Iov 41 - 2 Corinteni 12

2 Corinteni 12

Vedeniile și țepușul lui Pavel

1E nevoie să mă laud, chiar dacă nu este de folos. Voi trece totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. 2Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu știu; dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit în al treilea cer. 3Știu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu știu, Dumnezeu știe – 4a fost răpit în Rai și a auzit cuvinte de nedescris, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună. 5Cu un astfel de om mă voi lăuda. Dar cu mine însumi nu mă voi lăuda, decât cu neputințele mele. 6Însă, dacă aș vrea să mă laud, nu voi fi un nesăbuit, căci voi spune adevărul. Dar mă abțin, pentru ca nimeni să nu mă considere mai presus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine, 7chiar având în vedere măreția acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un țepuș în carne, un mesager al lui Satan, ca să mă lovească și, astfel, să nu mă îngâmf. 8De trei ori I-am cerut Domnului să-l depărteze de la mine. 9Dar El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în neputință“. Așadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu neputințele mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine. 10De aceea eu sunt mulțumit în neputințe, în insulte, în nevoi, în persecuții și dificultăți, de dragul lui Cristos, deoarece când sunt neputincios, atunci sunt puternic.

Grija lui Pavel pentru corinteni

11Am ajuns nesăbuit; voi m-ați obligat! Eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, căci, chiar dacă sunt nimic, totuși, nu le sunt deloc inferior acestor „apostoli foarte distinși“. 12Într-adevăr, semnele unui apostol au fost înfăptuite între voi cu toată răbdarea, prin semne, minuni și lucrări puternice. 13Căci care este lucrul în care ați fost tratați mai prejos decât celelalte biserici, în afară de faptul că eu însumi nu v-am fost povară? Iertați-mi nedreptatea aceasta!

14Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară. Și nu voi fi o povară, pentru că nu lucrurile voastre le vreau, ci pe voi. Nu copiii ar trebui să adune pentru părinți, ci părinții pentru copii. 15Și eu, voi cheltui bucuros tot ce am și mă voi cheltui pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit mai puțin? 16Fie și-așa! Nu v-am împovărat. Dar, fiind isteț, v-am prins prin viclenie, așa cum mă acuză ei. 17Am profitat eu de voi prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? 18L-am rugat pe Titus să meargă și l-am trimis pe fratele cu el. A profitat Titus de voi? N-am umblat noi în același duh? N-am călcat noi pe aceleași urme?

19Vi se pare că, în tot acest timp, ne-am apărat pe noi înșine înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu, în Cristos, și toate lucrurile, preaiubiților, sunt pentru consolidarea voastră. 20Fiindcă mă tem ca nu cumva, atunci când vin, să vă găsesc așa cum n-aș vrea și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem ca nu cumva să găsesc ceartă, invidie, furii, ambiții egoiste, calomnii, bârfe, îngâmfări, tulburări. 21Mă tem ca nu cumva, atunci când vin din nou, Dumnezeul meu să mă smerească înaintea voastră și să trebuiască astfel să-i jelesc pe mulți care au păcătuit în trecut și nu s-au pocăit de necurăția, imoralitatea și depravarea în care au trăit.

Iov 41

1Poți tu prinde leviatanul cu undița,

sau îi poți lega limba cu o funie?

2Poți să-i treci o funie prin nări

sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

3Îți va face el multe cereri,

îți va vorbi el cu glas dulce?

4Va încheia el un legământ cu tine,

ca să-l iei ca sclav pe vecie?

5Te vei juca tu cu el precum cu o pasăre,

sau îi vei pune lesă ca să-l ai pentru fetele tale?

6Fac comercianții negoț cu el?

Este împărțit el între negustori?

7Îi vei acoperi pielea cu harpoane

sau capul cu lănci de pescuit?

8Pune mâna pe el, dacă poți,

și apoi adu-ți aminte de lupta aceasta! Să n-o mai repeți!

9Dar iată că speranța ta s-a dovedit înșelătoare.

La vederea înfățișării lui, cazi la pământ.

10Nimeni nu are curajul să-l întărâte.

Deci, cine este acela care poate sta înaintea Mea?

11Cine mi-a dat mai întâi ceva,

ca Eu să fiu nevoit să-i dau înapoi?

Tot ce este sub ceruri Îmi aparține.

12Nu voi înceta să vorbesc despre părțile trupului lui,

despre puterea lui cea mare și despre forma lui minunată.

13Cine-i poate scoate veșmântul?

Cine poate pătrunde prin armura fălcilor lui?

14Cine ar îndrăzni să deschidă poarta gurii sale?

Dinții ce o înconjoară sunt de groază.

15Spatele lui este făcut din șiruri de scuturi,

legate strâns împreună;

16fiecare este atât de apropiat de celălalt,

încât nici aerul nu poate trece printre ele.

17Sunt unite unele cu altele,

se țin împreună și nu pot fi despărțite.

18Strănuturile lui fac să strălucească lumina,

ochii lui sunt ca pleoapele zorilor.

19Din gura lui ies torțe aprinse;

ea împrăștie scântei de foc.

20Din nările lui iese fum,

ca dintr-un vas care scoate aburi și ca dintr-o papură care fumegă.

21Suflarea lui aprinde cărbunii

și din gura lui iese o flacără.

22În forța gâtului îi stă puterea,

și înaintea lui sare groaza.

23Straturile cărnii sale se țin împreună,

sunt ca turnate pe el, de neclintit.

24Inima îi este tare ca piatra,

tare ca piatra de moară de dedesubt.

25Când se ridică el, cei puternici tremură;

groaza lui îi pune pe fugă.

26Deși sabia îl atinge, nu îi face nimic,

la fel nici sulița, săgeata sau lancea.

27Pentru el, fierul este ca paiul

și bronzul ca lemnul putred.

28Săgeata nu-l pune pe fugă,

pietrele aruncate cu praștia sunt ca pleava,

29buzduganul este pentru el ca un pai;

râde la șuieratul suliței.

30Dedesubtul lui arată ca un strat de cioburi de lut ascuțite;

lasă în noroi o urmă ca o grapă trasă.

31Face adâncul să fiarbă ca un cazan;

agită marea ca pe un vas de ulei.

32Lasă o urmă luminoasă după el,

de parcă adâncul ar avea plete albe.

33Nu este nimic pe pământ asemenea lui;

este creat în așa fel încât nu se teme de nimic.

34Se uită de sus la tot ce este înălțat;

este împărat peste toți fiii mândriei“.