top of page
Caută

13 Martie


Exod 25, Ioan 4


 

Exod 25

Porunci pentru facerea cortului

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește copiilor lui Israel să-Mi aducă un dar; să-l primiți pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă. 3Iată ce veți primi de la ei ca dar: aur, argint și aramă; 4materii vopsite în albastru, purpuriu, cârmâziu, pânză de in subțire și păr de capră; 5piei de berbec vopsite în roșu și piei de vițel de mare; lemn de salcâm; 6untdelemn pentru sfeșnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia mirositoare; 7pietre de onix și alte pietre pentru efod (umărar) și pieptar. 8Să-Mi facă un locaș sfânt, și Eu voi locui în mijlocul lor. 9Să faceți cortul și toate vasele lui după chipul pe care ți-l voi arăta.

Chivotul și capacul ispășirii

10Să facă un chivot de lemn de salcâm; lungimea lui să fie de doi coți și jumătate, lățimea, de un cot și jumătate și înălțimea, de un cot și jumătate. 11Să-l poleiești cu aur curat, să-l poleiești pe dinăuntru și pe dinafară și să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. 12Să torni pentru el patru verigi de aur și să le pui la cele patru colțuri ale lui: două verigi de o parte și două verigi de cealaltă parte. 13Să faci niște drugi de lemn de salcâm și să-i poleiești cu aur. 14Să vâri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca să slujească la ducerea chivotului; 15drugii vor rămâne în verigile chivotului și nu vor fi scoși din ele. 16Să pui în chivot mărturia pe care ți-o voi da. 17Să faci un capac al ispășirii din aur curat; lungimea lui să fie de doi coți și jumătate și lățimea lui, de un cot și jumătate. 18Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut la cele două capete ale capacului ispășirii; 19să faci un heruvim la un capăt și un heruvim la celălalt capăt; să faceți heruvimii aceștia ieșind din capacul ispășirii la cele două capete ale lui. 20Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispășirii, și cu fețele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă fața întoarsă spre capacul ispășirii. 21Să pui capacul ispășirii pe chivot și în chivot să pui mărturia pe care ți-o voi da. 22Acolo Mă voi întâlni cu tine; și de la înălțimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei, îți voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

Masa cu pâinile pentru punerea înainte

23Să faci o masă de lemn de salcâm; lungimea ei să fie de doi coți; lățimea, de un cot și înălțimea, de un cot și jumătate. 24S-o poleiești cu aur curat și să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. 25Să-i faci împrejur un pervaz de un lat de mână; peste el să pui un chenar de aur de jur împrejur. 26Să faci pentru masă patru verigi de aur și să pui verigile în cele patru colțuri, care vor fi la cele patru picioare ale ei. 27Verigile să fie lângă pervaz, și în ele se vor vârî drugii, ca să ducă masa. 28Drugii să-i faci din lemn de salcâm și să-i acoperi cu aur, și ei vor sluji la ducerea mesei. 29Să-i faci farfurii, cățui, potire și cești, ca să slujească la jertfele de băutură: să le faci de aur curat. 30Să pui pe masă pâinile pentru punerea înainte, ca să fie necurmat înaintea Mea.

Sfeșnicul

31Să faci un sfeșnic de aur curat; sfeșnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potirașele, gămălioarele și florile lui să fie dintr-o bucată. 32Din laturile lui să iasă șase brațe; trei brațe ale sfeșnicului dintr-o parte și trei brațe ale sfeșnicului din cealaltă parte. 33Pe un braț să fie trei potirașe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele și florile lor, și pe celălalt braț, trei potirașe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele și florile lor; tot așa să fie și cele șase brațe care ies din sfeșnic. 34Pe fusul sfeșnicului, să fie patru potirașe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele și florile lor. 35Să fie o gămălioară sub cele două brațe care ies din fusul sfeșnicului, o gămălioară sub alte două brațe și o gămălioară sub alte două brațe; tot așa să fie și sub cele șase brațe care ies din sfeșnic. 36Gămălioarele și brațele sfeșnicului să fie dintr-o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat. 37Să faci cele șapte candele, care vor fi puse deasupra, așa ca să lumineze în față. 38Mucările și cenușarele lui să fie de aur curat. 39Se va întrebuința un talant de aur curat pentru facerea sfeșnicului cu toate uneltele lui. 40Vezi să faci după chipul care ți s-a arătat pe munte.


Ioan 4

Samariteanca

1Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan. 2Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui. 3Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. 4Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, 5a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. 6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. 7A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. 8Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării. 9Femeia samariteancă I-a zis: „Cum? Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. 10Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” 11„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? 12Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” 13Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 14Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” 15„Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” 16„Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.” 17Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. 18Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” 19„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc. 20Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” 21„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ce nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. 24Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” 25„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” 26Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Trezirea din Samaria

27Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?” 28Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: 29„Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. 31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!” 32Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” 33Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” 34Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. 36Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. 37Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’ 38Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.” 39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” 40Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. 42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc

43După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. 44Căci El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa. 45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic. 46Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. 48Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” 49Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.” 50„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. 51Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. 52El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.” 53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui. 54Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.



0 comentarii

コメント


bottom of page