21 Ianuarie

Luca 4

1 Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie, 2 unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. În zilele acelea n-a mâncat nimic și, după ce au trecut ele, I s-a făcut foame. 3 Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine.” 4 Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’” 5 Diavolul L-a ridicat, I-a arătat într-o clipită toate împărățiile lumii 6 și I-a zis: „Îți voi da toate aceste puteri și slava lor; căci mi-au fost date mie și le dau cui vreau eu. 7 Dacă Te vei închina înaintea mea, toate îți vor fi ale Tale.” 8 Isus i-a răspuns: „Este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.’” 9 Diavolul L-a dus la Ierusalim, L-a pus pe streșina Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos; 10 căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să te păzească;’ 11 și: ‘Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră.’” 12 Isus i-a răspuns: „S-a spus: ‘Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.’” 13 După ce diavolul a sfârșit toate ispitele, s-a depărtat de la El până la o altă vreme. 14 Isus S-a întors în Galileea, cu puterea Duhului, și faima Lui s-a răspândit în tot ținutul din jur. 15 Învăța în sinagogile lor și era slăvit de toți. 16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă și S-a sculat să citească. 17 I s-a dat cartea prorocului Isaia. Și Isus a deschis cartea și a găsit locul unde era scris: 18 „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să aduc o veste bună celor săraci; M-a trimis să vestesc robilor de gând că vor fi sloboziți și orbilor că vor vedea, să dau drumul celor asupriți 19 și să vestesc anul de îndurare al Domnului.” 20 A închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului sinagogii și S-a așezat jos. Și în sinagogă toți ochii erau ațintiți spre El. 21 Atunci a început să le spună: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care ați auzit-o.” 22 Toți Îi dădeau mărturie și se mirau de cuvintele pline de har care ieșeau din gura Lui și ziceau: „Oare nu este acesta fiul lui Iosif?” 23 Isus le-a zis: „Fără îndoială că-Mi veți spune această pildă: ‘Doctore, vindecă-te pe tine însuți’; și-Mi veți zice: ‘Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.’” 24 Și a adăugat: „Adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit în patria sa. 25 Dar adevărul este că în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis trei ani și șase luni, așa că a fost foamete mare în toată țara, erau multe văduve în Israel; 26 și totuși Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, ci numai la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27 Și în zilele prorocului Elisei erau mulți leproși în Israel, și totuși niciunul din ei n-a fost curățit, ci numai Naaman, siriul.” 28 Toți cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. 29 S-au sculat, L-au scos afară din cetate și L-au dus până în vârful muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. 30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor și S-a dus. 31 S-a coborât la Capernaum, o cetate din Galileea, și-i învăța în Sabate. 32 Oamenii erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu putere. 33 În sinagogă era un om care avea un duh de drac necurat și a strigat cu glas tare: 34 „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Știu cine ești: ești Sfântul lui Dumnezeu!” 35 Isus l-a certat și i-a zis: „Taci și ieși din el!” Și dracul, după ce l-a aruncat la mijloc, a ieșit din el, fără să-i facă vreun rău. 36 Toți au rămas uimiți și vorbeau unii cu alții, zicând: „Ce cuvânt este acesta? Căci poruncește cu putere și cu stăpânire duhurilor necurate și ele ies!” 37 Și faima Lui s-a răspândit pretutindeni în ținutul acela. 38 Isus a ieșit din sinagogă și a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de o febră mare; și au vorbit lui Isus despre ea. 39 El S-a aplecat spre ea, a certat febra și febra a lăsat-o. Îndată s-a sculat și a început să le slujească. 40 La asfințitul soarelui, toți cei ce aveau bolnavi cu felurite boli i-au adus la El. El Și-a pus mâinile peste fiecare din ei și i-a vindecat. 41 Din mulți ieșeau și draci, care strigau și ziceau: „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!” Dar El îi certa și nu-i lăsa să vorbească, pentru că știau că El este Hristosul. 42 Când s-a făcut ziuă, Isus a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Norodul Îl căuta și a venit până la El; au vrut să-L oprească să nu plece de la ei. 43 Dar El le-a zis: „Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și în alte cetăți, căci pentru aceasta am fost trimis.” 44 Și propovăduia în sinagogile din Iudeea.

Deuteronomul 8

1 Să păziți și să împliniți toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiți, să vă înmulțiți și să intrați în stăpânirea țării pe care a jurat Domnul părinților voștri că v-o va da. 2 Adu-ți aminte de tot drumul pe care te-a dus Domnul, Dumnezeul tău, timp de patruzeci de ani prin pustie, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască inima și să vadă dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. 3 Te-a smerit și te-a lăsat să-ți fie foame, și ți-a dat mană de mâncat, pe care n-o cunoșteai nici tu, nici părinții tăi, ca să-ți arate că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului. 4 Hainele tale nu ți s-au învechit pe tine și piciorul tău nu s-a umflat, în acești patruzeci de ani. 5 Să știi dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te disciplinează cum disciplinează un om pe fiul său. 6 De aceea să păzești poruncile Domnului, Dumnezeului tău, să umbli în căile Lui și să te temi de El. 7 Căci Domnul, Dumnezeul tău, te duce într-o țară bună, o țară cu pâraie de apă, cu izvoare și cu lacuri care țâșnesc din văi și din munți; 8 o țară cu grâu, cu orz, cu viță de vie, cu smochini și cu rodii; o țară cu măslini care dau untdelemn și cu miere; 9 o țară în care vei mânca pâine fără să-ți lipsească nimic, o țară în care pietrele sunt de fier și din munții căreia vei scoate aramă. 10 Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru țara cea bună pe care ți-a dat-o. 11 Vezi să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care ți le dau azi. 12 Vezi să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case bune, 13 când turmele și cirezile tale se vor înmulți, când vei avea argint și aur din belșug și când toate lucrurile tale se vor înmulți. 14 Atunci să nu ți se umfle inima și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei, 15 care te-a călăuzit prin pustia aceasta mare și înfricoșătoare, unde sunt șerpi veninoși, scorpioni, pământ uscat și fără apă, și unde ți-a scos apă din stânca cea tare, 16 care ți-a dat în pustie mană, pe care n-o cunoșteau părinții tăi, ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți facă bine la urmă. 17 Să nu zici în inima ta: „Bogăția mea și puterea mâinii mele mi-au adus bogăția aceasta.” 18 Ci să-ți aduci aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îți dă putere să-ți faci avere, ca să întărească legământul Său pe care l-a jurat părinților tăi, cum se vede azi. 19 Dacă uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, dacă mergi după alți dumnezei, dacă le slujești și te închini lor, vă vestesc azi că veți pieri negreșit. 20 Ca neamurile pe care le nimicește Domnul dinaintea voastră, așa veți pieri și voi, pentru că n-ați ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului vostru.

Numeri 15

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când veți intra în țara pe care v-o dau ca să vă așezați locuințele în ea, 3 și veți aduce Domnului o jertfă mistuită prin foc: fie un ardere de tot, fie o jertfă împlinită pentru împlinirea unei juruințe sau ca dar de bunăvoie, fie la sărbătorile voastre, ca să faceți un miros plăcut Domnului, din boi sau din oi, 4 cel ce va aduce darul său Domnului să aducă și un dar de mâncare de o zecime de efă de floarea făinii frământată cu un sfert de hin de untdelemn. 5 La arderea de tot sau la jertfă, să adăugați la fiecare miel un sfert de hin de vin pentru jertfa de băutură. 6 La berbec să adăugați un dar de mâncare de două zecimi de efă de floarea făinii frământată cu o treime de hin de untdelemn; 7 și pentru jertfa de băutură să aduceți o treime de hin de vin, ca miros plăcut Domnului. 8 Când vei aduce un bou ca ardere de tot sau ca jertfă pentru împlinirea unei juruințe sau ca jertfă de pace Domnului, 9 să aduci împreună cu boul un dar de mâncare de trei zecimi de efă de floarea făinii frământată cu jumătate de hin de untdelemn; 10 și să aduci pentru jertfa de băutură jumătate de hin de vin, ca ardere de tot cu miros plăcut Domnului. 11 Așa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec sau pentru fiecare miel sau ied. 12 După numărul lor, așa să faceți pentru fiecare, după numărul lor. 13 Orice băștinaș să facă așa, când va aduce o ardere de tot cu miros plăcut Domnului. 14 Dacă un străin care locuiește la voi sau oricine va locui în mijlocul vostru în viitorul vostru, să aducă o ardere de tot cu miros plăcut Domnului; să facă întocmai cum faceți voi. 15 Să fie o singură lege pentru adunare, pentru voi și pentru străinul care locuiește la voi; aceasta să fie o lege veșnică pentru urmașii voștri: să fie aceeași lege pentru voi și pentru străin înaintea Domnului. 16 O singură lege și o singură rânduială să fie pentru voi și pentru străinul care locuiește la voi.’” 17 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 18 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când veți intra în țara în care vă duc Eu, 19 când veți mânca din pâinea țării, să ridicați o parte Domnului. 20 Să ridicați întâi pâinea coaptă din aluatul vostru; s-o ridicați ca un dar de mâncare; să o ridicați întocmai cum ridicați darul din lunca voastră. 21 Din aluatul vostru să dați Domnului o parte, ca dar ridicat, în toate neamurile voastre.’” 22 Dacă veți păcătui fără să știți și nu veți împlini toate aceste porunci pe care le-a dat Domnul lui Moise, 23 tot ce Domnul v-a poruncit prin Moise, de la ziua când Domnul a dat porunci și mai încolo, în toate neamurile voastre, 24 dacă s-a făcut ceva fără să se știe, toată adunarea să aducă un vițel tânăr ca ardere de tot, cu miros plăcut Domnului, cu darul lui de mâncare și cu jertfa lui de băutură, după rânduială, și un țap ca jertfă pentru ispășire. 25 Preotul să facă ispășire pentru toată adunarea copiilor lui Israel și li se va ierta, căci este o greșeală și ei și-au adus darul lor, o ardere de tot Domnului și jertfa lor pentru ispășire înaintea Domnului, pentru greșeala lor. 26 Toată adunarea copiilor lui Israel și străinul care locuiește în mijlocul lor vor fi iertați, căci greșeala a fost făcută de tot poporul. 27 Dacă un singur om păcătuiește fără să știe, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru ispășire. 28 Preotul să facă ispășire pentru omul care a păcătuit fără să știe, înaintea Domnului, și i se va ierta. 29 Să aveți aceeași lege pentru cel ce păcătuiește fără să știe, fie el dintre copiii lui Israel, fie străin care locuiește în mijlocul lor. 30 Dar omul care face ceva cu mâna ridicată, fie el băștinaș sau străin, hulește pe Domnul; omul acela să fie nimicit din mijlocul poporului său. 31 Pentru că a nesocotit cuvântul Domnului și a călcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit și vina lui să fie asupra lui. 32 Pe când erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului. 33 Cei ce l-au găsit strângând lemne l-au adus la Moise, la Aaron și la toată adunarea. 34 L-au ținut în închisoare, căci nu era hotărât ce trebuia să i se facă. 35 Domnul a zis lui Moise: „Omul acesta să moară; toată adunarea să-l ucidă cu pietre afară din tabără.” 36 Toată adunarea l-a scos afară din tabără și l-a ucis cu pietre, după porunca pe care o dăduse Domnul lui Moise. 37 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 38 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le să-și facă ciucuri la marginile hainelor lor, în toate neamurile lor, și să pună pe ciucuri un fir albastru. 39 Ciucurii aceștia să-i aveți, ca să vă uitați la ei și să vă aduceți aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniți și să nu urmați după inima voastră și după ochii voștri, după care vă lăsați târâți în curvie. 40 Ca să vă aduceți aminte și să împliniți toate poruncile Mele și să fiți sfinți pentru Dumnezeul vostru. 41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”

2 Împărați 5

1 Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său și mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni. Omul acesta era un viteaz, dar era lepros. 2 Din țara lui Israel se făcuseră incursiuni și aduseseră roabă pe o fetiță, care era în slujba nevestei lui Naaman. 3 Ea a zis stăpânei sale: „Ah! Dacă domnul meu s-ar duce la prorocul care este în Samaria! El l-ar scăpa îndată de lepra lui.” 4 Naaman a intrat la stăpânul său și i-a spus: „Așa și așa a vorbit fata din țara lui Israel.” 5 Împăratul Siriei a zis: „Du-te, du-te! Am să trimit o scrisoare împăratului lui Israel.” Și Naaman a plecat, luând cu el zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece haine de schimb. 6 A adus împăratului lui Israel scrisoarea aceasta: „De îndată ce va ajunge la tine scrisoarea aceasta, să știi că îți trimit pe robul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.” 7 Împăratul lui Israel, după ce a citit scrisoarea, și-a rupt hainele și a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să învie? Omul acesta îmi trimite un om ca să-l vindec de lepra lui! Ia seama și vezi că el caută prilej de ceartă cu mine.” 8 Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel își rupsese hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ți-ai rupt hainele? Să vină la mine și va ști că este un proroc în Israel.” 9 Naaman a venit cu caii și cu carul său și s-a oprit la ușa casei lui Elisei. 10 Elisei a trimis la el un sol să-i spună: „Du-te de te spală de șapte ori în Iordan și trupul tău va fi curat.” 11 Naaman s-a mâniat și a plecat, zicând: „Eu ziceam în sinea mea: ‘Are să iasă, să stea în picioare, să cheme Numele Domnului Dumnezeului său, să-și miște mâna peste locul bolnav și să vindece lepra!’ 12 Abana și Farpar, râurile Damascului, nu sunt oare mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam să mă scald în ele și să fiu curățit?” S-a întors și a plecat mânios. 13 Dar slugile lui s-au apropiat de el ca să-i vorbească și au zis: „Tată, dacă prorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu cât mai mult când ți-a zis doar: ‘Spală-te și vei fi curat’?” 14 Naaman s-a coborât și s-a afundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; și trupul i s-a făcut ca trupul unui copil și s-a curățit. 15 S-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată ceata sa; a intrat, a stat înaintea lui și a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu în tot pământul decât în Israel. Primește dar un dar de la robul tău.” 16 Dar Elisei a răspuns: „Viu este Domnul înaintea căruia stau, că nu voi primi nimic!” Naaman a stăruit de el să primească, dar el a refuzat. 17 Naaman a zis: „Dacă nu vrei să primești nimic, îngăduie totuși robului tău să i se dea pământ cât poate duce o pereche de catâri; căci robul tău nu va mai aduce ardere de tot și jertfă altor dumnezei decât Domnului. 18 Iată însă: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon ca să se închine acolo și se sprijină pe mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon; când mă închin în casa lui Rimon, Domnul să ierte robului tău acest lucru!” 19 Elisei i-a zis: „Du-te în pace!” Și Naaman a plecat de la el la o depărtare oarecare. 20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sinea lui: „Iată că stăpânul meu a cruțat pe acest siriian Naaman și n-a primit din mâna lui ce adusese; viu este Domnul că voi alerga după el și voi lua ceva de la el.” 21 Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, văzându-l că aleargă după el, a coborât repede din car ca să-i iasă înainte și a zis: „Este bine?” 22 Ghehazi a răspuns: „Este bine! Stăpânul meu mă trimite să-ți spun: ‘Iată că tocmai au venit la mine din muntele lui Efraim doi tineri dintre fiii prorocilor; dă-mi, te rog, pentru ei un talant de argint și două haine de schimb.’” 23 Naaman a zis: „Primește două talanți.” Și a stăruit de el; a legat doi talanți de argint în doi saci, cu două haine de schimb, și le-a dat la doi din slugile sale, care le-au purtat înaintea lui Ghehazi. 24 Când a ajuns la deal, a luat lucrurile din mâna lor, le-a pus în casă și a dat drumul oamenilor, care au plecat. 25 A intrat apoi și s-a înfățișat stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău n-a fost nicăieri.” 26 Dar Elisei i-a zis: „N-a mers inima mea cu tine când s-a întors omul acela din carul său ca să-ți iasă înainte? Este vremea să primești argint și să primești haine, măslini, vii, oi, boi, robi și roabe? 27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna.” Și a ieșit de la el plin de lepră, alb ca zăpada.