Exod 22, Ioan 1
Exod 22
Legi privitoare la avere
1Dacă un om fură un bou sau o oaie și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru oi pentru oaia furată. 2Dacă hoțul este prins spărgând și e lovit și moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor față de el; 3dar, dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor față de el. Hoțul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui. 4Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găsește încă viu în mâinile lui, să dea îndoit înapoi. 5Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui. 6Dacă izbucnește un foc și întâlnește mărăcini în cale și arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. 7Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoțul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. 8Dacă hoțul nu se găsește, stăpânul casei să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. 9În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina amânduror părților să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său. 10Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze și dobitocul moare, își strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva, 11să se facă un jurământ, în Numele Domnului, între cele două părți, și cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, și celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască. 12Dar, dacă dobitocul a fost furat de la el, va fi dator față de stăpânul lui să i-l înlocuiască. 13Dacă dobitocul a fost sfâșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâșiat. 14Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. 15Dacă stăpânul e de față, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, prețul chiriei va fi de ajuns.
Necinstirea unei fete
16Dacă un om înșală pe o fată nelogodită și se culcă cu ea, îi va plăti zestrea și o va lua de nevastă. 17Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint prețul zestrei cuvenite fetelor. 18Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. 19Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. 20Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârșire.
Legi privitoare la asuprirea celor săraci
21Să nu chinuiești pe străin și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. 22Să nu asuprești pe văduvă, nici pe orfan. 23Dacă-i asuprești, și ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; 24mânia Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve și copiii voștri vor rămâne orfani. 25Dacă împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar și să nu ceri camătă de la el. 26Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.
Întâii născuți
28Să nu hulești pe Dumnezeu și să nu blestemi pe mai-marele poporului tău. 29Să nu pregeți să-Mi aduci pârga secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut din fiii tăi. 30Să-Mi dai și întâiul născut al vacii tale și al oii tale; să rămână șapte zile cu mama sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci. 31Să-Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncați la câini.
Ioan 1
Întruparea Cuvântului
1La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. 2El era la început cu Dumnezeu. 3Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. 4În El era viața, și viața era lumina oamenilor. 5Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. 6A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. 10El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. 12Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. 14Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. 15Ioan a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.’” 16Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har; 17căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. 18Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Mărturia lui Ioan Botezătorul
19Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe niște preoți și leviți să-l întrebe: „Tu cine ești?” 20El a mărturisit și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. 21Și ei l-au întrebat: „Dar cine ești? Ești Ilie?” Și el a zis: „Nu sunt!” „Ești prorocul?” Și el a răspuns: „Nu!” 22Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?” 23„Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziți calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.” 24Trimișii erau din partea fariseilor. 25Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?” 26Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoașteți. 27El este Acela care vine după mine și care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei Lui.” 28Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
Mielul lui Dumnezeu
29A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! 30El este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine.’ 31Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” 32Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El. 33Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se și oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.’ 34Și eu am văzut lucrul acesta și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”
Cei dintâi ucenici
35A doua zi, Ioan stătea iarăși cu doi din ucenicii lui. 36Și, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” 37Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe și au mers după Isus. 38Isus S-a întors și, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutați?” Ei I-au răspuns: „Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: ‘Învățătorule’), unde locuiești?” 39„Veniți de vedeți”, le-a zis El. S-au dus de au văzut unde locuia și în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan și merseseră după Isus era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon și i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă: „Hristos”). 42Și l-a adus la Isus. Isus l-a privit și i-a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă: „Petru”). 43A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis: „Vino după Mine.” 44Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru. 45Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise, în Lege, și prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” 46Natanael i-a zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?” „Vino și vezi!”, i-a răspuns Filip. 47Isus a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug.” 48„De unde mă cunoști?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” 49Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!” 50Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” 51Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul omului.”
Comentarios