Levitic 15, Psalm 18
LEVITICUL 15
Necurățiile bărbatului
1Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 2„Vorbiți copiilor lui Israel și spuneți-le:
‘Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat. 3Din pricina scurgerii lui este necurat: fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o oprește, este necurat. 4Orice pat în care se va culca va fi necurat și orice lucru pe care va ședea va fi necurat. 5Cine se va atinge de patul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. 6Cine va ședea pe lucrul pe care a șezut el să-și spele hainele, să se scalde în apă și să fie necurat până seara. 7Cine se va atinge de trupul lui să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. 8Dacă omul acela scuipă pe un om curat, acesta să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. 9Orice șa pe care va călări el va fi necurată. 10Cine se va atinge de vreun lucru care a fost sub el va fi necurat până seara și cine va ridica lucrul acela să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. 11Cine va fi atins de cel cu scurgere și nu-și va spăla mâinile în apă să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. 12Orice vas de pământ care va fi atins de el să fie spart și orice vas de lemn să fie spălat în apă. 13După ce va fi curățit de scurgerea lui, omul acela să numere șapte zile pentru curățirea lui; să-și spele hainele, să-și scalde trupul în apă curgătoare și va fi curat. 14În ziua a opta, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii, și să-i dea preotului. 15Preotul să-i aducă, unul ca jertfă de ispășire și celălalt ca ardere-de-tot, și preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui. 16Omul care va avea o scurgere a seminței în somn să-și scalde tot trupul în apă și va fi necurat până seara. 17Orice haină și orice piele care vor fi atinse de scurgerea lui vor fi spălate cu apă și vor fi necurate până seara. 18Dacă o femeie s-a culcat cu un astfel de om, să se scalde amândoi în apă și vor fi necurați până seara.
Necurăția femeii
19Femeia care va avea o scurgere, și anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână șapte zile în necurăția ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara. 20Orice pat în care se va culca ea în timpul necurăției ei va fi necurat și orice lucru pe care va ședea ea va fi necurat. 21Oricine se va atinge de patul ei să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. 22Oricine se va atinge de un lucru pe care a șezut ea să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. 23Dacă este ceva pe patul sau pe lucrul pe care a șezut ea, cine se va atinge de lucrul acela va fi necurat până seara. 24Dacă se culcă cineva cu ea și vine peste el necurăția femeii aceleia, el va fi necurat timp de șapte zile și orice pat în care se va culca va fi necurat. 25Femeia care va avea o scurgere de sânge timp de mai multe zile, afară de soroacele ei obișnuite, sau a cărei scurgere va ține mai mult ca de obicei, va fi necurată tot timpul scurgerii ei, ca pe vremea când îi vine sorocul. 26Orice pat în care se va culca în timpul cât va ține scurgerea aceasta va fi ca și patul din timpul când ea este la scurgerea de la soroc și orice lucru pe care va ședea va fi necurat, ca atunci când este ea la scurgerea de la soroc. 27Oricine se va atinge de ele va fi necurat; să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara. 28După ce va fi curățită de scurgerea ei, să numere șapte zile și apoi va fi curată. 29A opta zi, să ia două turturele sau doi pui de porumbel și să-i ducă preotului la ușa cortului întâlnirii. 30Preotul să aducă unul ca jertfă de ispășire și altul ca ardere-de-tot; și preotul să facă ispășire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată. 31Așa să depărtați pe copiii lui Israel de necurățiile lor, ca să nu moară din pricina necurățiilor lor, dacă pângăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor. 32Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat printr-o lepădare de sămânță în somn, 33pentru cea care este la scurgerea de la soroc, pentru bărbatul sau femeia care are o scurgere și pentru bărbatul care se culcă cu o femeie necurată.’”
PSALMUL 18
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David, robul Domnului.
El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis:
1Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund,
scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!
3Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”
și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
4Mă înconjuraseră legăturile morții
și mă îngroziseră râurile pieirii;
5mă înfășuraseră legăturile mormântului
și mă prinseseră lațurile morții.
6Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul
și am strigat către Dumnezeul meu:
din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,
și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat,
temeliile munților s-au mișcat
și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.
8Din nările Lui se ridica fum
și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:
cărbuni aprinși țâșneau din ea.
9A plecat cerurile și S-a coborât:
un nor gros era sub picioarele Lui.
10Călărea pe un heruvim și zbura,
venea plutind pe aripile vântului.
11Întunericul Și-l făcuse învelitoare,
iar cortul Lui, împrejurul Lui,
erau niște ape întunecoase și nori negri.
12Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui, ieșeau nori
care aruncau grindină și cărbuni de foc.
13Domnul a tunat în ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul
cu grindină și cărbuni de foc.
14A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,
a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.
15Atunci s-a văzut albia apelor
și s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea Ta, Doamne,
la vuietul suflării nărilor Tale.
16El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
17m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.
18Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele;
dar Domnul a fost sprijinul meu.
19El m-a scos la loc larg
și m-a scăpat, pentru că mă iubește.
20Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,
mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele,
21căci am păzit căile Domnului
și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
și nu m-am depărtat de la legile Lui.
23Am fost fără vină față de El
și m-am păzit de fărădelegea mea.
24De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
25Cu cel bun, Tu Te arăți bun,
cu omul neprihănit, Te arăți neprihănit,
26cu cel curat, Te arăți curat
și, cu cel stricat, Te porți după stricăciunea lui.
27Tu mântuiești pe poporul care se smerește
și smerești privirile trufașe.
28Da, Tu îmi aprinzi lumina mea.
Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.
29Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
30Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite,
Cuvântul Domnului este încercat:
El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.
31Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul
și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?
32Dumnezeu mă încinge cu putere
și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
33El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă așază pe înălțimile mele,
34El îmi deprinde mâinile la luptă,
așa că brațele mele întind arcul de aramă.
35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,
dreapta Ta mă sprijină
și îndurarea Ta mă face mare.
36Tu lărgești drumul sub pașii mei
și nu-mi alunecă gleznele.
37Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung
și nu mă întorc până nu-i nimicesc.
38Îi zdrobesc de nu pot să se mai ridice;
ei cad sub picioarele mele.
39Tu mă încingi cu putere pentru luptă
și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,
și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41Ei strigă, dar n-are cine să-i scape!
Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42Îi pisez ca praful, pe care-l ia vântul,
îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.
43Tu mă scapi din neînțelegerile poporului, mă pui în fruntea neamurilor;
un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
44El ascultă de mine la cea dintâi poruncă,
fiii străinului mă lingușesc.
45Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine
și ies tremurând din cetățuile lor.
46Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47Dumnezeu, răzbunătorul meu,
care îmi supune popoarele
48și mă izbăvește de vrăjmașii mei!
Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei,
mă scapi de omul asupritor.
49De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,
voi cânta spre slava Numelui Tău.
50El dă mari izbăviri împăratului Său
și dă îndurare unsului Său,
lui David, și seminței lui, pe vecie.