Ieremia 41, Pslamii 17-18

Ieremia 41

Atrocitățile comise de Ismael și fuga poporului în Egipt

1În luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, care era de neam regal și fusese un conducător al regelui, a venit împreună cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahikam, la Mițpa. În timp ce mâncau împreună acolo, la Mițpa, 2Ismael, fiul lui Netania, s-a ridicat împreună cu cei zece oameni care erau cu el și l-au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan. Astfel, el l-a omorât pe cel pe care împăratul Babilonului l-a desemnat conducător peste țară. 3Ismael i-a ucis pe toți iudeii care erau cu Ghedalia la Mițpa, precum și pe toți războinicii caldeeni care se aflau acolo.

4A doua zi, după asasinarea lui Ghedalia, pe când nimeni nu știa nimic, 5optzeci de bărbați cu barba rasă, cu hainele rupte și cu tăieturi în piele, au venit din Șechem, din Șilo și din Samaria ca să aducă daruri de mâncare și tămâie la Casa Domnului. 6Ismael, fiul lui Netania, a ieșit din Mițpa înaintea lor și mergea plângând.

Când i-a întâlnit le-a zis:

‒ Veniți la Ghedalia, fiul lui Ahikam!

7Când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, și bărbații care erau cu el i-au ucis și i-au aruncat într-o fântână.

8Dar zece dintre ei i-au zis lui Ismael:

‒ Nu ne omorî, căci mai avem grâu, orz, ulei și miere ascunse în câmpie.

Atunci el i-a lăsat în viață și nu i-a ucis împreună cu frații lor. 9Fântâna în care a aruncat Ismael toate cadavrele celor care fuseseră cu Ghedalia și pe care îi ucisese, era fântâna cea mare pe care a făcut-o regele Asa ca apărare împotriva lui Bașa, regele lui Israel. Fântâna aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei uciși.

10Ismael i-a luat captivi pe toți cei din popor care mai rămăseseră la Mițpa: pe fetele regelui și pe toți aceia din popor care mai rămăseseră la Mițpa și pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi încredințase lui Ghedalia, fiul lui Ahikam. Ismael, fiul lui Netania, i-a luat captivi și a plecat să treacă la fiii lui Amon.

11Când Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii armatelor care erau cu el, au auzit despre tot răul pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania, 12i-au luat pe toți oamenii care erau cu ei și au mers să lupte împotriva lui Ismael, fiul lui Netania. Ei l-au ajuns lângă apele cele mari ale Ghivonului. 13Întreg poporul care era cu Ismael s-a bucurat când l-a văzut pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toți conducătorii armatelor care erau cu el. 14Tot poporul, pe care-l luase captiv Ismael din Mițpa, s-a întors și s-a dus la Iohanan, fiul lui Careah. 15Dar Ismael, fiul lui Netania, împreună cu opt dintre oamenii lui, au scăpat de Iohanan și au fugit la fiii lui Amon.

16Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii armatelor care erau cu el, au luat toată rămășița poporului din Mițpa, pe care o eliberaseră din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, după ce acesta îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam: războinicii, femeile, copiii și demnitarii pe care-i adusese din Ghivon. 17După ce au mers o vreme, s-au oprit la Gherut-Chimham, lângă Betleem; apoi au plecat în Egipt, 18departe de caldeeni, pentru că se temeau de ei, deoarece Ismael, fiul lui Netania, îl ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, pe care împăratul Babilonului îl pusese conducător peste țară.

Psalmii 17

O rugăciune a lui David

1Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă;

ascultă cu atenție strigătul meu!

Pleacă-Ți urechea la rugăciunea mea

nerostită de buze înșelătoare!

2Să vină dinaintea Ta sentința dată mie!

Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!

3Când mi-ai cercetat inima, când m-ai vizitat noaptea,

când m-ai pus la încercare, n-ai găsit nimic.

Gura mea n-a rostit altceva decât ceea ce-am gândit.

4Cu privire la faptele omului,

m-am păzit de căile celor violenți,

după cuvântul buzelor Tale.

5Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale;

nu mi s-au clătinat picioarele.

6Eu Te chem pentru că Tu îmi răspunzi, Dumnezeule!

Pleacă-Ți urechea spre mine! Ascultă-mi cuvântul!

7Arată-Ți marea îndurare,

Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor

pe cei ce caută adăpost.

8Păzește-mă ca pe lumina ochilor,

ascunde-mă la umbra aripilor Tale

9de cei răi, care vor să mă spulbere,

de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.

10Ei sunt plini de grăsime;

gurile lor vorbesc cu aroganță.

11Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară,

mă pândesc ca să mă doboare la pământ.

12Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie,

un pui de leu care așteaptă în ascunziș.

13Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l și trântește-l!

Scapă-mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!

14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de oameni,

de oamenii acestei lumi, a căror parte de moștenire este în viața aceasta!

Tu le umpli pântecele cu comorile Tale.

Copiii acestora sunt sătui și lasă urmașilor lor belșugul lor.

15Însă eu, în nevinovăția mea, voi vedea fața Ta!

Când mă voi trezi, mă voi bucura pe deplin de prezența Ta.

Psalmii 18

Pentru dirijor. A lui David, slujitorul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua când Domnul l-a scăpat de toți dușmanii lui și de Saul. El a zis:

1Te iubesc, Doamne, Puterea mea!

2 Domnul este stânca mea, fortăreața mea și eliberatorul meu!

Dumnezeul meu este stânca mea, în Care mă adăpostesc,

scutul meu, puterea care mă eliberează, locul meu de scăpare!

3L-am chemat pe Domnul,

Cel demn de laudă,

și am fost eliberat din mâinile dușmanilor mei.

4Mă înfășuraseră legăturile morții

și mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii.

5Legăturile Locuinței Morților mă înconjuraseră,

mă prinseseră lațurile morții.

6Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,

am strigat după ajutor către Dumnezeul meu.

El mi-a ascultat glasul, din Templul Său,

și strigătul meu după ajutor a ajuns înaintea Lui, la urechile Sale.

7Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul,

iar temeliile munților s-au zdruncinat,

s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

8Se înălța fum din nările Lui,

iar din gura Lui ieșea un foc mistuitor;

cărbuni aprinși ieșeau din ea.

9A aplecat cerurile și a coborât;

sub picioarele Lui era negură.

10Călărea pe un heruvim și zbura,

plutea pe aripile vântului.

11Făcuse din întuneric învelitoarea Lui;

împrejurul Lui, apele întunecoase și norii negri erau adăpostul Lui.

12Din strălucirea care se oglindea înaintea Lui, prin norii Lui,

ieșeau grindină și cărbuni aprinși.

13 Domnul a tunat din ceruri,

Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul,

răspândind grindină și cărbuni aprinși.

14Și-a aruncat săgețile și i-a împrăștiat pe dușmani;

a trimis fulgerele și i-a pus pe fugă.

15La mustrarea Ta, Doamne,

la suflarea nărilor Tale,

s-au văzut albiile apelor

și s-au descoperit temeliile lumii.

16El S-a întins din înălțime și m-a prins,

m-a scos din apele cele mari,

17m-a scăpat de dușmanul meu cel puternic

și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.

18Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,

dar Domnul mi-a fost sprijin.

19El m-a eliberat;

m-a salvat pentru că Își găsește plăcerea în mine.

20 Domnul mi-a răsplătit potrivit cu dreptatea mea,

mi-a făcut după curăția mâinilor mele,

21fiindcă am păzit căile Domnului

și nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

22Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea

și n-am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.

23Am fost integru înaintea Lui

și m-am păzit de nelegiuirea mea.

24 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea,

după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi.

25Cu cel credincios Tu Te arăți credincios;

cu omul integru Tu Te dovedești a fi integru.

26Cu cel curat Tu Te arăți curat,

dar cu cel pervertit Te porți după viclenia lui.

27Tu salvezi poporul smerit,

dar cobori pe cel cu ochii trufași.

28Tu îmi aprinzi candela, Doamne!

Dumnezeul meu îmi luminează întunericul.

29Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor

și cu Dumnezeul meu sar peste zid.

30Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită.

Cuvântul Domnului este dovedit curat.

El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.

31Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?

Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

32Dumnezeu este Cel Ce îmi dă putere

și mi-a făcut desăvârșită calea.

33El mi-a făcut picioarele ca ale cerboaicelor

și m-a așezat pe înălțimi.

34Îmi deprinde mâinile pentru luptă,

astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.

35Tu îmi dai scutul mântuirii Tale,

dreapta Ta mă sprijină,

bunăvoința Ta mă face mare.

36Tu-mi lărgești calea sub pașii mei,

ca să nu-mi alunece picioarele.

37Îmi urmăresc dușmanii și-i ajung;

nu mă întorc până nu-i nimicesc.

38Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice;

ei cad la picioarele mele.

39Tu îmi dai putere să lupt

și-i faci să capituleze pe cei ce se ridică împotriva mea.

40Tu-i faci pe dușmanii mei să fugă dinaintea mea,

și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

41Ei strigă după ajutor, dar nu este niciun eliberator.

Strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.

42Îi pisez la fel de mărunt ca praful suflat de vânt;

îi spulber ca pe noroiul de pe străzi.

43Tu mă scapi de învinuirile poporului,

mă pui căpetenie a națiunilor;

un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.

44Fiii străinului mă lingușesc;

imediat ce mă aud, mă ascultă.

45Fiii străinului îngălbenesc

și ies tremurând din fortărețele lor.

46 Domnul este viu!

Binecuvântată să fie Stânca mea!

Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!

47Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,

Cel Care îmi supune popoare,

48Cel Ce mă scapă de dușmanii mei.

Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;

Tu mă scapi de omul violent.

49De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre națiuni,

și voi cânta spre lauda Numelui Tău!

50El îi face parte regelui Său de mari victorii

și-i arată îndurare unsului Său,

lui David și urmașilor lui pentru totdeauna.