top of page
Caută

11 Iunie




Deutoronom 17, Psalm 104



 


DEUTERONOMUL 17

Închinarea la idoli

1Să n-aduci jertfă Domnului Dumnezeului tău vreun bou sau vreun miel care să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească, căci ar fi o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

Pedeapsa pentru închinarea la idoli

2Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetățile pe care ți le dă Domnul Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului tău și care să calce legământul Lui, 3care să meargă după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, după Soare, Lună sau toată oștirea cerurilor, așa cum eu n-am poruncit. 4De îndată ce vei lua cunoștință și vei afla lucrul acesta, să faci cercetări amănunțite. Dacă lucrul este adevărat, dacă faptul este întemeiat, dacă urâciunea aceasta a fost săvârșită în Israel, 5atunci să aduci la porțile cetății tale pe bărbatul sau femeia care va fi vinovată de această faptă rea și să ucizi cu pietre sau să pedepsești cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea. 6Cel vinovat de moarte să fie omorât pe mărturia a doi sau trei martori; să nu fie omorât pe mărturia unui singur martor. 7Întâi mâna martorilor să se ridice asupra lui ca să-l omoare și apoi mâna întregului popor. Să scoți astfel răul din mijlocul tău.

Scaunul de judecată

8Dacă ți se va părea prea greu de judecat o pricină privitoare la un omor, la o neînțelegere sau la o rănire și va da prilej la ceartă înăuntrul cetății tale, să te scoli și să te sui la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău. 9Să te duci la preoți, leviți și la cel ce va împlini atunci slujba de judecător, să-i întrebi, și ei îți vor spune hotărârea legii. 10Să faci cum îți vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul și să ai grijă să faci cum te vor învăța ei. 11Să faci după legea pe care te vor învăța și după hotărârea pe care o vor rosti ei, să nu te abați de la ce-ți vor spune ei, nici la dreapta, nici la stânga. 12Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului Dumnezeului tău sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoți astfel răul din mijlocul lui Israel, 13pentru ca tot poporul să audă, să se teamă și să nu se mai îngâmfe.

Lege pentru împărat

14După ce vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău și o vei stăpâni, după ce-ți vei așeza locuința și vei zice: ‘Vreau să pun peste mine un împărat, ca toate neamurile care mă înconjoară’, 15să pui peste tine ca împărat pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău, și anume să iei un împărat din mijlocul fraților tăi; nu vei putea să pui împărat pe un străin, care să nu fie fratele tău. 16Dar să n-aibă mulți cai și să nu întoarcă pe popor în Egipt ca să aibă mulți cai, căci Domnul v-a zis: ‘Să nu vă mai întoarceți pe drumul acela.’ 17Să nu aibă un mare număr de neveste, ca să nu i se abată inima, și să nu strângă mari grămezi de argint și aur. 18Când se va așeza pe scaunul de domnie al împărăției lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei legi, pe care s-o ia de la preoții din neamul leviților. 19Va trebui s-o aibă cu el și s-o citească în toate zilele vieții lui, ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească și să împlinească toate cuvintele din legea aceasta și toate poruncile acestea, 20pentru ca inima lui să nu se înalțe mai presus de frații lui și să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga și să aibă astfel multe zile în împărăția lui, el și copiii lui, în mijlocul lui Israel.


PSALMUL 104

1Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!

Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

2Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

3Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;

din nori Îți faci carul

și umbli pe aripile vântului.

4Din vânturi Îți faci soli

și din flăcări de foc, slujitori.

5Tu ai așezat pământul pe temeliile lui

și niciodată nu se va clătina.

6Tu îl acoperiseși cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;

apele stăteau pe munți,

7dar, la amenințarea Ta, au fugit,

la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,

8suindu-se pe munți și coborându-se în văi,

până la locul pe care li-l hotărâseși Tu.

9Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă,

pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.

10Tu faci să țâșnească izvoarele în văi

și ele curg printre munți.

11Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;

în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.

12Păsările cerului locuiesc pe marginile lor

și fac să le răsune glasul printre ramuri.

13Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții

și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.

14Tu faci să crească iarba pentru vite

și verdețuri pentru nevoile omului,

ca pământul să dea hrană:

15vin, care înveselește inima omului,

untdelemn, care-i înfrumusețează fața,

și pâine, care-i întărește inima.

16Se udă copacii Domnului,

cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.

17În ei își fac păsările cuiburi,

iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;

18munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,

iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.

19El a făcut luna ca să arate vremurile;

soarele știe când trebuie să apună.

20Tu aduci întunericul și se face noapte:

atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,

21puii de lei mugesc după pradă

și își cer hrana de la Dumnezeu.

22Când răsare soarele, ele fug înapoi

și se culcă în vizuinile lor.

23Dar omul iese la lucrul său

și la munca lui până seara.

24Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne!

Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune

și pământul este plin de făpturile Tale.

25Iată marea cea întinsă și mare:

în ea se mișcă nenumărate viețuitoare

mici și mari.

26Acolo, pe ea, umblă corăbiile

și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27Toate aceste viețuitoare Te așteaptă,

ca să le dai hrana la vreme.

28Le-o dai Tu, ele o primesc;

Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.

29Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;

le iei Tu suflarea, ele mor

și se întorc în țărâna lor.

30Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite

și înnoiești astfel fața pământului.

31În veci să țină slava Domnului!

Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

32El privește pământul, și pământul se cutremură;

atinge munții, și ei fumegă.

33Voi cânta Domnului cât voi trăi,

voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

34Fie plăcute Lui cuvintele mele!

Mă bucur de Domnul.

35Să piară păcătoșii de pe pământ

și cei răi să nu mai fie!

Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Lăudați pe Domnul!

0 comentarii

19 Iunie

18 Iunie

17 Iunie

Comments


bottom of page