14 Octombrie
- betaniaoradea
- 14 oct.
- 5 min de citit
Ezechiel 47, Psalmi 103,104
.
📖 Ezechiel 47 – Râul care iese din Templu
M-a adus înapoi la uşa casei; şi iată că ieşea apă de sub pragul casei, dinspre răsărit, căci faţa casei era spre răsărit. Apa se cobora de sub partea dreaptă a casei, dinspre partea de miazăzi a altarului.
M-a scos pe poarta de miazănoapte şi m-a făcut să ocolesc pe dinafară până la poarta din afară, care este îndreptată spre răsărit; şi iată că apa curgea din partea dreaptă.
Când a ieşit omul acela spre răsărit, avea în mână o măsură de sfoară, a măsurat o mie de coţi şi m-a făcut să trec prin apă: apa îmi ajungea până la glezne.
A mai măsurat o mie şi m-a făcut să trec prin apă, şi apa îmi ajungea până la genunchi. A mai măsurat o mie şi m-a făcut să trec prin ea, şi apa îmi ajungea până la mijloc.
A mai măsurat o mie şi era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apele erau atât de adânci încât trebuia să înoti; un râu care nu se putea trece.
El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Apoi m-a luat şi m-a adus înapoi pe malul râului.
Când m-am întors, iată că pe malul râului erau o mulţime de copaci, de amândouă părţile.
El mi-a zis: „Apa aceasta curge spre ţinutul de răsărit, se coboară în câmpie şi se varsă în mare; şi când se va vărsa în mare, apele mării se vor vindeca.
Orice făptură vie care se mişcă va trăi pretutindeni pe unde va curge râul şi va fi o mare mulţime de peşti; căci oriunde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi tot ce va ajunge acolo va trăi.
Pescarii vor sta pe malurile lui; de la En-Ghedi până la En-Eglaim se vor întinde mrejele; peştii vor fi de multe feluri, ca peştii din Marea cea Mare, şi foarte mulţi.
Însă bălţile şi mlaştinile lui nu se vor vindeca, ci vor fi lăsate pradă sării.
Dar lângă râu, pe malurile lui, de amândouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori; frunza lor nu se va vesteji, şi roadele lor nu se vor sfârşi; în fiecare lună vor aduce roade noi, pentru că apele lui ies din Sfântul Locaş; şi roadele lor vor sluji ca hrană, iar frunzele lor ca leac.”
(Urmează descrierea hotarelor Ţării lui Israel şi împărţirea între seminţii – v. 13-23)→ Dacă dorești, pot include și partea despre hotare.
📖 Psalmul 103 – Binecuvântează, suflete, pe Domnul
Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Toată fiinţa mea să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale;
El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare;
El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
El Şi-a arătat căile Sale lui Moise, şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate.
El nu Se ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie.
Nu ne face după păcatele noastre, nici nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.
Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
Căci El ştie din ce suntem făcuţi, Îşi aduce aminte că suntem ţărână.
Omul! Zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.
Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.
Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El, şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,
pentru cei ce păzesc legământul Lui şi-şi aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.
Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot.
Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi poruncile Lui, ascultând de glasul cuvântului Lui!
Binecuvântaţi pe Domnul, toate oştirile Lui, robii Lui, care faceţi voia Lui!
Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează, suflete, pe Domnul!
📖 Psalmul 104 – Mărirea lui Dumnezeu în creaţie
Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie.
Te înveleşti cu lumina ca şi cu o haină, întinzi cerurile ca un cort.
Tu aşezi pe ape odăile Tale de sus, faci din nori carul Tău, umbli pe aripile vântului.
Din vânturi îţi faci soli şi din flăcări de foc slujitori.
Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.
Tu l-ai acoperit cu adâncul ca şi cu o haină; apele stăteau deasupra munţilor.
Dar la mustrarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi.
Le-ai pus o margine pe care să n-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
Tu faci să ţâşnească izvoare în văi, şi ele curg printre munţi.
Adăpă toate fiarele câmpului; măgarii sălbatici îşi potolesc setea.
Pe lângă ele se aşază păsările cerului şi scot glas printre ramuri.
Din odăile Tale de sus uzi munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
Tu faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
vin, care înveseleşte inima omului; untdelemn, care-i face faţa să strălucească; şi pâine, care întăreşte inima omului.
Se satură şi copacii Domnului, cedrii Libanului pe care i-a sădit El.
Acolo îşi fac păsările cuiburi; casa cocostârcului este în chiparoşi;
munţii cei înalţi sunt pentru caprele sălbatice, stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
Tu ai făcut luna ca să arate vremurile; soarele îşi ştie apusul.
Tu aduci întunericul, şi se face noapte, atunci toate fiarele pădurii se pun în mişcare.
Puii de lei mugesc după pradă şi cer de la Dumnezeu hrana lor.
Când răsare soarele, ele se întorc şi se culcă în vizuinile lor.
Omul iese la lucrul său şi la munca lui până seara.
Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale.
Iată marea cea întinsă şi largă, unde mişună fără număr tăriile mici şi mari.
Acolo umblă corăbiile, acolo este leviatanul, pe care l-ai făcut ca să se joace în ea.
Toate aceste făpturi Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
Le-o dai Tu, ele o primesc; îţi deschizi Tu mâna, se satură de bunătăţi.
Îţi ascunzi Tu faţa, ele se tulbură; le iei Tu suflarea, pier, şi se întorc în ţărână.
Îţi trimiţi Tu Duhul, ele sunt zidite, şi înnoieşti astfel faţa pământului.
Fie slava Domnului în veci! Domnul să Se bucure de lucrările Lui!
El priveşte pământul, şi acesta se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
Fie plăcute Lui cuvintele mele! Eu mă voi bucura în Domnul.
Păcătoşii să piară de pe pământ, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Aleluia!
Comentarii