top of page
Caută

13 Ianuarie 2024





GENEZA 14 - MATEI 13




 


GENEZA 14


Avram biruiește pe împărați

1Pe vremea lui Amrafel, împăratul Șinearului, a lui Arioc, împăratul Elasarului, a lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, și a lui Tideal, împăratul Goiimului, 2s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei, cu Birșa, împăratul Gomorei, cu Șineab, împăratul Admei, cu Șemeeber, împăratul Țeboimului, și cu împăratul Belei, sau Țoarului. 3Aceștia din urmă s-au adunat cu toții în valea Sidim, adică Marea Sărată. 4Timp de doisprezece ani fuseseră supuși lui Chedorlaomer; și în anul al treisprezecelea s-au răsculat. 5Dar, în anul al paisprezecelea, Chedorlaomer și împărații care erau cu el au pornit și au bătut pe refaimi la Așterot-Carnaim, pe zuzimi la Ham, pe emimi la Șave-Chiriataim 6și pe horiți în muntele lor, Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustie. 7Apoi s-au întors, au venit la En-Mișpat, sau Cades, și au bătut pe amaleciți pe tot ținutul lor, ca și pe amoriți, care locuiau la Hațațon-Tamar. 8Atunci au ieșit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Țeboimului și împăratul Belei, sau Țoarului, și s-au așezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, 9și anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Șinearului, și împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului; patru împărați împotriva a cinci. 10Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei și împăratul Gomorei au luat-o la fugă și au căzut în ele; ceilalți au fugit spre munte. 11Biruitorii au luat toate bogățiile Sodomei și Gomorei și toate merindele lor și au plecat. 12Au luat și pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat și averile lui și au plecat. 13A venit unul care scăpase și a dat de știre lui Avram, Evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eșcol și fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram. 14Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuți în casa lui, și a urmărit pe împărații aceia până la Dan. 15Și-a împărțit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut și i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. 16A adus înapoi toate bogățiile; a luat înapoi și pe fratele său Lot, cu averile lui, precum și pe femei, și norodul.

Melhisedec binecuvântează pe Avram

17După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer și a împăraților care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieșit în întâmpinare în valea Șave, sau Valea Împăratului. 18Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine și vin – el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. 19Melhisedec a binecuvântat pe Avram și a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului! 20Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmașii tăi în mâinile tale!” Și Avram i-a dat zeciuială din toate. 21Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii și ține bogățiile pentru tine.” 22Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului și al pământului, 23și jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de ață, nici măcar o curea de încălțăminte, ca să nu zici: ‘Am îmbogățit pe Avram.’ Nimic pentru mine, 24afară de ce au mâncat flăcăii și partea oamenilor care au mers cu mine: Aner, Eșcol și Mamre; ei pot să-și ia partea lor!”


MATEI 13


Pilda semănătorului

1În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea lângă mare. 2O mulțime de noroade s-au strâns la El, așa că a trebuit să Se suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe țărm. 3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o. 8O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, șaizeci și altul, treizeci. 9Cine are urechi de auzit să audă.” 10Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 12Căci celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. 13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg. 14Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veți auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea. 15Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.’ 16Dar ferice de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că mulți proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit. 18Ascultați dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța căzută lângă drum. 20Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, 21dar n-are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 22Sămânța căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor. 23Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”

Pilda neghinei

24Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui. 25Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. 26Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. 27Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?’ 28El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta.’ Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ 29‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. 30Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu.»’”

Pilda grăuntelui de muștar și aluatului

31Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. 32Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.” 33Le-a spus o altă pildă, și anume: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” 34Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”

Tâlcuirea pildei neghinei

36Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină.” 37El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului. 38Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii celui rău. 39Vrăjmașul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. 40Deci, cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. 41Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea 42și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 43Atunci, cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.

Pilda comorii ascunse și a mărgăritarului

44 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 45Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Și, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.

Pilda năvodului

47 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. 48După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. 49Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni 50și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” 51„Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. 52Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.”

Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor

53După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54A venit în patria Sa și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau se mirau și ziceau: „De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? 55Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații Lui? 56Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” 57Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui.” 58Și n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor.

0 comentarii

19 Iunie

18 Iunie

17 Iunie

Comments


bottom of page