15 Ianuarie 2024

GENEZA 16 - MATEI 15

GENEZA 16

Sarai și Agar

1Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă, numită Agar. 2Și Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai. 3Atunci, Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe egipteanca Agar, roaba ei, și a dat-o de nevastă bărbatului său, Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în țara Canaan. 4El a intrat la Agar, și ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreț pe stăpână-sa. 5Și Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însămi ți-am dat în brațe pe roaba mea, și ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreț. Să judece Domnul între mine și tine!” 6Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ți place!” Atunci, Sarai s-a purtat rău cu ea, și Agar a fugit de ea.

Fuga Agarei. Nașterea lui Ismael

7Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie, și anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Șur. 8El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii și unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea Sarai.” 9Îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpână-ta și supune-te sub mâna ei.” 10Îngerul Domnului i-a zis: „Îți voi înmulți foarte mult sămânța și ea va fi atât de multă la număr, că nu va putea fi numărată.” 11Îngerul Domnului i-a zis: „Iată, acum ești însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ismael, căci Domnul a auzit mâhnirea ta. 12El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui și va locui în fața tuturor fraților lui.” 13Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!” 14De aceea, fântâna aceea s-a numit „Fântâna Celui Viu care mă vede”; ea este între Cades și Bared. 15Agar a născut lui Avram un fiu și Avram a pus fiului pe care i l-a născut Agar numele Ismael. 16Avram era de optzeci și șase de ani când i-a născut Agar pe Ismael.

MATEI 15

Fariseii și datina bătrânilor

1Atunci, niște farisei și niște cărturari din Ierusalim au venit la Isus și I-au zis: 2„Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă.” 3Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? 4Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreșit cu moartea.’ 5Dar voi ziceți: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu» 6nu mai este ținut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Și ați desființat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre. 7Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: 8‘Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 9Degeaba Mă cinstesc ei învățând ca învățături niște porunci omenești.’”

Lucrurile care spurcă pe om

10Isus a chemat mulțimea la Sine și a zis: „Ascultați și înțelegeți: 11Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” 12Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat și I-au zis: „Știi că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” 13Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Deslușește-ne pilda aceasta.” 16Isus a zis: „Și voi tot fără pricepere sunteți? 17Nu înțelegeți că orice intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară, în hazna? 18Dar ce iese din gură vine din inimă, și aceea spurcă pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele. 20Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Femeia cananeancă

21Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 22Și iată că o femeie cananeancă a venit din ținuturile acelea și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” 23El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și ucenicii Lui s-au apropiat și L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.” 24Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!” 26Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței!” 27„Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” 28Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credința ta! Facă-ți-se cum voiești.” Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

A doua înmulțire a pâinilor

29Isus a plecat din locurile acelea și a venit lângă Marea Galileii. S-a suit pe munte și a șezut jos acolo. 30Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui și El i-a tămăduit; 31așa că noroadele se mirau când au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșesc, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lângă Mine și n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.” 33Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?” 34„Câte pâini aveți?”, i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei, „și puțini peștișori.” 35Atunci, Isus a poruncit norodului să șadă pe pământ. 36A luat cele șapte pâini și peștișorii și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului. 37Au mâncat toți și s-au săturat; și s-au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. 39În urmă, Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie și a trecut în ținutul Magdalei.