top of page
Caută

17 Martie


Exod 29, Ioan 8


 

Exod 29

Sfințirea preoților

1Iată ce vei face, pentru ca să-i sfințești și să-Mi împlinească slujba de preoți.

Ia un vițel și doi berbeci fără cusur. 2Fă cu făină aleasă de grâu niște azimi, turte nedospite, frământate cu untdelemn, și plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn. 3Să le pui într-un coș și să le aduci împreună cu vițelul și cei doi berbeci. 4Să aduci apoi pe Aaron și pe fiii lui la ușa cortului întâlnirii și să-i speli cu apă. 5Să iei veșmintele; să îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul și cu pieptarul și să-l încingi cu brâul efodului. 6Să-i pui mitra pe cap și pe mitră să pui tabla sfințeniei. 7Să iei untdelemnul pentru ungere, să i-l torni pe cap și să-l ungi. 8Să aduci apoi pe fiii lui și să-i îmbraci cu tunicile. 9Să încingi pe Aaron și pe fiii lui cu un brâu și să pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoția va fi a lor printr-o lege veșnică. Astfel să închini pe Aaron și pe fiii lui în slujba Mea. 10Să aduci vițelul înaintea cortului întâlnirii și Aaron și fiii lui să-și pună mâinile pe capul vițelului. 11Să junghii vițelul înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii. 12Să iei cu degetul tău din sângele vițelului, să pui pe coarnele altarului, iar celălalt sânge să-l verși la picioarele altarului. 13Să iei toată grăsimea care acoperă măruntaiele și prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acoperă și să le arzi pe altar. 14Dar carnea vițelului, pielea și balega lui să le arzi în foc, afară din tabără: aceasta este o jertfă pentru păcat. 15Să iei pe unul din cei doi berbeci; iar Aaron și fiii lui să-și pună mâinile pe capul berbecului. 16Să junghii berbecul; să-i iei sângele și să-l stropești pe altar de jur împrejur. 17Apoi, să tai berbecul în bucăți și să-i speli măruntaiele și picioarele, și să le pui lângă celelalte bucăți și lângă capul lui. 18Berbecul să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 19Să iei apoi pe celălalt berbec, iar Aaron și fiii lui să-și pună mâinile pe capul berbecului. 20Să junghii berbecul; să iei din sângele lui, să pui pe vârful urechii drepte a lui Aaron și pe vârful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mâinii lor drepte și pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celălalt sânge să-l stropești pe altar de jur împrejur. 21Să iei din sângele de pe altar și din untdelemnul pentru ungere și să stropești pe Aaron și veșmintele lui, pe fiii lui și veșmintele lor. Astfel vor fi închinați Aaron și veșmintele lui, fiii și veșmintele lor în slujba Domnului. 22Să iei apoi grăsimea berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea care-i acoperă și spata dreaptă, căci acesta este un berbec de închinare în slujba Domnului; 23din coș să iei, din azimile puse înaintea Domnului, o turtă de pâine, o turtă cu untdelemn și o plăcintă. 24Toate acestea să le pui în mâinile lui Aaron și în mâinile fiilor lui și să le legeni într-o parte și într-alta, ca un dar legănat înaintea Domnului. 25Să le iei apoi din mâinile lor și să le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului. 26Să iei și pieptul berbecului care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului și să-l legeni într-o parte și în alta, ca un dar legănat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta. 27Să sfințești pieptul legănat și spata ridicată din berbecul care va sluji la închinarea lui Aaron și a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul legănându-l într-o parte și într-alta, spata înfățișând-o înaintea Domnului prin ridicare. 28Ele vor fi ale lui Aaron și ale fiilor lui, printr-o lege veșnică, pe care o vor ține copiii lui Israel; căci este o jertfă adusă prin ridicare, și, în jertfele de mulțumire ale copiilor lui Israel, jertfa adusă prin ridicare va fi a Domnului. 29Veșmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după el ale fiilor lui, care le vor pune când vor fi unși și când vor fi închinați în slujbă. 30Vor fi purtate timp de șapte zile de acela dintre fiii lui, care îi va urma în slujba preoției și care va intra în cortul întâlnirii ca să facă slujba în Sfântul Locaș. 31Să iei apoi berbecul pentru închinarea în slujba Domnului și să pui să-i fiarbă carnea într-un loc sfânt. 32Aaron și fiii lui să mănânce, la ușa cortului întâlnirii, carnea berbecului și pâinea din coș. 33Să mănânce astfel tot ce a slujit la facerea ispășirii, ca să fie închinați în slujbă și sfințiți; nimeni altul să nu mănânce din ele, căci sunt lucruri sfinte. 34Dacă va rămâne ceva din carnea întrebuințată pentru închinarea în slujbă și din pâine până dimineața, să arzi în foc ce va rămâne; să nu se mănânce, căci este un lucru sfânt. 35Să urmezi, cu privire la Aaron și la fiii lui, toate poruncile pe care ți le-am dat. În șapte zile să-i închini în slujbă. 36În fiecare zi să mai aduci un vițel ca jertfă pentru păcat, pentru ispășire; să curățești altarul, făcând ispășirea aceasta, și să-l ungi ca să-l sfințești. 37Timp de șapte zile, să faci ispășire pentru altar și să-l sfințești, și astfel altarul va fi preasfânt, și oricine se va atinge de altar va fi sfințit.

Jertfa necurmată

38Iată ce să jertfești pe altar: doi miei de un an în fiecare zi, necurmat. 39Un miel să-l jertfești dimineața, iar celălalt miel, seara. 40Împreună cu cel dintâi miel, să aduci a zecea parte dintr-o efă de floare de făină, frământată într-un sfert de hin de untdelemn de măsline, fără drojdii, și o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. 41Pe al doilea miel să-l jertfești seara și să aduci împreună cu el o jertfă de mâncare și o jertfă de băutură ca cele de dimineață; aceasta este o jertfă mistuită de foc de un miros plăcut Domnului. 42Aceasta este arderea-de-tot necurmată, care va fi adusă de urmașii voștri la ușa cortului întâlnirii, înaintea Domnului; acolo Mă voi întâlni cu voi și îți voi vorbi. 43Acolo Mă voi întâlni cu copiii lui Israel și locul acela va fi sfințit de slava Mea. 44Voi sfinți cortul întâlnirii și altarul; voi sfinți pe Aaron și pe fiii lui, ca să fie în slujba Mea ca preoți. 45Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și voi fi Dumnezeul lor. 46Ei vor cunoaște că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din țara Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor. Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.

IOAN 8

Femeia prinsă în preacurvie

1Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. 2Dar, dis-de-dimineață, a venit din nou în Templu; și tot norodul a venit la El. El a șezut jos și-i învăța. 3Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului 4și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. 5Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” 6Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. 7Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” 8Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. 9Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” 11„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”)

Isus, Lumina lumii

12Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” 13La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu mărturisești despre Tine Însuți: deci mărturia Ta nu este adevărată.” 14Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată; căci Eu știu de unde am venit și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin, nici unde Mă duc. 15Voi judecați după înfățișare; Eu nu judec pe nimeni. 16Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. 17În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: 18deci despre Mine Însumi mărturisesc Eu, și despre Mine mărturisește și Tatăl, care M-a trimis.” 19Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați cunoaște pe Mine, ați cunoaște și pe Tatăl Meu.” 20Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăța pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; și nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul. 21Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc și Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.” 22Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni’!” 23„Voi sunteți de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24De aceea v-am spus că veți muri în păcatele voastre, căci, dacă nu credeți că Eu sunt, veți muri în păcatele voastre.” 25„Cine ești Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. 26Am multe de zis despre voi și de osândit în voi, dar Cel ce M-a trimis este adevărat; și Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” 27Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl. 28Isus deci le-a zis: „Când veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu. 29Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”

Adevărata slobozenie

30Pe când vorbea Isus astfel, mulți au crezut în El. 31Și a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; 32veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.” 33Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veți fi slobozi’?” 34„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului. 35Și robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. 36Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veți fi cu adevărat slobozi. 37Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. 38Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu și voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.” 39„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. 40Dar acum căutați să Mă omorâți pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut. 41Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuți din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” 42Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-ați iubi și pe Mine, căci Eu am ieșit și vin de la Dumnezeu; n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43Pentru ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. 44Voi aveți de tată pe diavolul și vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. 45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeți? 47Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”

Isus este înainte de Avraam

48Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai drac?” 49„N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiți. 50Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută și care judecă. 51Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” 52„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii de asemenea au murit, și tu zici: ‘Dacă păzește cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.’ 53Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că ești?” 54Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăvește, El, despre care voi ziceți că este Dumnezeul vostru, 55și totuși nu-L cunoașteți. Eu Îl cunosc bine și, dacă aș zice că nu-L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.” 57„N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „și ai văzut pe Avraam?!” 58Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” 59La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Și așa a plecat din Templu.

0 comentarii

Commenti


bottom of page