Iosua 14 - 15, Psalm 146 - 147
IOSUA 14
Împărțirea țării de la apus de Iordan
1Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe care li le-au împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel. 2Împărțirea s-a făcut prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate. 3Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului, dar leviților nu le dăduse moștenire printre ei. 4Fiii lui Iosif alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și leviților nu li s-a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor. 5Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul și au împărțit țara.
Caleb câștigă Hebronul
6Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Știi ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea. 7Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată. 8Frații mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu. 9Și în ziua aceea, Moise a jurat și a zis: ‘Țara în care a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului Dumnezeului meu.’ 10Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie, și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani. 11Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră. 12Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate, cu mine și-i voi izgoni, cum a spus Domnul.” 13Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat ca moștenire Hebronul. 14Astfel, Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire până în ziua de azi Hebronul, pentru că urmase în totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel. 15Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba – Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Și țara s-a odihnit de război.
IOSUA 15
Ținutul seminției lui Iuda
1Partea căzută prin sorți seminției fiilor lui Iuda, după familiile lor, se întindea spre hotarul Edomului până la pustia Țin, la miazăzi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazăzi. 2Astfel, hotarul lor de miazăzi pornea de la capătul Mării Sărate, de la sânul care caută spre miazăzi. 3Ieșea spre miazăzi de suișul Acrabim, trecea prin Țin și se suia la miazăzi de Cades-Barnea; de acolo trecea înainte prin Hețron, suia spre Adar și se întorcea la Carcaa; 4trecea apoi prin Ațmon, mergea până la pârâul Egiptului și ieșea la mare. Acesta să vă fie hotarul de miazăzi. 5Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la îmbucătura Iordanului.
Hotarul de miazănoapte pornea de la sânul mării care este la îmbucătura Iordanului. 6Suia spre Bet-Hogla, trecea pe la miazănoapte de Bet-Araba și se ridica până la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben; 7suia mai departe la Debir, la o depărtare bunicică de valea Acor, și se îndrepta spre miazănoapte înspre Ghilgal, care este în fața suișului Adumim la miazăzi de pârâu. Trecea pe lângă apele En-Șemeș și mergea până la En-Roguel. 8Suia de acolo prin valea Ben-Hinom, înspre miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul, apoi se ridica până în vârful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus și la capătul văii refaimiților la miazănoapte. 9Din vârful muntelui, hotarul se întindea până la izvorul apelor Neftoah, ieșea la cetățile muntelui Efron și trecea prin Baala, sau Chiriat-Iearim. 10Din Baala se întorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazănoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se cobora la Bet-Șemeș și trecea prin Timna. 11Apoi ieșea în latura de miazănoapte a Ecronului, se întindea spre Șicron, trecea prin muntele Baala, ajungea până la Iabneel și ieșea la mare. 12Hotarul de apus era Marea cea Mare și țărmul ei. Acestea au fost, de jur împrejur, hotarele fiilor lui Iuda, după familiile lor.
Caleb ia Hebronul și Debirul
13Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte în mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adică Hebronul: Arba era tatăl lui Anac. 14Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Șeșai, Ahiman și Talmai, copiii lui Anac. 15De acolo s-a suit împotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai înainte Chiriat-Sefer. 16Caleb a zis: „Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer și o va lua, îi voi da de nevastă pe fiică-mea Acsa.” 17Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mâna pe ea; și Caleb i-a dat de nevastă pe fiică-sa Acsa. 18După ce a intrat ea la Otniel, l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un ogor. Ea s-a coborât de pe măgarul ei, și Caleb i-a zis: „Ce vrei?” 19Ea a răspuns: „Fă-mi un dar, căci mi-ai dat un pământ secetos; dă-mi și izvoare de apă.” Și el i-a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. 20Aceasta a fost moștenirea fiilor lui Iuda, după familiile lor.
Cetățile din ținutul Iuda
21Cetățile așezate în ținutul de la miazăzi, la marginea cea mai depărtată a seminției fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabțeel, Eder, Iagur, 22China, Dimona, Adada, 23Chedeș, Hațor, Itnan, 24Zif, Telem, Bealot, 25Hațor-Hadata, Cheriot-Hețron, care este Hațor, 26Amam, Șema, Molada, 27Hațar-Gada, Heșmon, Bet-Palet, 28Hațar-Șual, Beer-Șeba, Biziotia, 29Baala, Iim, Ațem, 30Eltolad, Chesil, Horma, 31Țiclag, Madmana, Sansana, 32Lebaot, Șilhim, Ain și Rimon. Toate cetățile: douăzeci și nouă, împreună cu satele lor. 33În câmpie: Eștaol, Țorea, Așna, 34Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam, 35Iarmut, Adulam, Soco, Azeca, 36Șaaraim, Aditaim, Ghedera și Ghederotaim; patruzeci de cetăți și satele lor. 37Țenan, Hadașa, Migdal-Gad, 38Dilean, Mițpe, Iocteel, 39Lachis, Boțcat, Eglon, 40Cabon, Lahmas, Chitliș, 41Ghederot, Bet-Dagon, Naama și Macheda; șaisprezece cetăți și satele lor. 42Libna, Eter, Așan, 43Iiftah, Așna, Nețib, 44Cheila, Aczib și Mareșa; nouă cetăți și satele lor. 45Ecron, cetățile și satele lui; 46de la Ecron și la apus, toate cetățile de lângă Asdod și satele lor, 47Asdod, cetățile și satele lui; Gaza, cetățile și satele ei, până la pârâul Egiptului și la Marea cea Mare, care slujește ca hotar. 48În munte: Șamir, Iatir, Soco, 49Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul, 50Anab, Eștemo, Anim, 51Gosen, Holon și Ghilo; unsprezece cetăți și satele lor. 52Arab, Duma, Eșean, 53Janum, Bet-Tapuah, Afeca, 54Humta, Chiriat-Arba, care este Hebronul, și Țior; nouă cetăți și satele lor. 55Maon, Carmel, Zif, Iuta, 56Iizreel, Iocdeam, Zanoah, 57Cain, Ghibea și Timna; zece cetăți și satele lor. 58Halhul, Bet-Țur, Ghedor, 59Maarat, Bet-Anot și Eltecon; șase cetăți și satele lor. 60Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, și Raba; două cetăți și satele lor. 61În pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca, 62Nibșan, Ir-Hamelah și En-Ghedi; șase cetăți și satele lor. 63Fiii lui Iuda n-au putut izgoni pe iebusiții care locuiau la Ierusalim; și iebusiții au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim până în ziua de azi.
PSALMUL 146
1Lăudați pe Domnul!
Laudă, suflete, pe Domnul!
2Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
3Nu vă încredeți în cei mari,
în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
4Suflarea lor trece, se întorc în pământ
și în aceeași zi le pier și planurile lor.
5Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,
ferice de cine-și pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său!
6El a făcut cerurile și pământul,
marea și tot ce este în ea.
El ține credincioșia în veci.
7El face dreptate celor asupriți;
dă pâine celor flămânzi;
Domnul izbăvește pe prinșii de război;
8Domnul deschide ochii orbilor;
Domnul îndreaptă pe cei încovoiați;
Domnul iubește pe cei neprihăniți.
9Domnul ocrotește pe cei străini,
sprijină pe orfan și pe văduvă,
dar răstoarnă calea celor răi.
10Domnul împărățește în veci;
Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac!
Lăudați pe Domnul!
PSALMUL 147
1Lăudați pe Domnul!
Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru,
căci este plăcut și se cuvine să-L lăudăm.
2Domnul zidește iarăși Ierusalimul,
strânge pe surghiuniții lui Israel,
3tămăduiește pe cei cu inima zdrobită
și le leagă rănile.
4El socotește numărul stelelor
și le dă nume la toate.
5Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui,
priceperea Lui este fără margini.
6Domnul sprijină pe cei nenorociți
și doboară pe cei răi la pământ.
7Cântați Domnului cu mulțumiri,
lăudați pe Dumnezeul nostru cu harpa!
8El acoperă cerul cu nori,
pregătește ploaia pentru pământ
și face să răsară iarba pe munți.
9El dă hrană vitelor
și puilor corbului când strigă.
10Nu de puterea calului Se bucură El,
nu-Și găsește plăcerea în picioarele omului.
11Domnul iubește pe cei ce se tem de El,
pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
12Laudă pe Domnul, Ierusalime,
laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
13Căci El întărește zăvoarele porților,
El binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău;
14El dă pace ținutului tău
și te satură cu cel mai bun grâu.
15El Își trimite poruncile pe pământ,
Cuvântul Lui aleargă cu iuțeală mare.
16El dă zăpada ca lâna,
El presară bruma albă ca cenușa.
17El Își azvârle gheața în bucăți:
cine poate sta înaintea frigului Său?
18El Își trimite Cuvântul Său și le topește;
pune să sufle vântul Lui, și apele curg.
19El descoperă lui Iacov Cuvântul Său,
lui Israel, legile și poruncile Sale.
20El n-a lucrat așa cu toate neamurile
și ele nu cunosc poruncile Lui.
Lăudați pe Domnul!
Comments