ce plănuiesc să-mi împiedice pașii!

5Niște aroganți mi-au ascuns curse,

și-au întins funiile lațului lor,

mi-au întins capcane pe cărare.Selah

6Eu însă zic Domnului: „Tu ești Dumnezeul meu!

Ascultă, Doamne, cererile mele!

7Stăpâne Doamne, Tu ești puterea care mă salvează.

Tu mi-ai protejat capul în ziua luptei.

8Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău;

nu îngădui să-i reușească planurile,

ca să nu se îngâmfe!“.Selah

9Capul celor ce mă înconjoară

să fie acoperit de necazul provocat de buzele lor!

10Să cadă peste ei cărbuni aprinși;

să fie aruncați în foc,

în adâncuri de unde să nu se mai ridice.

11Fie ca omul limbut să nu fie întărit în țară;

fie ca pe omul violent și rău

să-l vâneze și să-l doboare dezastrul.

12Știu că Domnul va face dreptate celui sărac

și va susține cauza celor nevoiași.

13Într-adevăr, cei drepți vor aduce mulțumiri Numelui Tău,

iar cei integri vor locui în prezența Ta.

Psalmii 141

Un psalm al lui David.

1 Doamne, pe Tine Te chem!

Grăbește-Te să vii la mine!

Ascultă glasul meu, când strig către Tine!

2Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,

iar ridicarea mâinilor mele, ca jertfa de seară.

3 Doamne, pune strajă gurii mele;

păzește ușa buzelor mele!

4Nu-mi lăsa inima să se abată spre rău

și să facă fapte rele împreună cu oamenii care comit nelegiuiri,

și nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.

5Să mă lovească cel drept – aceasta este bunătate!

Să mă mustre el – aceasta este ulei pentru capul meu!

Să nu-mi feresc capul!

Căci rugăciunea mea va fi mereu împotriva răutăților lor.

6Când judecătorii lor vor fi aruncați de pe marginea stâncilor,

atunci vor asculta cuvintele mele,

căci ele sunt plăcute.

7Cum este pământul arat și brăzdat,

așa sunt și oasele noastre împrăștiate la intrarea în Locuința Morților.

8Eu însă, către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii.

În Tine mă adăpostesc! Nu-mi părăsi sufletul!

9Păzește-mă de cursa pe care mi-au întins-o ei

și de capcanele celor ce comit nelegiuiri.

10Să cadă împreună cei răi în lațurile lor,

în timp ce eu să scap!