top of page
Caută

14 Ianuarie


Neemia 4, Fapte 14


 

Neemia 4

Reacții dușmănoase

1Când a auzit Sanbalat că reconstruim zidul, s-a mâniat și s-a supărat foarte tare.

I-a batjocorit pe iudei 2și a zis înaintea fraților săi și a armatei Samariei:

‒ Ce fac amărâții aceștia de iudei? Vor reface ei zidul? Vor aduce ei jertfe? Vor termina ei într-o zi? Vor da ei viață unor pietre acoperite de grămezi de moloz și arse de foc?

3Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis:

‒ Și chiar dacă zidesc, până și o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!

4„Ascultă-ne, Dumnezeul nostru, căci suntem disprețuiți. Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor și dă-i pradă unei țări în care să fie captivi. 5Nu le acoperi nelegiuirea și nu le șterge păcatele dinaintea Ta, căci i-au jignit pe cei ce zidesc“. 6Am continuat să reconstruim zidul și l-am ridicat până la jumătate din înălțimea lui, iar poporul lucra cu inimă.

7Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și așdodiții au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează și că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare. 8S-au aliat cu toții ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului și să-i facă stricăciuni. 9Ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus o strajă ca să ne apere de ei zi și noapte. 10Însă cei din Iuda ziceau: „Puterea cărăușilor slăbește, iar molozul este mult. Nu vom putea să reconstruim zidul!“.

11Totodată dușmanii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea nimic, până când vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom ucide și vom face astfel să înceteze lucrarea!“. 12Iudeii care locuiau în preajma lor au venit de zece ori și ne-au înștiințat despre toate locurile prin care aceștia urmau să vină împotriva noastră. 13Prin urmare, am așezat oameni de-a lungul părților mai joase ale locului din spatele zidului, în locurile libere. Am așezat poporul pe clanuri, alături de săbiile, sulițele și arcurile lor. 14După ce m-am uitat, m-am ridicat și le-am zis nobililor, dregătorilor și celorlalți din popor: „Nu vă temeți de ei! Aduceți-vă aminte de Stăpânul, Cel Care este mare și de temut, și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fetele voastre, pentru soțiile voastre și pentru casele voastre“.

15Când dușmanii noștri au auzit că am fost înștiințați, Dumnezeu le-a zădărnicit planurile, astfel încât ne-am putut întoarce cu toții la zid, fiecare la lucrarea lui. 16Din ziua aceea, jumătate din slujitorii mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmați cu sulițe, cu scuturi, cu arcuri și cu armuri. Conducătorii se așezaseră înapoia întregului popor al lui Iuda, 17care reconstruia zidul. Cei ce duceau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau arma. 18Fiecare lucrător își avea sabia prinsă la curea în timp ce construia. Cel ce suna din trâmbiță stătea lângă mine. 19Le-am zis nobililor, dregătorilor și celorlalți din popor: „Lucrarea este mare și întinsă, iar noi suntem împrăștiați pe zid, departe unii de ceilalți. 20În locul în care veți auzi sunetul trâmbiței, acolo să vă alăturați nouă. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!“.

21Am continuat să facem lucrarea cu jumătate dintre ei înarmați cu sulițe, de la ivirea zorilor până la apariția stelelor. 22Tot în perioada aceea am mai zis poporului: „Fiecare om să înnopteze în Ierusalim împreună cu slujitorul lui, ca să ne slujească drept strajă noaptea, iar ziua să poată lucra!“. 23Și nu ne-am mai dezbrăcat de haine, nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei și nici bărbații care stăteau de strajă înapoia mea. Iar când mergeau să se spele, fiecare avea arma la el.


Faptele Apostolilor 14

În Iconia

1În Iconia, ei au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel încât o mare mulțime de iudei și de greci au crezut. 2Însă iudeii care au refuzat să creadă, i-au instigat împotriva fraților pe neevrei și le-au înveninat sufletele. 3Totuși, Pavel și Barnabas au mai rămas acolo destul de mult timp, vorbind cu îndrăzneală despre Domnul, Care mărturisea despre Cuvântul harului Său, lăsând să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4Mulțimea din cetate s-a împărțit: unii erau cu iudeii, iar alții erau cu apostolii. 5Neevreii și iudeii, alături de conducătorii lor, s-au înțeles să-i chinuie și să-i omoare cu pietre. 6Dându-și seama de lucrul acesta, Pavel și Barnabas au fugit în cetățile Licaoniei, Listra și Derbe, și în vecinătatea acestora. 7Ei au vestit Evanghelia și acolo.

În Listra și Derbe

8În Listra ședea un om neputincios, care nu umblase niciodată, fiind olog încă din pântecul mamei lui. 9El îl asculta pe Pavel în timp ce vorbea. Pavel s-a uitat drept la el și, văzând că are credință ca să fie vindecat, 10i-a zis cu glas tare: „Ridică-te și stai drept în picioare!“. El a sărit în picioare și a început să umble. 11Când au văzut mulțimile ce a făcut Pavel, și-au ridicat glasul, zicând în limba licaoniană: „Zeii au coborât la noi în chip de oameni!“. 12Pe Barnabas îl numeau „Zeus“, iar pe Pavel, „Hermes“, pentru că el era cel ce vorbea mulțimilor. 13Preotul lui Zeus, al cărui templu era în fața cetății, a adus boi și ghirlande de flori la porți și, împreună cu mulțimile, voia să le aducă jertfă. 14Când au auzit aceasta, apostolii Barnabas și Pavel și-au sfâșiat hainele și s-au repezit afară, în mijlocul mulțimii, strigând: 15„Oamenilor, de ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni obișnuiți, ca și voi! Noi vă vestim Evanghelia ca să vă întoarceți de la aceste lucruri nefolositoare la Dumnezeul cel Viu, Care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele. 16În generațiile trecute, El a lăsat toate națiunile să umble pe propriile lor căi, 17cu toate că nu S-a lăsat fără mărturie în a face bine, dându-vă ploi din cer și anotimpuri roditoare, săturându-vă de hrană și umplându-vă inimile de bucurie“. 18Chiar și cu aceste cuvinte, cu greu au reușit să împiedice mulțimile să le aducă jertfă.

19Niște iudei din Antiohia și din Iconia au venit și au convins mulțimile să li se alăture. Ei au aruncat cu pietre în Pavel și apoi l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20Însă, când ucenicii s-au strâns în jurul lui, Pavel s-a ridicat și a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnabas.

Întoarcerea în Antiohia Siriei

21După ce au vestit Evanghelia și în cetatea aceea și au făcut destul de mulți ucenici, s-au întors în Listra, în Iconia și în Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să rămână în credință și spunând că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23Au desemnat prezbiteri în fiecare biserică și, cu rugăciune și post, i-au încredințat Domnului, în Care crezuseră. 24Apoi au trecut prin Pisidia și au venit în Pamfilia. 25Au predicat Cuvântul în Perga, s-au dus în Atalia, 26iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră. 27Când au ajuns, au adunat biserica și le-au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei și cum deschisese El neevreilor ușa credinței. 28Și au rămas mult timp acolo, cu ucenicii.

0 comentarii
14 Februarie

14 Februarie

13 Februarie

13 Februarie

12 Februarie

12 Februarie

Comments


bottom of page