15 August

1 Samuel 7 - 8, Romani 6

1 Samuel 7

Chivotul la Chiriat-Iearim

1Locuitorii din Chiriat-Iearim au venit și au suit chivotul Domnului; l-au dus în casa lui Abinadab, pe deal, și au sfințit pe fiul său Eleazar ca să păzească chivotul Domnului. 2Trecuse destulă vreme din ziua când fusese pus chivotul în Chiriat-Iearim. Trecuseră douăzeci de ani. Atunci, toată casa lui Israel a plâns după Domnul. 3Samuel a zis întregii case a lui Israel: „Dacă din toată inima voastră vă întoarceți la Domnul, scoateți din mijlocul vostru dumnezeii străini și astarteele, îndreptați-vă inima spre Domnul și slujiți-I numai Lui, și El vă va izbăvi din mâna filistenilor.” 4Și copiii lui Israel au scos din mijlocul lor baalii și astarteele și au slujit numai Domnului. 5Samuel a zis: „Strângeți pe tot Israelul la Mițpa, și eu mă voi ruga Domnului pentru voi.” 6Și s-au strâns la Mițpa. Au scos apă și au vărsat-o înaintea Domnului și au postit în ziua aceea, zicând: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Samuel judeca pe copiii lui Israel la Mițpa.

Israel se căiește

7Filistenii au aflat că fiii lui Israel se adunaseră la Mițpa, și domnitorii filistenilor s-au suit împotriva lui Israel. La vestea aceasta, copiii lui Israel s-au temut de filisteni 8și au zis lui Samuel: „Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne scape din mâna filistenilor.” 9Samuel a luat un miel sugar și l-a adus întreg ca ardere-de-tot Domnului. A strigat către Domnul pentru Israel, și Domnul l-a ascultat. 10Pe când aducea Samuel arderea-de-tot, filistenii s-au apropiat ca să bată pe Israel. Domnul a tunat în ziua aceea cu mare vuiet împotriva filistenilor și i-a pus pe fugă. Au fost bătuți dinaintea lui Israel. 11Bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa, au urmărit pe filisteni și i-au bătut până sub Bet-Car. 12Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Mițpa și Șen și i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.” 13Astfel au fost smeriți filistenii și n-au mai venit pe ținutul lui Israel. Mâna Domnului a fost împotriva filistenilor în tot timpul vieții lui Samuel. 14Cetățile pe care le luaseră filistenii de la Israel s-au întors la Israel, de la Ecron până la Gat, cu ținutul lor; Israel le-a smuls din mâna filistenilor. Și a fost pace între Israel și amoriți.

Samuel judecător

15Samuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieții lui. 16El se ducea în fiecare an de făcea înconjurul Betelului, Ghilgalului și Mițpei și judeca pe Israel în toate locurile acestea. 17Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui, și acolo judeca pe Israel. Și a zidit acolo un altar Domnului.

1 Samuel 8

Israeliții cer un împărat

1Când a îmbătrânit, Samuel a pus pe fiii săi judecători peste Israel. 2Fiul său întâi născut se numea Ioel și al doilea, Abia; ei erau judecători la Beer-Șeba. 3Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui, ci se dădeau la lăcomie, luau mită și călcau dreptatea. 4Toți bătrânii lui Israel s-au strâns și au venit la Samuel, la Rama. 5Ei au zis: „Iată că tu ești bătrân și copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.” 6Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Și Samuel s-a rugat Domnului. 7Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ți va spune, căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei. 8Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit și au slujit altor dumnezei. 9Ascultă-le glasul deci, dar înștiințează-i și fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.” 10Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat. 11El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El va lua pe fiii voștri, îi va pune la carele sale și între călăreții lui, ca să alerge înaintea carului lui; 12îi va pune căpetenii peste o mie și căpetenii peste cincizeci și-i va întrebuința la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război și a uneltelor carelor lui. 13Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mâncare și pâine. 14Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre și din măslinii voștri și o va da slujitorilor lui. 15Va lua zeciuială din rodul semințelor și viilor voastre și o va da famenilor și slujitorilor lui. 16Va lua pe robii și roabele voastre, cei mai buni boi și măgari ai voștri și-i va întrebuința la lucrările lui. 17Va lua zeciuială din oile voastre și voi înșivă veți fi slugile lui. 18Și atunci veți striga împotriva împăratului vostru pe care-l veți alege, dar Domnul nu vă va asculta.” 19Poporul n-a vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu, au zis ei, ci să fie un împărat peste noi, 20ca să fim și noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră și ne va cârmui în războaiele noastre.” 21Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le-a spus în auzul Domnului. 22Și Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă-le glasul și pune un împărat peste ei.” Și Samuel a zis bărbaților lui Israel: „Duceți-vă fiecare în cetatea lui.”

Romani 6

Harul ne izbăvește de stăpânirea păcatului

1Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? 2Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos am fost botezați în moartea Lui? 4Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă. 5În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, 7căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. 8Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El, 9întrucât știm că Hristosul înviat din morți nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. 10Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. 11Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 12Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui. 13Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu, ca vii, din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii. 14Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.

Harul nu îndreptățește păcatul

15Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 16Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 17Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii pe care ați primit-o. 18Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii. 19Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră! 20Căci, atunci când erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire. 21Și ce roade aduceați atunci? Roade de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea. 22Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică. 23Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.