top of page
Caută

3 Mai


Numeri 11, Psalm 48



 


NUMERI 11

Focul Domnului

1Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei. 2Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, și focul s-a stins. 3Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

Prepelițele

4Adunăturii de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm? 5Ne aducem aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.” 7Mana semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul. 8Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn. 9Când cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana. 10Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat 11și a zis Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil, până în țara pe care ai jurat părinților lui că i-o vei da’? 13De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ 14Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.” 16Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine. 17Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur. 18Să spui poporului: ‘Sfințiți-vă pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în auzul Domnului și ați zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veți mânca. 19Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20ci o lună întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?»’” 21Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’ 22Putem tăia oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?” 23Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va întâmpla sau nu.” 24Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului. 25Domnul S-a coborât în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat peste ei, au început să prorocească, dar după aceea n-au mai prorocit. 26Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără. 27Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.” 28Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise, oprește-i.” 29Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!” 30Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. 32În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. 33Pe când carnea era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. 35De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.


PSALMUL 48

O cântare. Un psalm al fiilor lui Core

1Mare este Domnul și lăudat de toți

în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.

2Frumoasă înălțime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului;

în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.

3Dumnezeu, în casele Lui împărătești, este cunoscut ca un turn de scăpare.

4Căci iată că împărații se adunaseră:

doar au trecut împreună,

5au privit-o, au înlemnit,

s-au temut și au luat-o la fugă.

6I-a apucat un tremur acolo,

ca durerea unei femei la facere.

7Au fost izgoniți de parcă ar fi fost luați de vântul de răsărit,

care sfărâmă corăbiile din Tarsis.

8Întocmai cum auziserăm spunându-se, așa am văzut

în cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru:

Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie.(Oprire)

9Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim

în mijlocul Templului Tău!

10Ca și Numele Tău, Dumnezeule,

și lauda Ta răsună până la marginile pământului;

dreapta Ta este plină de îndurare.

11Se bucură muntele Sionului

și se veselesc fiicele lui Iuda

de judecățile Tale.

12Străbateți Sionul și ocoliți-l,

numărați-i turnurile,

13priviți-i întăritura

și cercetați-i palatele,

ca să povestiți celor ce vor veni după ei!

14Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;

El va fi călăuza noastră până la moarte.

0 comentarii

24 Mai

23 Mai

22 Mai

Comments


bottom of page