Ioan 10

Isus, Păstorul cel bun

1Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar. 2Însă cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară. 4După ce le-a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.

6Isus le-a spus această alegorie, dar ei n-au înțeles ce le spunea.

7Atunci Isus a vorbit din nou:

‒ Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor. 8Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. 9Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. 10Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug.

11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. 12Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu-i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie. 13El fuge pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. 14Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, 15tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi. 16Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor. 17De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s-o iau din nou. 18Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s-o dau și am autoritate s-o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu.

19Din cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei. 20Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce-L ascultați?“. 21Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?“.

Exodul 4

Semnele care-l vor însoți pe Moise

1Moise a răspuns și a zis:

‒ Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S-a arătat Domnul!“.

2 Domnul l-a întrebat:

‒ Ce ai în mână?

El a răspuns:

‒ Un toiag.

3 Domnul i-a zis:

‒ Aruncă-l la pământ!

El l-a aruncat la pământ și acesta s-a transformat într-un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui.

4Apoi Domnul i-a zis lui Moise:

‒ Întinde-ți mâna și prinde-l de coadă!

El și-a întins mâna, l-a prins și acesta s-a transformat în mâna lui într-un toiag.

5‒ Așa să faci pentru ca ei să creadă că ți S-a arătat Domnul, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.

6 Domnul i-a mai zis:

‒ Bagă-ți mâna în sân!

El și-a băgat mâna în sân, iar când a scos-o, iată că mâna lui era leproasă, albă ca zăpada.

7Apoi Domnul i-a zis:

‒ Bagă-ți mâna înapoi în sân!

El și-a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos-o din sân, iată că se făcuse iarăși ca restul pielii sale.

8‒ Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn. 9Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s-o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va transforma în sânge pe pământul uscat.

10Dar Moise I-a zis Domnului:

‒ Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i-ai vorbit slujitorului Tău, căci vorbirea-mi este greoaie, iar limba-mi este încurcată.

11Atunci Domnul l-a întrebat:

‒ Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Acum, du-te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.

13Însă Moise I-a răspuns:

‒ Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva!

14Atunci Domnul S-a mâniat pe Moise și a zis:

‒ Nu este levitul Aaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu. 17Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.

Moise se întoarce în Egipt

18Moise s-a întors la socrul său, Ietro, și i-a zis:

‒ Te rog, lasă-mă să mă întorc la frații mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.

Ietro i-a răspuns:

‒ Du-te în pace!

19 Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce-te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să-ți ia viața au murit“. 20Moise și-a luat soția și fiii, i-a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu.

21 Domnul i-a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te-am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietri inima și el nu va lăsa poporul să plece. 22Atunci să-i spui lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23Îți spun: lasă-l pe fiul Meu să plece ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să-l lași să plece, iată, îl voi ucide pe întâiul tău născut!’»“.

24Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l-a întâlnit și a vrut să-l omoare. 25Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge“. 26Astfel, El l-a lăsat în pace. Ea a zis atunci: „Un soț de sânge“, din cauza circumciziei.

27 Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te în deșert ca să-l întâlnești pe Moise“. El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Moise și l-a sărutat. 28Moise i-a spus lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l-a trimis și despre toate semnele pe care i le-a poruncit să le facă. 29Apoi Moise și Aaron s-au dus și i-au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30Aaron le-a spus toate cuvintele pe care i le zisese Domnul lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului. 31Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i-a cercetat pe fiii lui Israel și le-a văzut suferința, s-au plecat la pământ și s-au închinat.

1 Cronici 11

David, ales ca rege al întregului Israel

(2 Sam. 5:1‑5)

1Tot Israelul s-a strâns în preajma lui David, în Hebron, zicând: „Iată, suntem os din oasele tale și carne din carnea ta! 2Chiar și în trecut, când Saul era rege, tu îl conduceai pe Israel în războaie. Iar Domnul, Dumnezeul tău, ți-a zis: «Tu vei păstori poporul Meu Israel. Tu vei fi conducător peste poporul Meu Israel»“.

3Toți bătrânii lui Israel veniseră la rege, în Hebron, astfel că David a încheiat legământ cu ei înaintea Domnului, la Hebron. Apoi, ei l-au uns pe David ca rege peste Israel, după Cuvântul Domnului profețit de Samuel.

David cucerește Ierusalimul

(2 Sam. 5:6‑10)

4David și tot Israelul au înaintat spre Ierusalim (adică Iebus) împotriva iebusiților care locuiau acolo. 5Locuitorii din Iebus i-au zis lui David: „Nu vei intra aici!“. David a capturat însă fortăreața Sionului, care a devenit astfel Cetatea lui David. 6David zisese: „Oricine îi va învinge primul pe iebusiți va deveni căpetenie și conducător“. Ioab, fiul Țeruiei, a atacat primul și, astfel, el a devenit căpetenie. 7David s-a stabilit în fortăreață și de aceea a fost numită „Cetatea lui David“. 8El a reconstruit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo de jur împrejur, iar Ioab a restaurat restul cetății. 9David a devenit tot mai puternic pentru că Domnul Oștirilor era cu el.

Vitejii lui David

(2 Sam. 23:8‑39)

10Acestea sunt căpeteniile vitejilor lui David care l-au susținut în regatul său, împreună cu tot Israelul, ca să-l facă rege, după Cuvântul Domnului cu privire la Israel. 11Acesta este numărul vitejilor lui David:

Iașobeam, fiul lui Hacmoni, era căpetenia conducătorilor. El și-a învârtit sulița peste trei sute de oameni, pe care i-a străpuns într-o singură împrejurare.

12După el era Elazar, fiul ahohitului Dodo. El a fost unul dintre cei trei viteji. 13El era cu David la Pas-Damim, atunci când filistenii se strânseseră acolo pentru război. Acolo se afla o porțiune de pământ plină cu orz, și poporul fugea dinaintea filistenilor. 14Însă ei au stat în mijlocul terenului, l-au apărat și i-au ucis pe filisteni. Și Domnul a adus eliberare, dând o mare victorie.

15Trei dintre cele treizeci de căpetenii s-au dus la stânca unde se afla David, la peștera Adulam, în timp ce tabăra filistenilor se așezase în Valea Refaim. 16David se afla atunci în fortăreață, iar garnizoana filistenilor se afla în Betleem. 17Lui David i s-a făcut sete și a întrebat: „Cine îmi va aduce apă din fântâna de lângă poarta Betleemului?“. 18Cei trei au reușit să treacă prin tabăra filistenilor, au scos apă din fântâna de lângă poarta Betleemului și au adus-o cu bine la David. Însă David n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, 19zicând: „Departe de mine, Dumnezeul meu, să fac lucrul acesta! Să beau eu sângele bărbaților acestora care și-au pus viața în pericol? Căci ei și-au pus viața în pericol aducând apa“. Și n-a vrut s-o bea. Astfel de fapte mărețe făceau cei trei viteji.

20Abișai, fratele lui Ioab, era căpetenia celor trei. El și-a învârtit sulița peste trei sute de oameni și i-a omorât. Astfel, el și-a făcut un nume alături de cei trei. 21Era de două ori mai respectat decât cei trei. El le-a fost căpetenie, însă nu i-a depășit pe cei trei.

22Benaia, fiul lui Iehoiada, era un viteaz din Kabțeel care a făcut multe fapte mărețe. El i-a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab. El a coborât în mijlocul unei gropi adânci, într-o zi cu zăpadă, și a omorât un leu. 23El a ucis un egiptean, un bărbat a cărui statură era de cinci coți. Egipteanul avea în mână o suliță cât sulul unui țesător. Benaia a coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mâna egipteanului și l-a ucis cu propria lui suliță. 24Astfel de fapte mărețe făcea Benaia, fiul lui Iehoiada, făcându-și un nume alături de cei trei viteji. 25Iată că el era cel mai respectat dintre cei treizeci, dar n-a ajuns între cei trei. David l-a pus responsabil peste garda sa personală.

26Războinici viteji au mai fost și:

Asael, fratele lui Ioab;

Elhanan, fiul lui Dodo din Betleem;

27haroritul Șamot;

pelonitul Heleț;

28Ira, fiul tekoanitului Icheș;

Abiezer din Anatot;

29hușatitul Sibecai;

ahohitul Ilai;

30netofatitul Maharai;

Heled, fiul netofatitului Baana;

31Itai, fiul lui Ribai, din Ghiva fiilor lui Beniamin;

piratonitul Benaia;

32Hurai, de lângă pârâurile Gaașului;

arbatitul Abiel;

33Azmavet din Baharum;

șaalbonitul Eliahba;

34fiii ghizonitului Hașem;

Ionatan, fiul hararitului Șaghe;

35Ahiam, fiul hararitului Sacar;

Elifal, fiul lui Ur;

36mecheratitul Hefer;

pelonitul Ahia;

37carmelitul Hețro;

Naarai, fiul lui Ezbai;

38Ioel, fratele lui Natan;

Mibhar, fiul lui Hagri;

39amonitul Țelek;

beerotitul Naharai, cel ce-i ducea armele lui Ioab, fiul Țeruiei;

40itritul Ira,

itritul Gareb,

41hititul Urie,

Zabad, fiul lui Ahlai;

42rubenitul Adina, fiul lui Șiza, căpetenia rubeniților, care avea treizeci de oameni cu el;

43Hanan, fiul lui Maaca;

mitnitul Ioșafat;

44Uzia din Aștarot;

Șama și Ieiel, fiii lui Hotam din Aroer;

45Iediael, fiul lui Șimri,

și tițitul Ioha, fratele lui;

46mahavitul Eliel;

Ieribai și Ioșavia, fiii lui Elnaam;

moabitul Itma;

47Eliel, Obed și Iaasiel din Mețobai.

Psalmii 23

Un psalm al lui David.

1 Domnul este Păstorul meu:

nu voi duce lipsă de nimic.

2El face să mă culc pe pășuni verzi

și mă conduce la ape odihnitoare.

3Îmi înviorează sufletul

și mă călăuzește pe cărări drepte,

datorită Numelui Său.

4Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții,

nu mă tem de rău,

căci Tu ești cu mine.

Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.

5Tu-mi întinzi masa

în fața dușmanilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemn,

iar paharul meu este atât de plin.

6Într-adevăr, bunătatea și îndurarea mă vor însoți

în toate zilele vieții mele

și voi locui în Casa Domnului

câte zile voi avea pe acest pământ!

Psalmii 65

Pentru dirijor. Un psalm al lui David. O cântare.

1Dumnezeule, pe Tine Te așteaptă lauda în Sion;

față de Tine va fi împlinit jurământul.

2Tu asculți rugăciunea,

la Tine vor veni toți oamenii.

3Poverile nelegiuirilor noastre ne copleșesc,

dar Tu faci ispășire pentru fărădelegile noastre.

4Ferice de cel pe care-l alegi,

pe care-l apropii să locuiască în curțile Tale!

Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale,

ale Templului Tău cel sfânt.

5Tu ne răspunzi prin lucrări înfricoșătoare, cu dreptate,

Dumnezeul mântuirii noastre,

încrederea tuturor marginilor pământului

și a mărilor îndepărtate,

6Cel Ce a întemeiat munții cu puterea Sa,

Cel Ce are ca brâu puterea,

7Cel Ce liniștește vuietul mărilor,

zgomotul valurilor lor și tumultul popoarelor.

8Locuitorii de la marginile pământului se tem din cauza minunilor Tale.

Tu faci să răsune de bucurie răsăritul și apusul.

9Tu cercetezi pământul și-i oferi de toate din abundență,

îl umpli cu bogății.

Râul lui Dumnezeu este plin de apă.

Tu le dai oamenilor grâne și le pregătești pământul astfel:

10îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,

îl înmoi cu ploi și îi binecuvântezi răsadul.

11Încununezi anul cu bunătatea Ta

și din carele Tale se prelinge belșugul.

12Pășunile din deșert au apă din abundență,

iar dealurile sunt cuprinse de veselie.

13Pășunile sunt îmbrăcate cu turme,

văile se acoperă de grâne;

toate strigă de bucurie și cântă.