Deutoronom 21, Psalm 108-109
DEUTERONOMUL 21
Omorurile ai căror făptuitori sunt necunoscuți
1Dacă, în țara pe care ți-o dă în stăpânire Domnul Dumnezeul tău, se găsește întins în mijlocul unui câmp un om ucis, fără să se știe cine l-a lovit, 2bătrânii și judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort până în cetățile de primprejur. 3Când se va hotărî cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrânii din cetatea aceea să ia o vițea care să nu fi fost pusă la muncă și care să nu fi tras la jug. 4Să ducă vițeaua aceea într-o vale cu apă care nu seacă niciodată și unde nu se ară, nici nu se seamănă; și acolo să taie capul vițelei, în vale. 5Atunci să se apropie preoții, fiii lui Levi, căci pe ei i-a ales Domnul Dumnezeul tău ca să-I slujească și să binecuvânteze în Numele Domnului, și ei trebuie să hotărască în orice ceartă și în orice rănire. 6Toți bătrânii din cetatea aceea cea mai apropiată de trupul mort să-și spele mâinile pe vițeaua căreia i-au tăiat capul în vale. 7Și, luând cuvântul, să zică: ‘Mâinile noastre n-au vărsat sângele acesta și ochii noștri nu l-au văzut vărsându-se. 8Iartă, Doamne, pe poporul Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în socoteala poporului Tău Israel.’ Și sângele acela nu-i va fi pus în socoteală. 9Astfel trebuie să curățești din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este plăcut înaintea Domnului.
Prinșii de război. Drepturile întâilor născuți
10Când vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi, dacă Domnul îi dă în mâinile tale și vei lua prinși din ei, 11poate că printre cei prinși vei vedea o femeie frumoasă și vei dori s-o iei de nevastă. 12Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-și radă capul și să-și taie unghiile, 13să-și lepede hainele pe care le purta când a fost prinsă, să locuiască în casa ta și să plângă pe tatăl și pe mama ei o lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat și ea să-ți fie nevastă. 14Dacă nu-ți va mai plăcea, s-o lași să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porți cu ea ca și cu o roabă, pentru că ai înjosit-o. 15Dacă un om care are două neveste iubește pe una și nu iubește pe cealaltă și dacă are copii cu ele, din care întâiul născut este de la nevasta pe care n-o iubește, 16când își va împărți averile între fiii lui, nu va putea face întâi născut pe fiul aceleia pe care o iubește, în locul fiului aceleia pe care n-o iubește și care este întâiul născut. 17Ci să recunoască de întâi născut pe fiul aceleia pe care n-o iubește și să-i dea o parte îndoită din averea lui, căci fiul acesta este cel dintâi rod al puterii lui și lui i se cuvine dreptul de întâi născut.
Fiii neascultători
18Dacă un om are un fiu neascultător și îndărătnic, care n-ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei lui și nu-i ascultă nici chiar după ce l-au pedepsit, 19tatăl și mama să-l ia și să-l ducă la bătrânii cetății lui și la poarta locului în care locuiește. 20Să spună bătrânilor cetății lui: ‘Iată, fiul nostru este neascultător și îndărătnic, n-ascultă de glasul nostru și este lacom și bețiv.’ 21Și toți oamenii din cetatea lui să-l ucidă cu pietre și să moară. Astfel să curățești răul din mijlocul tău, pentru ca tot Israelul s-audă și să se teamă.
Despre cei spânzurați
22Dacă se va omorî un om care a săvârșit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea și l-ai spânzurat de un lemn, 23trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn, ci să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, și să nu spurci țara pe care ți-o dă de moștenire Domnul Dumnezeul tău.
PSALMUL 108
O cântare. Un psalm al lui David
1Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule!
Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
2Deșteptați-vă, alăută și harpă!
Mă voi trezi în zori de zi.
3Te voi lăuda printre popoare, Doamne,
Te voi cânta printre neamuri.
4Căci mare este bunătatea Ta și se înalță mai presus de ceruri,
iar credincioșia Ta până la nori.
5Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule,
și fie slava Ta peste tot pământul!
6Pentru ca preaiubiții Tăi să fie izbăviți,
scapă-ne prin dreapta Ta și ascultă-ne!
7Dumnezeu a vorbit în sfințenia Lui: „Voi birui,
voi împărți Sihemul, voi măsura valea Sucot;
8al Meu este Galaadul, al Meu Manase;
Efraim este întăritura capului Meu
și Iuda, toiagul Meu de cârmuire;
9Moab este ligheanul în care Mă spăl;
Îmi arunc încălțămintea asupra Edomului;
strig de bucurie asupra țării filistenilor!”
10Cine mă va duce în cetatea întărită?
Cine mă va duce la Edom?
11Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat
și care nu vrei să mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
12Dă-ne ajutor în necaz,
căci zadarnic este ajutorul omului.
13Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi;
El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.
PSALMUL 109
Către mai-marele cântăreților.
Un psalm al lui David
1Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare,
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
3mă înconjoară cu cuvântări pline de ură
și se războiesc cu mine fără temei.
4Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici,
dar eu alerg la rugăciune.
5Ei îmi întorc rău pentru bine
și ură pentru dragostea mea.
6Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău
și un pârâș să stea la dreapta lui!
7Când va fi judecat, să fie găsit vinovat
și rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
8Puține să-i fie zilele la număr
și slujba să i-o ia altul!
9Să-i rămână copiii orfani
și nevastă-sa văduvă!
10Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească,
să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată!
11Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are
și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
12Nimeni să nu mai țină la el
și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
13Urmașii lui să fie nimiciți
și să li se stingă numele în neamul următor!
14Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului
și să nu se șteargă păcatul mamei lui!
15Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,
ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,
16pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare,
pentru că a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit,
până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!
Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
18Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,
îi pătrunde ca apa înăuntrul lui,
ca untdelemnul în oase!
19De aceea, să-i slujească de veșmânt ca să se acopere,
de cingătoare cu care să fie totdeauna încins!
20Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei
și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
21Iar Tu, Doamne Dumnezeule,
lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,
căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă!
22Sunt nenorocit și lipsit
și îmi e rănită inima înăuntrul meu.
23Pier ca umbra gata să treacă,
sunt izgonit ca o lăcustă.
24Mi-au slăbit genunchii de post
și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25Am ajuns de ocara lor;
când mă privesc ei, dau din cap.
26Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Scapă-mă prin bunătatea Ta!
27Și să știe că mâna Ta,
că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează;
măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura.
29Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara,
să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!
30Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,
Îl voi mări în mijlocul mulțimii,
31căci El stă la dreapta săracului
ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.
Comentarios