Amos 5

Chemare la pocăință

1Ascultați cuvântul acesta pe care-l rostesc cu privire la voi, o cântare de jale pentru Casa lui Israel!

2„A căzut fecioara lui Israel

și nu se va mai ridica!

A fost părăsită în propria-i țară

și nu este nimeni care s-o ridice!“

3Căci așa vorbește Stăpânul Domn:

„Cetatea care ieșea cu o mie

va rămâne cu o sută,

iar cea care ieșea cu o sută

va rămâne cu zece pentru Casa lui Israel“.

4Căci așa vorbește Domnul către Casa lui Israel:

„Căutați-Mă și trăiți!

5Nu căutați Betelul,

nu vă duceți la Ghilgal

și nu treceți la Beer-Șeba,

căci Ghilgalul va merge cu siguranță în captivitate,

iar Betelul va ajunge în nenorocire“.

6Căutați-L pe Domnul și trăiți,

ca nu cumva El să treacă prin Casa lui Iosif ca un foc

și s-o distrugă,

și să nu fie nimeni în Betel care să stingă focul.

7Voi prefaceți judecata în pelin

și aruncați dreptatea la pământ!

8El însă este Cel Ce a făcut Pleiadele și Orionul,

Cel Ce preface bezna în dimineață

și preschimbă ziua în noapte,

Cel Ce cheamă apele mării

și le varsă pe fața pământului –

Domnul este Numele Lui!

9El aduce într-o clipă prăpădul peste cel tare

și face să vină devastarea peste fortăreață.

10Ei îl urăsc pe cel ce decide la poartă

și-l detestă pe cel ce vorbește cu integritate.

11De aceea, pentru că l-ați călcat în picioare pe cel sărac

și ați luat de la el taxe sub formă de grâne,

chiar dacă ați construit case de piatră cioplită,

nu veți locui în ele;

chiar dacă ați plantat vii plăcute,

nu veți bea din vinul lor!

12Căci Eu știu cât de multe sunt fărădelegile voastre

și cât de mari sunt păcatele voastre!

Voi îl asupriți pe cel drept, luați mită

și îi nedreptățiți pe cei nevoiași la poarta cetății.

13De aceea, în vremuri ca acestea, cel înțelept rămâne tăcut,

căci sunt vremuri rele.

14Căutați binele, nu răul,

ca să trăiți!

Astfel, Domnul, Dumnezeul Oștirilor,

va fi cu voi, așa cum spuneți că este!

15Urâți răul, iubiți binele

și instaurați dreptatea la poarta cetății!

Poate că Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Își va arăta bunăvoința

față de rămășița lui Iosif.

16De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Domnul:

„În toate piețele va fi jale

și pe toate străzile oamenii vor zice: «Vai! Vai!».

Îl vor chema pe plugar la bocet,

iar pe cei ce știu să jelească, îi vor chema la jale.

17În toate viile va fi vaiet,

pentru că Eu voi trece prin mijlocul vostru“, zice Domnul.

Ziua Domnului

18Vai de cei ce tânjesc după ziua Domnului!

De ce tânjiți după ziua Domnului?

Ea va fi întuneric, nu lumină!

19Va fi ca un om care fuge din fața unui leu,

dar apoi se întâlnește cu un urs;

la urmă ajunge acasă,

își sprijină mâna de zid,

dar îl mușcă un șarpe.

20Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, și nu lumină,

un întuneric adânc fără pic de licărire?

21„Urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre

și nu pot să sufăr adunările voastre de sărbătoare.

22Chiar dacă Îmi aduceți arderi-de-tot și daruri de mâncare,

nu le voi accepta,

iar la jertfele de pace din vițeii voștri îngrășați

nu Mă voi uita!

23Depărtați de la Mine sunetul cântecelor voastre!

Nu voi asculta melodia harfelor voastre!

24Ci să curgă judecata ca apele,

și dreptatea ca un pârâu care nu seacă niciodată.

25Mi-ați adus voi jertfe și daruri de mâncare

timp de patruzeci de ani în deșert, Casă a lui Israel?

26Ați purtat pe Sikut, regele vostru,

și pe Chiyun, steaua dumnezeului vostru,

chipurile pe care vi le-ați făcut!

27De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Damasc!“,

zice Domnul, al Cărui Nume este Dumnezeul Oștirilor.

Luca 1:1-38

Introducere

1Fiindcă mulți au încercat să alcătuiască o istorisire detaliată despre lucrurile care s-au împlinit printre noi, 2așa cum ni le-au încredințat cei ce au fost de la început martori oculari și care au ajuns slujitori ai Cuvântului, 3am decis și eu, după ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, să ți le scriu în ordine, preaalesule Teofil, 4ca să cunoști bine adevărul învățăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.

Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul

5În zilele lui Irod, regele Iudeei, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia. Soția lui era dintre fetele lui Aaron și se numea Elisabeta. 6Amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, urmând cu integritate toate poruncile și hotărârile drepte ale Domnului. 7Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta nu putea rămâne însărcinată și amândoi erau înaintați în vârstă.

8În timp ce Zaharia își îndeplinea slujba de preot, pentru că venise rândul cetei lui să slujească înaintea lui Dumnezeu, 9a fost ales prin sorți, după obiceiul preoției, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze. 10La ora tămâierii, toată mulțimea poporului se ruga afară.

11Atunci i s-a arătat un înger al Domnului, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. 12Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat și l-a cuprins frica.

13Dar îngerul i-a zis:

‒ Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan. 14El va fi bucuria și veselia ta și mulți se vor bucura de nașterea lui, 15căci el va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea niciodată vin, nici băutură tare și va fi umplut de Duhul Sfânt încă din pântecul mamei lui. 16El îi va întoarce pe mulți dintre fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. 17Va merge înaintea Domnului, în duhul și în puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile taților spre copii, iar pe cei neascultători să-i întoarcă la înțelepciunea celor drepți, ca să pregătească Domnului un popor gata pentru El.

18Zaharia l-a întrebat pe înger:

‒ După ce voi cunoaște lucrul acesta? Căci eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă.

19Îngerul, răspunzând, i-a zis:

‒ Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, și am fost trimis să vorbesc cu tine și să-ți aduc aceste vești bune. 20Iată că vei fi mut și nu vei mai putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că nu ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.

21Oamenii îl așteptau pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu. 22Când a ieșit, nu putea să le vorbească, astfel că ei au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne întruna și a continuat să rămână mut.

23Când i s-au terminat zilele de slujbă, s-a dus acasă. 24După un timp, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată. Ea s-a ascuns timp de cinci luni, zicând: 25„Iată ce mi-a făcut Domnul atunci când a privit spre mine, înlăturându-mi disprețul pe care l-am îndurat între oameni!“.

Anunțarea nașterii lui Isus

26În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, 27la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din Casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

28Intrând la ea, îngerul a zis:

‒ Salutare, ție căreia ți s-a dat har! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești tu între femei!

29Ea a fost foarte tulburată de aceste cuvinte și se gândea ce ar putea să însemne salutul acesta.

30Îngerul i-a zis:

‒ Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har înaintea lui Dumnezeu! 31Iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, Căruia Îi vei pune numele Isus. 32El va fi mare și va fi numit „Fiul Celui Preaînalt“, iar Domnul Dumnezeu Îi va da tronul strămoșului Său, David. 33Va împărăți veșnic peste Casa lui Iacov și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.

34Maria l-a întrebat pe înger:

‒ Cum se va întâmpla lucrul acesta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?

35Îngerul, răspunzând, i-a zis:

‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit „Fiul lui Dumnezeu“. 36Iată că Elisabeta, ruda ta, a conceput și ea un fiu, la bătrânețe. Și ea, despre care se spunea că nu poate rămâne însărcinată, este acum în luna a șasea. 37Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este fără putere.

38Maria a zis:

‒ Iată-mă, sunt slujitoarea Domnului! Facă-mi-se după cuvântul tău!

Și îngerul a plecat de la ea.