top of page
Caută

16 Iunie


Deutoronom 22, Psalm 110 - 111



 


DEUTERONOMUL 22

Dobitoacele și lucrurile rătăcite

1Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu o ocolești, ci să o aduci la fratele tău. 2Dacă fratele tău nu locuiește lângă tine și nu-l cunoști, să iei dobitocul la tine acasă și să rămână la tine până ce-l cere fratele tău, și atunci să i-l dai. 3Tot așa să faci și cu măgarul lui, tot așa să faci și cu haina lui și tot așa să faci cu orice lucru pierdut de el și găsit de tine: să nu le ocolești. 4Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocolești, ci să-l ajuți să-l ridice.

Amestecul semințelor și țesăturilor

5Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, și bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeiești, căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. 6Dacă întâlnești pe drum un cuib de pasăre, într-un copac sau pe pământ, cu pui sau ouă și mama lor șezând peste pui sau peste ouă, să nu iei și pe mamă, și pe puii ei, 7ci să dai drumul mamei și să nu iei decât puii, ca să fii fericit și să ai zile multe. 8Când zidești o casă nouă, să-ți faci un pălimar împrejurul acoperișului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă s-ar întâmpla să cadă cineva de pe ea. 9Să nu semeni în via ta două feluri de semințe, ca nu cumva să întinezi și rodul seminței pe care ai semănat-o, și rodul viei. 10Să nu ari cu un bou și un măgar înjugați împreună. 11Să nu porți o haină țesută din felurite fire, din lână și in unite împreună. 12Să faci ciucuri la cele patru colțuri ale hainei cu care te vei înveli.

Pedeapsa pentru curvie

13Dacă un om care și-a luat o nevastă și s-a împreunat cu ea o urăște, 14apoi o învinuiește de lucruri nelegiuite și-i scoate nume rău, zicând: ‘Am luat pe femeia aceasta, m-am apropiat de ea și n-am găsit-o fecioară’, 15atunci tatăl și mama fetei să ia semnele fecioriei ei și să le aducă înaintea bătrânilor cetății, la poartă. 16Tatăl fetei să spună bătrânilor: ‘Am dat pe fiică-mea de nevastă omului acestuia, și el a început s-o urască; 17acum o învinuiește de lucruri nelegiuite, zicând: «N-am găsit fecioară pe fiică-ta.» Dar iată semnele fecioriei fetei mele.’ Și să desfacă haina ei înaintea bătrânilor cetății. 18Bătrânii cetății să ia atunci pe omul acela și să-l pedepsească 19și, pentru că a scos nume rău unei fecioare din Israel, să-l osândească la o gloabă de o sută de sicli de argint, pe care să-i dea tatălui fetei. Ea să rămână nevasta lui, și el nu va putea s-o gonească toată viața lui. 20Dar dacă faptul este adevărat, dacă fata nu s-a găsit fecioară, 21să scoată pe fată la ușa casei tatălui ei, să fie ucisă cu pietre de oamenii din cetate și să moară, pentru că a săvârșit o mișelie în Israel, curvind în casa tatălui ei. Să curățești astfel răul din mijlocul tău.

Pedeapsa pentru preacurvie

22Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: și bărbatul care s-a culcat cu femeia, și femeia. Să curățești astfel răul din mijlocul lui Israel. 23Dacă o fată fecioară este logodită și o întâlnește un om în cetate și se culcă cu ea, 24să-i aduceți pe amândoi la poarta cetății, să-i ucideți cu pietre și să moară amândoi: fata pentru că n-a țipat în cetate și omul pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să curățești astfel răul din mijlocul tău. 25Dar dacă omul acela întâlnește în câmp pe fata logodită, o apucă cu sila și se culcă cu ea, numai omul care s-a culcat cu ea să fie pedepsit cu moartea. 26Fetei să nu-i faci nimic; ea nu este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, căci e ca și cu un om care se aruncă asupra aproapelui lui și-l omoară. 27Fata logodită pe care a întâlnit-o omul acela pe câmp a putut să strige fără să fie cineva să-i sară în ajutor. 28Dacă un om întâlnește o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila și se culcă cu ea și se întâmplă să fie prinși, 29omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint și, pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă și nu va putea s-o gonească toată viața lui. 30Nimeni să nu ia pe nevasta tatălui său și nici să nu ridice învelitoarea tatălui său.


PSALMUL 110

Un psalm al lui David

1Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea

până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.”

2Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând:

„Stăpânește în mijlocul vrăjmașilor Tăi!”

3Poporul Tău este plin de înflăcărare când Îți aduni oștirea;

cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor,

vine tineretul Tău la Tine, ca roua.

4Domnul a jurat și nu-I va părea rău:

„Tu ești preot în veac,

în felul lui Melhisedec.”

5Domnul, de la dreapta Ta,

zdrobește pe împărați în ziua mâniei Lui.

6El face dreptate printre neamuri:

totul este plin de trupuri moarte;

El zdrobește capete pe toată întinderea țării.

7El bea din pârâu în timpul mersului,

de aceea Își înalță capul.


PSALMUL 111

1Lăudați pe Domnul!

Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea,

în tovărășia oamenilor fără prihană și în adunare.

2Mari sunt lucrările Domnului,

cercetate de toți cei ce le iubesc!

3Strălucire și măreție este lucrarea Lui,

și dreptatea Lui ține în veci!

4El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui;

Domnul este îndurător și milostiv.

5El a dat hrană celor ce se tem de El;

El Își aduce pururea aminte de legământul Lui.

6El a arătat poporului Său puterea lucrărilor Lui,

căci le-a dat moștenirea neamurilor.

7Lucrările mâinilor Lui sunt credincioșie și dreptate;

toate poruncile Lui sunt adevărate,

8întărite pentru veșnicie,

făcute cu credincioșie și neprihănire.

9A trimis poporului Său izbăvirea,

a așezat legământul Său în veci;

Numele Lui este sfânt și înfricoșat.

10Frica de Domnul este începutul înțelepciunii;

toți cei ce o păzesc au o minte sănătoasă

și slava Lui ține în veci.

0 comentarii

Comments


bottom of page