13 Iunie

Deutoronom 19, Psalm 106

DEUTERONOMUL 19

Cetățile de scăpare

1După ce Domnul Dumnezeul tău va nimici toate neamurile acelea a căror țară ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, după ce le vei izgoni și vei locui în cetățile și în casele lor, 2să desparți trei cetăți în mijlocul țării pe care ți-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău. 3Să faci drumuri și să împarți în trei ținutul țării pe care ți-o va da ca moștenire Domnul Dumnezeul tău. Să faci așa, pentru ca orice ucigaș să poată fugi în cetățile acestea. 4Legea aceasta să fie pentru ucigașul care va fugi acolo, ca să-și scape viața, când va omorî fără voie pe aproapele său, fără să-i fi fost vrăjmaș mai înainte. 5Așa, de pildă, un om se va duce să taie lemne în pădure cu un alt om; ridică securea cu mâna, ca să taie copacul, fierul scapă din coadă, lovește pe tovarășul său și-l omoară. Atunci, el să fugă într-una din cetățile acestea ca să-și scape viața, 6pentru ca nu cumva răzbunătorul sângelui, aprins de mânie și urmărind pe ucigaș, să-l ajungă, fiind prea lung drumul, și să lovească de moarte pe cel ce nu era vinovat de moarte, fiindcă mai înainte nu fusese vrăjmaș aproapelui său. 7De aceea îți dau porunca aceasta: Să desparți trei cetăți. 8Când Domnul Dumnezeul tău îți va lărgi hotarele, cum a jurat părinților tăi, și-ți va da toată țara pe care a făgăduit părinților tăi că ți-o va da – 9numai să păzești și să împlinești toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi, ca să iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să umbli totdeauna pe căile Lui –, atunci să mai adaugi trei cetăți la cele trei, 10pentru ca să nu fie vărsat sângele celui nevinovat în mijlocul țării pe care ți-o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău, și astfel să fii vinovat de omor. 11Dar dacă un om fuge într-una din aceste cetăți după ce a întins lațuri aproapelui său din vrăjmășie împotriva lui, după ce s-a aruncat asupra lui și l-a lovit așa încât i-a pricinuit moartea, 12bătrânii din cetatea lui să trimită să-l prindă și să-l dea în mâinile răzbunătorului sângelui, ca să moară. 13Să n-ai milă de el și să ștergi din Israel sângele celui nevinovat, ca să fii fericit.

Martorii mincinoși

14Să nu muți hotarele aproapelui tău, puse de strămoșii tăi, în moștenirea pe care o vei avea în țara pe care ți-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău. 15Un singur martor nu va fi de ajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori. 16Când un martor mincinos se va ridica împotriva cuiva ca să-l învinuiască de vreo nelegiuire, 17cei doi oameni cu pricina să se înfățișeze înaintea Domnului, înaintea preoților și judecătorilor care vor fi atunci în slujbă. 18Judecătorii să facă cercetări amănunțite. Dacă se va afla că martorul acela este un martor mincinos și că a făcut o mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, 19atunci să-i faceți cum avea el de gând să facă fratelui său. Să scoți astfel răul din mijlocul tău. 20În felul acesta, ceilalți vor auzi și se vor teme, și nu se va mai face o faptă așa de nelegiuită în mijlocul tău. 21Să n-ai nicio milă, ci să ceri viață pentru viață, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior.

PSALMUL 106

1Lăudați pe Domnul!

Lăudați pe Domnul, căci este bun,

căci îndurarea Lui ține în veci!

2Cine va putea spune isprăvile mărețe ale Domnului?

Cine va putea vesti toată lauda Lui?

3Ferice de cei ce păzesc Legea,

de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!

4Adu-Ți aminte de mine, Doamne, în bunăvoința Ta pentru poporul Tău!

Adu-Ți aminte de mine și dă-i ajutorul Tău,

5ca să văd fericirea aleșilor Tăi,

să mă bucur de bucuria poporului Tău

și să mă laud cu moștenirea Ta!

6Noi am păcătuit ca și părinții noștri,

am săvârșit nelegiuirea, am făcut rău.

7Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale,

nu și-au adus aminte de mulțimea îndurărilor Tale și au fost neascultători la mare, la Marea Roșie.

8Dar El i-a scăpat din pricina Numelui Lui,

ca să-Și arate puterea.

9A mustrat Marea Roșie, și ea s-a uscat;

și i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.

10I-a scăpat din mâna celui ce-i ura

și i-a izbăvit din mâna vrăjmașului.

11Apele au acoperit pe potrivnicii lor.

N-a rămas unul măcar din ei.

12Atunci, ei au crezut în cuvintele Lui și au cântat laudele Lui.

13Dar au uitat curând lucrările Lui

și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui,

14ci i-a apucat pofta în pustie

și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.

15El le-a dat ce cereau,

dar a trimis o molimă printre ei.

16În tabără au fost geloși pe Moise

și pe Aaron, sfântul Domnului.

17Atunci s-a deschis pământul și a înghițit pe Datan

și s-a închis deasupra cetei lui Abiram.

18Focul le-a aprins ceata

și flacăra a mistuit pe cei răi.

19Au făcut un vițel în Horeb.

S-au închinat înaintea unui chip turnat

20și au schimbat Slava lor

pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.

21Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor,

care făcuse lucruri mari în Egipt,

22minuni în țara lui Ham,

semne minunate la Marea Roșie.

23Și El a vorbit să-i nimicească,

dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui,

ca să-L abată de la mânia Lui și să-L oprească să-i nimicească.

24Ei au nesocotit țara desfătărilor;

n-au crezut în Cuvântul Domnului,

25ci au cârtit în corturile lor

și n-au ascultat de glasul Lui.

26Atunci, El a ridicat mâna și a jurat

că-i va face să cadă în pustie,

27că le va doborî sămânța printre neamuri

și-i va împrăștia în mijlocul țărilor.

28Ei s-au alipit de Baal-Peor

și au mâncat vite jertfite morților.

29Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor

și o urgie a izbucnit între ei.

30Dar Fineas s-a sculat și a făcut judecată

și, astfel, urgia s-a oprit.

31Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire

din neam în neam, pe vecie.

32Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba

și Moise a fost pedepsit din pricina lor.

33Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui,

și Moise a vorbit în chip ușuratic cu buzele.

34Ei n-au nimicit popoarele

pe care le poruncise Domnul să le nimicească,

35ci s-au amestecat cu neamurile

și au învățat faptele lor,

36au slujit idolilor lor,

care au fost o cursă pentru ei.

37Și-au jertfit fiii și fiicele la idoli,

38au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și fiicelor lor,

pe care i-au jertfit idolilor din Canaan,

și țara a fost spurcată astfel prin omoruri.

39S-au spurcat prin faptele lor,

s-au desfrânat prin faptele lor.

40Atunci, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său

și a urât moștenirea Lui.

41I-a dat în mâinile neamurilor,

cei ce îi urau au stăpânit peste ei,

42vrăjmașii lor i-au asuprit

și au fost smeriți sub puterea lor.

43El de mai multe ori i-a izbăvit,

dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor

și au ajuns nenorociți prin nelegiuirea lor.

44Dar El le-a văzut strâmtorarea

când le-a auzit strigătele.

45Și-a adus aminte de legământul Său

și a avut milă de ei după bunătatea Lui cea mare:

46a stârnit pentru ei mila

tuturor celor ce-i țineau prinși de război.

47Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,

și strânge-ne din mijlocul neamurilor,

ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt

și să ne fălim cu lauda Ta!

48Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel,

din veșnicie în veșnicie!

Și tot poporul să zică: „Amin!”

Lăudați pe Domnul!