Isaia 9 , Iacov 3

Isaia 9

Căci un Copil ni s-a născut

1Totuși, nu va mai fi întunecime peste cei ce au fost în necaz. Așa cum, în trecut, El a făcut de rușine teritoriul lui Zabulon și teritoriul lui Neftali, tot astfel, în viitor, El va acoperi de glorie Galileea națiunilor, calea către mare, dincolo de Iordan.

2Poporul care umbla în întuneric

a văzut o mare lumină!

Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții,

a strălucit o lumină!

3Tu ai înmulțit națiunea

și ai făcut să-i crească bucuria.

Ei se bucură înaintea Ta

cum se bucură niște oameni la seceriș

și cum se bucură cei care împart o pradă.

4Fiindcă jugul care-i apăsa,

drugul de pe umerii lor

și toiagul celui care-i asuprește,

le-ai zdrobit Tu

ca în ziua înfrângerii lui Midian.

5Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei

și orice haină tăvălită în sânge

va fi arsă,

va deveni hrană pentru foc.

6Căci un Copil ni S-a născut,

un Fiu ni S-a dat,

iar autoritatea va sta pe umerii Săi.

I se va pune numele: „Sfetnic minunat,

Dumnezeu puternic, Tată veșnic, Prinț al păcii“.

7Autoritatea Sa va crește

și va fi o pace fără sfârșit

pentru tronul lui David și pentru împărăția Sa.

El o va întemeia

și o va întări prin judecată și dreptate,

de acum și pentru totdeauna.

Zelul Domnului Oștirilor va face lucrul acesta.

Judecata Domnului asupra lui Israel

8Stăpânul a trimis un mesaj împotriva lui Iacov;

mesajul va cădea asupra lui Israel.

9Tot poporul –

Efraim și locuitorii Samariei – va afla despre el,

toți cei care, cu mândrie

și aroganță în inimă, zic:

10„Au căzut cărămizile,

dar noi vom construi cu pietre cioplite!

Sicomorii au fost tăiați,

dar noi îi vom înlocui cu cedri!“.

11Dar Domnul i-a ridicat împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin,

i-a stârnit pe dușmanii lor:

12arameii la est, și filistenii la vest;

ei l-au devorat pe Israel cu toată gura!

Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a calmat,

iar mâna Sa este încă întinsă.

13Dar poporul nu s-a întors la Cel Ce îl lovea,

nu L-a căutat pe Domnul Oștirilor.

14Așa că Domnul a tăiat din Israel capul și coada,

ramura de palmier și trestia, într-o singură zi.

15Bătrânii și demnitarii sunt capul,

iar profeții care învață minciuni sunt coada.

16Cei ce conduc acest popor îl duc în rătăcire,

iar cei ce sunt conduși de ei sunt înghițiți.

17De aceea Stăpânul nu Se mai bucură de tinerii lor,

nici nu mai are milă de orfanii și de văduvele lor,

pentru că toți sunt lipsiți de evlavie și răi,

orice gură vorbește spurcăciuni.

Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a calmat,

iar mâna Sa este încă întinsă.

18Da! Răutatea arde ca un foc,

distruge mărăcinii și spinii

și aprinde desișul pădurii,

din care se înalță un stâlp de fum.

19Țara este arsă de furia Domnului Oștirilor,

iar poporul este precum ceva de pus pe foc.

Nimeni nu-și cruță fratele.

20Unul jefuiește din dreapta și rămâne flămând,

mănâncă din stânga și nu se satură;

fiecare mănâncă din carnea rudeniei sale.

21Manase îl mănâncă pe Efraim, și Efraim pe Manase,

iar împreună ei îl mănâncă pe Iuda.

Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a calmat,

iar mâna Sa este încă întinsă.

Iacov 3

Stăpânirea limbii

1Frații mei, să nu fiți mulți învățători, deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră. 2Căci toți greșim în multe feluri. Dacă cineva nu greșește în vorbire, este un om desăvârșit, în stare să-și înfrâneze tot trupul. 3Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, le conducem tot trupul. 4Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde dorește inima cârmaciului. 5Tot astfel și limba: ea este o parte mică din trup, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată printre părțile trupului nostru, fiind cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de focul gheenei. 7Căci orice fel de animale sălbatice, păsări, târâtoare sau viețuitoare ale mării pot fi îmblânzite și au fost îmblânzite de neamul omenesc, 8dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău pe care nimeni nu-l poate liniști, plin de venin aducător de moarte. 9Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie să fie așa, frații mei! 11Țâșnește din aceeași gură a izvorului apă dulce și apă amară? 12Frații mei, poate un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.

Două feluri de înțelepciune

13Cine este înțelept și priceput între voi? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! 14Însă, dacă în inima voastră aveți invidie amară și ambiție egoistă, să nu vă lăudați cu aceasta și să nu mințiți împotriva adevărului! 15Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16Căci acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel. 17Însă înțelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, imparțială, fără ipocrizie. 18Iar rodul dreptății este semănat în pace de către cei ce fac pace.