14 Mai

Numeri 24, Psalm 66-67

NUMERI 24

1Balaam a văzut că Domnul găsește cu cale să binecuvânteze pe Israel și n-a mai alergat ca în celelalte rânduri la descântece, ci și-a întors fața spre pustie. 2Balaam a ridicat ochii și a văzut pe Israel tăbărât în corturi, după semințiile lui. Atunci, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.

3Balaam și-a rostit prorocia și a zis:

„Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor,

Omul cu ochii deschiși,

4Cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,

Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,

Cel ce cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:

5‘Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove!

Locuințele tale, Israele!

6Ele se întind ca niște văi,

Ca niște grădini lângă un râu,

Ca niște copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul,

Ca niște cedri pe lângă ape.

7Apa curge din gălețile lui

Și sămânța lui este udată de ape mari.

Împăratul lui se înalță mai presus de Agag

Și împărăția lui ajunge puternică.

8Dumnezeu l-a scos din Egipt,

Tăria Lui este ca a bivolului pentru el.

El nimicește neamurile care se ridică împotriva lui,

Le sfărâmă oasele și le prăpădește cu săgețile lui.

9Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu,

Ca o leoaică.

Cine-l va scula?

Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta,

Și blestemat să fie oricine te va blestema!’”

10Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam, a bătut din mâini și a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmașii, și iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!

11Fugi acum și du-te acasă! Spusesem că-ți voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat s-o primești.” 12Balaam a răspuns lui Balac: „Eh! N-am spus eu oare solilor pe care mi i-ai trimis 13că, dacă mi-ar da Balac chiar și casa lui plină cu argint și cu aur, tot n-aș putea să fac de la mine însumi nici bine, nici rău împotriva poruncii Domnului, ci voi spune întocmai ce va zice Domnul? 14Și acum, iată că mă duc la poporul meu. Vino, și-ți voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremurile care vor urma.”

Steaua din Iacov

15Balaam și-a rostit prorocia și a zis:

„Așa zice Balaam, fiul lui Beor,

Așa zice omul care are ochii deschiși,

16Așa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,

Cel ce cunoaște planurile Celui Preaînalt,

Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic,

Cel ce cade cu fața la pământ și ai cărui ochi sunt deschiși:

17‘Îl văd, dar nu acum,

Îl privesc, dar nu de aproape.

O stea răsare din Iacov,

Un toiag de cârmuire se ridică din Israel.

El străpunge laturile Moabului

Și prăpădește pe toți copiii lui Set.

18Se face stăpân pe Edom,

Se face stăpân pe Seir, vrăjmașii lui.

Israel face fapte mari.

19Cel ce se naște din Iacov domnește ca stăpânitor

Și pierde pe cei ce scapă din cetăți.’”

20Balaam a văzut pe Amalec și a rostit următoarea prorocie:

„Amalec este cel dintâi dintre neamuri,

Dar într-o zi va fi nimicit.”

21Balaam a văzut pe cheniți și a rostit următoarea prorocie:

„Locuința ta este tare de tot

Și cuibul tău este pus pe stâncă.

22Dar Cain va fi pustiit,

Până ce te va lua prins Asur.”

23Balaam a rostit următoarea prorocie:

„Vai! Cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?

24Dar niște corăbii vor veni din Chitim,

Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber

Și la urmă vor fi nimicite și ele.”

25Balaam s-a sculat, a plecat și s-a întors acasă. Balac a plecat și el acasă.

PSALMUL 66

Către mai-marele cântăreților.

O cântare. Un psalm

1Înălțați lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toți locuitorii pământului!

2Cântați slavă Numelui Său,

măriți slava Lui prin laudele voastre!

3Ziceți lui Dumnezeu: „Cât de înfricoșate sunt lucrările Tale!

Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmașii Tăi Te lingușesc.

4Tot pământul se închină înaintea Ta

și cântă în cinstea Ta,

cântă Numele Tău.”(Oprire)

5Veniți și priviți lucrările lui Dumnezeu!

Ce înfricoșat este El când lucrează asupra fiilor oamenilor!

6El a prefăcut marea în pământ uscat

și râul a fost trecut cu piciorul:

atunci ne-am bucurat în El.

7El stăpânește pe vecie prin puterea Lui.

Ochii Lui urmăresc pe neamuri,

ca cei răzvrătiți să nu se mai scoale împotriva Lui!(Oprire)

8Binecuvântați, popoare, pe Dumnezeul nostru!

Faceți să răsune lauda Lui!

9El ne-a păstrat sufletul cu viață

și n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.

10Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule,

ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

11Ne-ai adus în laț

și ne-ai pus o grea povară pe coapse.

12Ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre,

am trecut prin foc și prin apă,

dar Tu ne-ai scos și ne-ai dat belșug.

13De aceea, voi merge în Casa Ta cu arderi-de-tot,

îmi voi împlini juruințele făcute Ție,

14juruințe care mi-au ieșit de pe buze,

pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare.

15Îți voi aduce oi grase ca ardere-de-tot,

cu grăsimea berbecilor,

voi jertfi oi împreună cu țapi.(Oprire)

16Veniți de ascultați, toți cei ce vă temeți de Dumnezeu,

și voi istorisi ce a făcut El sufletului meu!

17Am strigat către El cu gura mea,

și îndată lauda a fost pe limba mea.

18Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea,

nu m-ar fi ascultat Domnul.

19Dar Dumnezeu m-a ascultat,

a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

20Binecuvântat să fie Dumnezeu,

care nu mi-a lepădat rugăciunea

și nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui!

PSALMUL 67

Către mai-marele cântăreților.

De cântat pe instrumente cu coarde.

Un psalm. O cântare

1Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze,

să facă să lumineze peste noi Fața Lui,(Oprire)

2ca să se cunoască pe pământ calea Ta

și printre toate neamurile mântuirea Ta!

3Te laudă popoarele, Dumnezeule,

toate popoarele Te laudă.

4Se bucură neamurile și se veselesc,

căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire

și povățuiești neamurile pe pământ.(Oprire)

5Te laudă popoarele, Dumnezeule,

toate popoarele Te laudă.

6Pământul își dă roadele.

Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvântează,

7Dumnezeu ne binecuvântează

și toate marginile pământului se tem de El.