Levitic 21, Psalm 26 - 27
LEVITICUL 21
Porunci privitoare la preoți
1Domnul a zis lui Moise: „Vorbește preoților, fiilor lui Aaron, și spune-le:
‘Un preot să nu se atingă de un mort din poporul său, ca să nu se facă necurat; 2afară de rudele lui cele mai de aproape: de mama lui, de tatăl lui, de fiul lui, de fratele lui 3și de soră-sa care-i încă fecioară, stă lângă el și nu este măritată; afară de aceștia, să nu se atingă de niciun alt mort. 4Ca unul care este fruntaș în poporul lui, să nu se facă necurat atingându-se de un mort. 5Preoții să nu-și facă un loc pleșuv în cap pentru un mort, să nu-și radă colțurile bărbii și să nu-și facă tăieturi în carne. 6Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu necinstească Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, mâncarea Dumnezeului lor, de aceea să fie sfinți. 7Să nu-și ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nici o femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sunt sfinți pentru Dumnezeul lor. 8Să-l socotești ca sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie sfânt pentru tine, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, care vă sfințesc. 9Dacă fata unui preot se necinstește curvind, necinstește pe tatăl ei: să fie arsă în foc.
Marele preot
10Preotul care este mare preot între frații lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere și care a fost închinat în slujba Domnului și îmbrăcat în veșminte sfințite, să nu-și descopere capul și să nu-și sfâșie veșmintele. 11Să nu se ducă la niciun mort; să nu se facă necurat și să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa. 12Să nu iasă din Sfântul Locaș și să nu necinstească Sfântul Locaș al Dumnezeului său, căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu sunt Domnul. 13Femeia pe care o va lua el de nevastă să fie fecioară. 14Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărțită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă, ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să fie fecioară. 15Să nu-și necinstească sămânța în poporul lui, căci Eu sunt Domnul, care-l sfințesc.’”
Însușirile preotului
16Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 17„Vorbește lui Aaron și spune-i:
‘Niciun om din neamul tău și din urmașii tăi care va avea o meteahnă trupească să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui. 18Niciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie, și anume niciun om orb, șchiop, cu nasul cârn sau cu un mădular mai lung; 19niciun om cu piciorul frânt sau cu mâna frântă; 20niciun om ghebos sau pipernicit, cu albeață în ochi, care are râie, pecingine sau boșit. 21Niciun om din neamul preotului Aaron care va avea vreo meteahnă trupească să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească – să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui. 22Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănânce. 23Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru și să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locașurile Mele cele sfinte, căci Eu sunt Domnul, care îi sfințesc.’” 24Astfel a vorbit Moise lui Aaron și fiilor săi și tuturor copiilor lui Israel.
PSALMUL 26
Un psalm al lui David
1Fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu în nevinovăție
și mă încred în Domnul fără șovăire!
2Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă,
trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii și inima!
3Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei
și umblu în adevărul Tău.
4Nu șed împreună cu oamenii mincinoși
și nu merg împreună cu oamenii vicleni.
5Urăsc adunarea celor ce fac răul
și nu stau împreună cu cei răi.
6Îmi spăl mâinile în nevinovăție
și așa înconjor altarul Tău, Doamne,
7ca să izbucnesc în mulțumiri
și să istorisesc toate minunile Tale.
8Doamne, eu iubesc locașul Casei Tale
și locul în care locuiește slava Ta.
9Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoșii,
nici viața cu oamenii care varsă sânge,
10ale căror mâini sunt nelegiuite
și a căror dreaptă este plină de mită!
11Eu umblu în neprihănire;
izbăvește-mă și ai milă de mine!
12Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă:
voi binecuvânta pe Domnul în adunări.
PSALMUL 27
Un psalm al lui David
1Domnul este lumina și mântuirea mea.
De cine să mă tem?
Domnul este sprijinitorul vieții mele.
De cine să-mi fie frică?
2Când înaintează cei răi împotriva mea,
ca să-mi mănânce carnea,
tocmai ei – prigonitorii și vrăjmașii mei –
se clatină și cad.
3Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme.
Chiar război de s-ar ridica împotriva mea,
tot plin de încredere aș fi.
4Un lucru cer de la Domnul
și-l doresc fierbinte:
aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului,
ca să privesc frumusețea Domnului
și să mă minunez de Templul Lui.
5Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului,
mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui
și mă va înălța pe o stâncă.
6Iată că mi se și înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară:
voi aduce jertfe în cortul Lui
în sunetul trâmbiței,
voi cânta și voi lăuda pe Domnul.
7Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem:
ai milă de mine și ascultă-mă!
8Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Fața Mea!”
Și Fața Ta, Doamne, o caut!
9Nu-mi ascunde Fața Ta,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa,
nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
10Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc,
dar Domnul mă primește.
11Învață-mă, Doamne, calea Ta și povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă
din pricina vrăjmașilor mei.
12Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei!
Căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși
și niște oameni care nu suflă decât asuprire.
13O, dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii!…
14Nădăjduiește în Domnul!
Fii tare, îmbărbătează-ți inima
și nădăjduiește în Domnul!