top of page
Caută

4 Mai


Numeri 12-13, Psalm 49



 


NUMERI 12

Lepra Mariei

1Maria și Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase el de nevastă, căci luase o femeie etiopiană. 2Și au zis: „Oare numai prin Moise vorbește Domnul? Nu vorbește oare și prin noi?” Și Domnul a auzit-o. 3Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului. 4Deodată, Domnul a zis lui Moise, lui Aaron și Mariei: „Duceți-vă câteșitrei la cortul întâlnirii.” Și s-au dus câteșitrei. 5Domnul S-a coborât în stâlpul de nor și a stat la ușa cortului. A chemat pe Aaron și pe Maria, și ei s-au apropiat amândoi. 6Și a zis: „Ascultați bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. 7Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. 8Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înțeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-ați temut deci să vorbiți împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” 9Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Și a plecat. 10Norul s-a depărtat de pe cort. Și iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria, și iată că ea avea lepră. 11Atunci Aaron a zis lui Moise: „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca niște nechibzuiți și de care ne-am făcut vinovați! 12Să nu fie Maria ca un copil născut mort, a cărui carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei lui!” 13Moise a strigat către Domnul, zicând: „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!” 14Și Domnul a zis lui Moise: „Dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în obraz, n-ar fi fost ea oare de ocară timp de șapte zile? Să fie închisă deci șapte zile afară din tabără, după aceea să fie primită în tabără.” 15Maria a fost închisă șapte zile afară din tabără. Și poporul n-a pornit până ce n-a intrat din nou Maria în tabără. 16După aceea, poporul a plecat din Hațerot și a tăbărât în pustia Paran.


NUMERI 13

Cele douăsprezece iscoade trimise în Canaan

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Trimite niște oameni să iscodească țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel. Să trimiți câte un om pentru fiecare din semințiile părinților lor, toți să fie dintre fruntașii lor.” 3Moise i-a trimis din pustia Paran, după porunca Domnului; toți oamenii aceștia erau căpetenii ale copiilor lui Israel. 4Iată numele lor: pentru seminția lui Ruben: Șamua, fiul lui Zacur; 5pentru seminția lui Simeon: Șafat, fiul lui Hori; 6pentru seminția lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune; 7pentru seminția lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif; 8pentru seminția lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun; 9pentru seminția lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu; 10pentru seminția lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi; 11pentru seminția lui Iosif, seminția lui Manase: Gadi, fiul lui Susi; 12pentru seminția lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali; 13pentru seminția lui Așer: Setur, fiul lui Micael; 14pentru seminția lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi; 15pentru seminția lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi. 16Acestea sunt numele bărbaților pe care i-a trimis Moise să iscodească țara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua. 17Moise i-a trimis să iscodească țara Canaanului. El le-a zis: „Mergeți de aici spre miazăzi și apoi să vă suiți pe munte. 18Vedeți țara, vedeți cum este ea, cum este poporul care o locuiește: dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr; 19vedeți cum este țara în care locuiește: dacă este bună sau rea; cum sunt cetățile în care locuiește: dacă sunt deschise sau întărite; 20cum este pământul: dacă este gras sau sterp, dacă sunt sau nu copaci pe el. Fiți cu inimă și luați cu voi roade din țară.” Era pe vremea când încep să se coacă strugurii. 21Ei s-au suit și au iscodit țara, de la pustia Țin până la Rehob, pe drumul care duce la Hamat. 22S-au suit pe la miazăzi și au mers până la Hebron, unde se aflau Ahiman, Șeșai și Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu șapte ani înainte de cetatea Țoan din Egipt. 23Au ajuns până la valea Eșcol. Acolo au tăiat o ramură de viță cu un strugure și l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini. Au luat și rodii și smochine. 24Locul acela l-au numit valea Eșcol (Strugure) din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel. 25S-au întors de la iscodirea țării după patruzeci de zile împlinite. 26Au plecat și au ajuns la Moise și la Aaron și la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus știri, lor și întregii adunări, și le-au arătat roadele țării. 27Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere și iată-i roadele. 28Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac. 29Amaleciții locuiesc ținutul de la miazăzi; iebusiții și amoriții locuiesc muntele și canaaniții și hetiții locuiesc lângă mare și de-a lungul Iordanului.” 30Caleb a potolit poporul care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!” 31Dar bărbații care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.” 32Și au înnegrit înaintea copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Țara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o țară care mănâncă pe locuitorii ei; toți aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. 33Apoi, am mai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor: înaintea noastră și față de ei parcă eram niște lăcuste.”


PSALMUL 49

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al fiilor lui Core

1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele,

luați aminte, toți locuitorii lumii:

2mici și mari,

bogați și săraci!

3Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte

și inima mea are gânduri pline de judecată.

4Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate,

îmi încep cântarea în sunetul harpei.

5Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,

când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?

6Ei se încred în avuțiile lor

și se fălesc cu bogăția lor cea mare.

7Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,

nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării.

8Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă,

că nu se va face niciodată.

9Nu vor trăi pe vecie,

nu pot să nu vadă mormântul.

10Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor,

nebunul și prostul deopotrivă pier

și lasă altora avuțiile lor.

11Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele,

că locuințele lor vor dăinui din veac în veac,

ei, care dau numele lor la țări întregi.

12Dar omul pus în cinste nu dăinuiește,

ci este ca dobitoacele care se taie.

13Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere,

precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor.(Oprire)

14Sunt duși ca o turmă în Locuința morților,

îi paște moartea

și, în curând, oamenii fără prihană îi calcă în picioare:

li se duce frumusețea și Locuința morților le este locașul.

15Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuința morților,

căci mă va lua sub ocrotirea Lui.(Oprire)

16Nu te teme când se îmbogățește cineva

și când i se înmulțesc vistieriile casei,

17căci nu ia nimic cu el când moare:

vistieriile lui nu se coboară după el.

18Să se tot creadă omul fericit în viață,

să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,

19căci tot în locuința părinților săi va merge

și nu va mai vedea lumina niciodată.

20Omul pus în cinste și fără pricepere

este ca dobitoacele pe care le tai.

0 comentarii

24 Mai

23 Mai

22 Mai

Comments


bottom of page