17 Decembrie

2 Cronici 16,17,18 - Apocalipsa 9

2 Cronici 16

Asa face legământ cu împăratul Siriei

1În al treizeci și șaselea an al domniei lui Asa, Baeșa, împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda și a întărit Rama, ca să nu lase pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă și să intre. 2Asa a scos argint și aur din vistieriile Casei Domnului și ale casei împăratului și a trimis soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Și a pus să-i spună: 3„Să fie un legământ între mine și tine, cum a fost unul între tatăl meu și tatăl tău. Iată, îți trimit argint și aur. Du-te și rupe legământul tău cu Baeșa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.” 4Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oștirii sale împotriva cetăților lui Israel și au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim și toate locurile pentru merinde din cetățile lui Neftali. 5Când a auzit, Baeșa a încetat să mai întărească Rama și a pus capăt lucrărilor sale. 6Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele și lemnele pe care le întrebuința Baeșa la întărirea Ramei și le-a întrebuințat la întărirea Ghebei și Mițpei.

Mustrarea lui Asa

7În vremea aceea, Hanani, văzătorul, s-a dus la Asa, împăratul lui Iuda, și i-a zis: „Pentru că te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, și nu te-ai sprijinit pe Domnul Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâinile tale. 8Etiopienii și libienii nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulțime de care și călăreți? Și totuși Domnul i-a dat în mâinile tale pentru că te sprijiniseși pe El. 9Căci Domnul Își întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privința aceasta, căci de acum vei avea războaie.” 10Asa s-a mâniat pe văzător și l-a pus la închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui. Tot în același timp, Asa a apăsat și pe unii din popor. 11Faptele lui Asa, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraților lui Iuda și Israel. 12În al treizeci și nouălea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare așa încât avea mari dureri; chiar în timpul bolii lui, n-a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori. 13Asa a adormit cu părinții săi și a murit în al patruzeci și unulea an al domniei lui; 14l-au îngropat în mormântul pe care și-l săpase în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umpluseră cu mirodenii și mirosuri pregătite după meșteșugul celui ce pregătește mirul și au ars în cinstea lui foarte multe mirodenii.

2 Cronici 17

Iosafat împăratul lui Iuda

1În locul lui a domnit fiul său Iosafat. El s-a întărit împotriva lui Israel: 2a pus oști în toate cetățile întărite ale lui Iuda și a rânduit căpetenii în țara lui Iuda și în cetățile lui Efraim, pe care le luase tatăl său, Asa. 3Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi căi ale tatălui său David și n-a căutat pe baali, 4căci a alergat la Dumnezeul tatălui său și a urmat poruncile Lui, fără să facă ce făcea Israel. 5Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia tot Iuda îi aducea daruri. Și a avut o mulțime de bogății și slavă. 6Inima lui s-a întărit din ce în ce în căile Domnului și a îndepărtat din Iuda chiar și înălțimile și idolii. 7În al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel și Mica să se ducă să învețe pe oameni în cetățile lui Iuda. 8A trimis cu ei pe leviții Șemaia, Netania, Zebadia, Asael, Șemiramot, Ionatan, Adonia, Tobia și Tob-Adonia, leviți, și pe preoții Elișama și Ioram. 9Ei au învățat pe oameni în Iuda, având cu ei cartea Legii Domnului. Au străbătut toate cetățile lui Iuda și au învățat pe oameni în mijlocul poporului. 10Groaza Domnului a apucat toate împărățiile țărilor dimprejurul lui Iuda și n-au făcut război împotriva lui Iosafat. 11Niște filisteni au adus lui Iosafat daruri și un bir în argint și arabii i-au adus și ei vite, șapte mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de țapi. 12Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetățui și cetăți pentru merinde. 13A strâns merinde în cetățile lui Iuda și avea la Ierusalim o ceată de oameni viteji ca ostași. 14Iată numărul lor, după casele părinților lor. Din Iuda, căpetenii peste o mie: Adna, căpetenia cu trei sute de mii de viteji; 15după el, Iohanan, căpetenia cu două sute optzeci de mii de oameni; 16după el, Amasia, fiul lui Zicri, care se predase de bunăvoie Domnului, cu două sute de mii de viteji. 17Din Beniamin: Eliada, om viteaz, cu două sute de mii de oameni înarmați cu arc și cu scut, 18și, după el, Zozabad, cu o sută optzeci de mii de oameni înarmați pentru război. 19Aceștia sunt cei ce erau în slujba împăratului, afară de aceia pe care îi pusese împăratul în toate cetățile întărite ale lui Iuda.

2 Cronici 18

Ahab și Iosafat împotriva sirienilor

1Iosafat a avut bogății și slavă din belșug și s-a încuscrit cu Ahab. 2După câțiva ani, s-a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi și l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad. 3Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot, în Galaad?” Iosafat i-a răspuns: „Eu, ca tine, și poporul meu, ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.” 4Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, Cuvântul Domnului!” 5Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de patru sute, și le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” Și ei au răspuns: „Suie-te și Dumnezeu îl va da în mâinile împăratului.” 6Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului prin care să-L putem întreba?” 7Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește niciodată decât rău – este Mica, fiul lui Imla.” Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească așa împăratul!” 8Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător și i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla!” 9Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți prorocii proroceau înaintea lor. 10Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Cu aceste coarne vei bate pe sirieni până îi vei nimici.’” 11Și toți prorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot, în Galaad, căci vei avea izbândă și Domnul îl va da în mâinile împăratului.” 12Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată, prorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca și cuvântul fiecăruia din ei! Vestește de bine!” 13Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.” 14Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiți-vă! Căci veți avea izbândă și vor fi dați în mâinile voastre.” 15Și împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?” 16Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor, și Domnul a zis: ‘Oamenii aceștia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!’” 17Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu? El nu-mi prorocește nimic bun, nu-mi prorocește decât rău.” 18Și Mica a zis: „Ascultați dar Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stând la dreapta și la stânga Lui. 19Și Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot, în Galaad, și să piară acolo?’ Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 20Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ 21‘Voi ieși’, a răspuns el, ‘și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi și vei izbuti; ieși și fă așa!’ 22Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.” 23Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?” 24Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi.” 25Împăratul lui Israel a zis: „Luați pe Mica și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului. 26Și spuneți: ‘Așa vorbește împăratul: «Băgați pe omul acesta în temniță și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace.»’” 27Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziți!”

Moartea lui Ahab

28Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot, în Galaad. 29Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale.” Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-au dus la luptă. 30Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai-marilor peste carele lui: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel.” 31Când au zărit mai-marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un țipăt. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. 32Mai-marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 33Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit.” 34Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în fața sirienilor, până seara și a murit pe la apusul soarelui.

Apocalipsa 9

1Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiță. Și am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii adâncului 2și a deschis fântâna adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare. Și soarele și văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. 3Din fum au ieșit niște lăcuste pe pământ. Și li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului. 4Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeață, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu. 5Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; și chinul lor era cum e chinul scorpiei când înțeapă pe un om. 6În acele zile, oamenii vor căuta moartea și n-o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei. 7Lăcustele acelea semănau cu niște cai pregătiți de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur. Fețele lor semănau cu niște fețe de oameni. 8Aveau părul ca părul de femeie și dinții lor erau ca dinții de lei. 9Aveau niște platoșe ca niște platoșe de fier; și vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulți cai care se aruncă la luptă. 10Aveau niște cozi ca de scorpii, cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11Peste ele aveau ca împărat pe îngerul adâncului, care pe evreiește se cheamă „Abadon”, iar pe grecește, „Apolion”. 12Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 13Îngerul al șaselea a sunat din trâmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu 14și zicând îngerului al șaselea, care avea trâmbița: „Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legați la râul cel mare Eufrat!” 15Și cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna și anul acela au fost dezlegați, ca să omoare a treia parte din oameni. 16Oștirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreți; le-am auzit numărul. 17Și iată cum mi s-au arătat în vedenie caii și călăreții: aveau platoșe ca focul, iacintul și pucioasa. Capetele cailor erau ca niște capete de lei și din gurile lor ieșeau foc, fum și pucioasă. 18A treia parte din oameni au fost uciși de aceste trei urgii: de focul, de fumul și de pucioasa care ieșeau din gurile lor. 19Căci puterea cailor stătea în gurile și în cozile lor. Cozile lor erau ca niște șerpi cu capete și cu ele vătămau. 20Ceilalți oameni, care n-au fost uciși de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21Și nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtișagurile lor.